Vămile văzduhului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(propunere de traducere din engleza)
 
m (diacritice noi (cu virgulă))
 
(Nu s-au afișat 7 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
[[Fișier:tollhouses.jpg|right|thumb|350px|Reprezentare iconografică a vămilor văzduhului]]
 +
Învățătura despre '''vămile văzduhului''' se referă la călătoria sufletului după despărțirea de trup și este legată de Judecata particulară. În forma sa cea mai generală, aceasta cuprinde ideea că, după moarte, [[diavol|demonii]] încearcă să găsească motive ca să ducă sufletul celui adormit în [[Iad]], în timp ce rugăciunile celor vii ocrotesc sufletul celui adormit, dacă acesta poate fi apărat. Hotărârea finală cu privire la trimiterea sufletului în iad sau așezarea sa în Rai depinde de starea sa în ceasul morții. În ambele cazuri, această judecată este o pregustare a ceea ce trebuie să se aștepte sufletul și la Judecata universală. Potrivit Pr. Thomas Hopko, învățătura învățătura despre vămile văzduhului apare practic, într-o formă sau alta, la mai toți Părinții Bisericii.<ref> en: Ancient Faith Radio: [http://audio.ancientfaith.com/illuminedheart/hopko_tolls.mp3 Pr. Thomas Hopko despre vămile văzduhului] (audio) </ref>
  
−
[[File:tollhouses.jpg|right|thumb|350px|Reprezentare iconografică a vămilor văzduhului]]
+
==Dovezi patristice==
−
Învăţătura despre '''vămile văzduhului''' se referă la călătoria sufletului după despărţirea de trup şi este legată de Judecata particulară. În forma sa cea mai generală, aceasta cuprinde ideea că, după moarte, [[diavol|demonii]] încearcă să găsească motive ca să ducă sufletul celui adormit în [[Iad]], în timp ce rugăciunile celor vii ocrotesc sufletul celui adormit, dacă acesta poate fi apărat. Hotărârea finală cu privire la trimiterea sufletului în iad sau aşezarea sa în Rai depinde de starea sa în ceasul morţii. În ambele cazuri, această judecată este o pregustare a ceea ce trebuie să se aştepte sufletul şi la Judecata universală. Potrivit Pr. Thomas Hopko, învăţătura despre vămile văzduhului apare practic, într-o formă sau alta, la mai toţi Părinţii Bisericii.<ref> en: Ancient Faith Radio: [http://audio.ancientfaith.com/illuminedheart/hopko_tolls.mp3 Pr. Thomas Hopko despre vămile văzduhului] (audio) </ref>
 
  
−
==Dovezi patristice==
+
În [http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-17-cv_antonie_cel_mare.html Viața Sf. Antonie cel Mare] se arată că acesta acesta a avut o viziune în care i s-a descoperit cum, dintre sufletele care se ridicau la cer, unele erau oprite de un demon foarte înalt și doborâte. și [[Beda|Venerabilul Beda]] relatează în [http://www.fordham.edu/halsall/basis/bede-book1.html Istoria bisericească a poporului englez] despre un sfânt celt care a văzut un suflet ridicându-se și luptând cu demonii, cu ajutorul îngerilor și al sufletului răposatei sale soții.
  
−
In [http://www.orthodoxinfo.com/death/vita-antony.aspx the life of St. Anthony the Great], he saw a vision of souls rising towards heaven and some being stopped by a large demon and cast down. Likewise [http://www.fordham.edu/halsall/basis/bede-book1.html St. Bede] recorded certain visions of a Celtic Saint who saw a soul arising and fighting off demons with the help of angels and his reposed wife's soul.
+
În [[Filocalia|Filocalie]], Sf. Diadoh al Foticeei (cca 400 – 486 a.d.) spune:  
  
−
In the Philokalia, St. Diadochos  of Photiki (ca 400 – 486 a.d.) states:
+
:"Dacă deci nu ne vom mărturisi cum trebuie și pentru greșelile fără voie, vom afla în noi în vremea ieșirii noastre o oarecare frică nelămurită. Trebuie să ne rugăm și noi cei ce iubim pe Domnul, ca să ne aflăm atunci în afară de orice frică. Căci cel ce va fi atunci în frică nu va trece slobod peste căpeteniile iadului. Fiindcă are, ca și aceia, în frica sufletului o mărturie a păcatului său. Dar sufletul ce se veselește în dragostea lui Dumnezeu, în ceasul dezlegării, se înalță atunci cu îngerii păcii deasupra oștilor întunecate. Căci dragostea duhovnicească parcă îl întraripează, dat fiind că a împlinit fără lipsuri legea. De aceea cei ce ies cu o astfel de îndrăznire din viață vor fi răpiți până în prezența Domnului împreună cu toți sfinții. Iar cei ce se tem chiar și numai puțin în ceasul morții vor fi lăsați în grămada celorlalți oameni, ca unii ce se află sub judecată; căci ei vor trebui să fie cercați prin focul judecății și așa să primească partea ce li se cuvine după faptele lor, de la Bunul nostru Dumnezeu și împăratul Iisus Hristos."<ref>Diadoh al Foticeii, Capetele ascetice, in ''Filocalia'', vol. I, p. 349</ref>
  
−
:"If we do not confess our involuntary sins as we should, we shall discover and ill-defined fear in ourselves at the hour of our death. We who love the Lord should pray that we may be without fear at that time; for if we are afraid then, we will not be able freely to pass by the rulers of the nether world. They will have as their advocate to plead against us the fear which our soul experiences because of its own wickedness. But the soul which rejoices in the love of God, at the hour of its departure, is lifted with the angels of peace above all the hosts of darkness. For it is given wings by spiritual love, since it ceaselessly carries within itself the love which 'is the fulfilling of the law' (Rom. 13:10)."<ref>Philokalia, Volume I, p. 295</ref>
+
În [[Patericul egiptean]], Teofil al Alexandriei (trecut la Domnul în 412 d.Hr.), se spune:
  
−
In the Alphabetical Sayings of the Desert Fathers, Theophilus of Antioch (who reposed in 412 a.d.) we find:
+
:"Tot avva Theofil a spus: ce frică și cutremur și năpastă vom vedea, când se vor despărți sufletul și trupul! Va veni lângă noi oastea și puterea tăriilor celor potrivnice, stăpânii întunerecului, conducătorii răului, și învinuiesc sufletul ca la o judecată, aducând înainte toate păcatele lui cu știință și neștiință, din tinerețe până la vârsta la care a răposat. Deci stau, învinuindu-l de toate cele făcute de el. Cum crezi că se cutremură sufletul în ceasul acela, până se dă hotărârea judecătorească și este slobozit? În ceasul acela este la ananghie, până vede hotărârea în privința sa. și puterile dumnezeiești se ațin în fața vrăjmașilor și ele îi arată faptele bune. Gândește-te cu ce frică și tremur stă sufletul la mijloc până ce judecata lui primește hotărâre de la judecătorul cel drept. și dacă e drept, aceia primesc mustrare, iar el și sufletul le e răpit, și apoi e fără griji, și chiar locuiește fără griji, după cum este scris „așa cum locuința tuturor este întru Tine“75( Psalmi 86, v. 7.) și atunci se plinește ceea ce este scris „unde nu este durere nici întristare nici suspin“76(Isaia 35, 10.). Atunci scapă, ducându-se în bucuria și slava cele de nespus, în care se va și așeza."
 +
:"și dacă se dovedește că a trăit în nepăsare, aude glasul cel înfricoșător „să nu mai fie cel fără de lege, și să nu mai vadă slava celui Preaînalt“77(Isaia26, 10.). Atunci îl apucă ziua urgiei, ziua jalei, ziua de întuneric și beznă. Sufletul e dat întunericului celui din afară, osândit la focul veșnic, să fie chinuit în veacul cel fără de sfârșit. Atunci unde e trufia lumii, unde e slava deșartă, unde e desfătarea și răsfățul? Unde e închipuirea, unde e odihna, unde e lauda? Unde sunt averile, și neamul cel de bună obârșie? Unde e tatăl, mama, fratele? Cine se va încumeta să scoată sufletul ars în foc și aflat în chinuri groaznice?  (Patericul egiptean, [http://www.pateric.ro/despre-theofil-arhiepiscopul/ Despre Avva Theofil arhiepiscopul], 4.</ref>
  
−
:"The same Abba Theophilus said, "What fear, what trembling, what uneasiness will there be for us when our soul is separated from the body.  Then indeed the force and strength of the adverse powers come against us, the rulers of darkness, those who command the world of evil, the principalities, the powers, the spirits of evil.  They accuse our souls as in a lawsuit, bringing before it all the sins it has committed, whether deliberately or through ignorance, from its youth until the time when it has been taken away.  So they stand accusing it of all it has done. Furthermore, what anxiety do you suppose the soul will have at that hour, until sentence is pronounced and it gains its liberty. That is its hour of affliction, until it sees what will happen to it.  On the other hand, the divine powers stand on the opposite side, and they present the good deeds of the soul.  Consider the fear and trembling of the soul standing between them until in judgment it receives the sentence of the righteous judge.  If it is judged worthy, the demons will receive their punishment, and it will be carried away by the angels.  Then thereafter you will be without disquiet, or rather you will live according to that which is written: “Even as the habitation of those who rejoice is in you.” (Ps. 87.7) Then will the Scripture be fulfilled: “Sorrow and sighing shall flee away.” (Isaiah 35.10).
+
Sf. Marcu al Efesului scria:
−
:"Then your liberated soul will go on to that joy and ineffable glory in which it will be established. But if it is found to have lived carelessly, it will hear that terrible voice: "Take away the ungodly, that he may not see the glory of the Lord." (cf. Isaiah 26.10) Then the day of anger, the day of affliction, the day of darkness and shadow seizes upon it. Abandoned to outer darkness and condemned to everlasting fire it will be punished through the ages without end. Where then is the vanity of the world?  Where is the vain-glory?  Where is carnal life?  Where is enjoyment?  Where is imagination?  Where is ease?  Where is boasting? Riches?  Nobility?  Father, mother, brother?  Who could take the soul out of its pains when it is burning in the fire, and remove it from bitter torments?" <ref>The Sayings of the Desert Fathers: The Alphabetical Collection, translated by Benedicta Ward, p. 81-82)</ref>
+
:"Dar dacă sufletele au plecat din această viață în credință si în dragoste, cu toate că au adus cu ei si oarecare greșeli, fie unele mici, pentru care nu s-au pocăit deloc, fie păcate grele pentru care -chiar dacă s-au pocăit -nu au izbutit să arate roadele lor de pocăință: noi credem că asemenea suflete trebuie să fie curățate de acest fel de păcate dar nu cu ajutorul vreunui foc curățitor sau vreo osândă în vreun loc (după cum am spus, pentru aceasta nu ni s-a spus nouă nimic). Dar unii trebuie să se curețe chiar la ieșirea din trup, numai din pricina fricii, după cum arată în chip neabătut Sf. Grigorie Dialogul în vreme ce alții trebuie să fie curățați după ieșirea din trup, fie pe când se mai află în același loc pământesc, înainte de a veni să se închine lui Dumnezeu și sunt cinstiți cu soarta celor binecuvântați, fie -dacă păcatele lor au fost mai grele și i-au orbit pe ei vreme îndelungată -sunt ținuți în iad, dar nu pentru a rămâne pururea în foc și chinuire, ci ca și cum s-ar afla în temniță si strâmtorare, sub pază" <ref> Sf. Marcu al Efesului, împotriva doctrinei catolice a focului curățitor (Purgatoriului), cit. în Serafim Rose, [http://www.sfaturiortodoxe.ro/sufletul-dupa-moarte/sufletul-dupa-moarte-sf-marcu-starea-sufletelor-dupa-moarte.htm Sufletul după moarte].</ref>
  
−
St. Mark of Ephesus wrote:
+
==Dovezi liturgice==
−
:"But if souls have departed this life in faith and love, while nevertheless carrying away with themselves certain faults, whether small ones over which they have not repented at all, or great ones for which – even thought they have repented over them – they did not undertake to show fruits of repentance: such souls, we believe, must be cleansed from this kind of sin, but not by means of some purgatorial fire or a definite punishment in some place (for this, as we have said, has not been handed down to us). But some must be cleansed in they very departure from the body, thanks only to fear, as St. Gregory the Dialogist literally shows; while others must be cleansed after the departure from the body, either while remaining in the same earthly place, before they come to worship God and are honored with the lot of the blessed, or – if their sins were more serious and bind them, for a longer duration – they are kept in hell [i.e., Hades], but not in order to remain forever in fire and torment, but as it were in prison and confinement under guard." <ref>First Homily: Refutation of the Latin Chapters concerning Purgatorial Fire, by St. Mark of Ephesus. Qtd. In "The Soul After Death, p 208f)</ref>
 
  
−
==Liturgical Evidence==
+
În [[Molitfelnic|Evhologhion]], atât în tradiția greacă, cât și în tradiția slavă sau românească, există mărturii despre vămile văzduhului în [[Canon (imn)|Canonul]] Sf. Andrei al Ierusalimului din Slujba la ieșirea grea a sufletului, în [[Ode biblice|Cântarea]] a 7-a: "Miluiți mă pe mine, îngeri preasfinți ai lui Dumnezeu atotțiitorul, și mă izbăviți din toate vămile celor vicleni, căci n am fapte bune să îndreptez cumpăna faptelor celor rele."
  
−
In both the Greek and Slavonic Euchologion, in the canon for the departure of the soul by St. Andrew , we find in Ode 7: "All holy angels of the Almighty God, have mercy upon me and save me from all the evil toll-houses."
+
Mărturii se mai găsesc și în Canonul Mântuitorului și al Născătoarei de Dumnezeu la despărțirea sufletului de trup (în Marele Trebnic slavon) <ref> Cit. în română în Pr. Nicodim Măndiță, "Vămile văzduhului și mărturii despre existența lor", p. 84 (ed. online)</ref>.:
 +
:"Ajută-mă să trec fără împiedicare din pământul acesta, dinaintea stăpânitorului aerului, a vrăjmașului, păzitorul căilor înfricoșate și neîmblânzitul ispititor" (Cântarea a 4-a).
 +
:" Ajută-mă să scap de duhurile barbare, să ies din profunzimile (vămile) aeriene, spre a mă înălța la cer, unde te voi preamări în veci, o, Maica lui Dumnezeu" (Cântarea a  8-a).  
 +
:"Când va veni vremea să mor, izgonește departe de la mine pe cârmuitorul cel amar al vameșilor și stăpânitorul pământului " (Cântarea a 8-a) <ref>Tradus din limba engleză (OrthodoxWiki).</ref>.
  
−
Likewise, in the Canon of Supplication at the Parting of the Soul in ''The Great Book of Needs'' are the following references to the struggle of a soul passing through the toll-houses:
+
Alte mărturii se mai găsesc în Canonul îngerului păzitor, Canonul tuturor sfinților, în rugăciunea Catismei a IV-a, în cântările Sf. Ioan Damaschin etc. <ref> Pr. Nicodim Măndiță, "op.cit.", pp. 83-36. </ref>
−
:"Count me worthy to pass, unhindered, by the persecutor, the prince of the air, the tyrant, him that stands guard in the dread pathways, and the false accusation of these, as I depart from earth." (Ode 4, p. 77).
+
și în [[Octoih]] <ref>"Octoihul mare", ed. IBMBOR, București, 2002</ref> se găsesc mai multe cântări care se referă la vămile văzduhului:
−
:"Do thou count me worthy to escape the hordes of bodiless barbarians, and rise through the aerial depths and enter into Heaven…" (Ode 8, p. 81).
 
−
:"[W]hen I come to die, do thou banish far from me the commander of the bitter toll-gatherers and ruler of the earth…" (Ode 8, p. 81).
 
  
−
In the Octoechos, there are many references to the Toll Houses:
+
:"Când va fi să se despartă sufletul meu cu sila de mădularele trupului, atunci, dumnezeiască Mireasă, stai lângă mine și risipește urzirile vrăjmașilor celor netrupești; zdrobește fălcile celor ce caută să mă înghită fără de milă, ca să trec neoprit de căpeteniile întunericului, care stau în văzduh " ([[glas]]ul al 2-lea, la [[vecernie|vecernia]] de vineri seara).
 +
:"Călăuzește, Curată, cea cu totul fără prihană, ticălosul meu suflet și te milostivește spre el, că se prăbușește sub povara greșelilor întru adâncul pierzării. și în ceasul cel înfricoșător al morții tu mă smulge de la diavolii cei ce mă învinovățesc și mă izbăvește din toată osânda (glasul 1, cântarea a 6-a a Născătoarei, Duminica la [[Miezonoptica|Miezonoptică]]).
 +
 +
În rugăciunea Sf. Eustratie din Miezonoptica pentru sâmbete, se spune:  
  
−
:"When my soul is about to be forcibly parted from my body's limbs, then stand by my side and scatter the counsels of my bodiless foes and smash the teeth of those who implacably seek to swallow me down, so that I may pass unhindered through the rulers of darkness who wait in the air, O Bride of God." [http://www.anastasis.org.uk/weekday_vespers1.htm Octoechos, Tone Two, Friday Vespers]
+
:"și acum, Stăpâne, să mă acopere pe mine mâna Ta și să vină peste mine mila Ta, că s-a tulburat sufletul meu și dureros îi este să iasă din acest ticălos și spurcat trup al meu. Ca nu cumva vicleanul sfat al celui potrivnic să-l întâmpine și să-l împiedice întru întuneric, pentru păcatele cele făcute de mine.... Milostiv fii mie, Stăpâne, și să nu vadă sufletul meu întunecatul chip al viclenilor draci, ci să-l ia îngerii Tăi cei slăviți și luminați... Când mă vei judeca, să nu mă apuce pe mine mâna stăpânitorului lumii acesteia, ca să mă surpe pe mine păcătosul în adâncul iadului, ci stai lângă mine și-mi fii Mântuitor și sprijinitor..." <ref>"Micul ceaslov, cu sinaxarul de peste an", Episcopia Râmnicului, Sf. Mănăstire Frăsinei, f.a. </ref>
  
−
:"Pilot my wretched soul, pure Virgin, and have compassion on it, as it slides under a multitude of offences into the deep of destruction; and at the fearful hour of death snatch me from the accusing demons and from every punishment." [http://www.anastasis.org.uk/weekday_vespers1.htm Ode 6, Tone 1 Midnight Office for Sunday]
+
==Descrierea și numărul vămilor==
−
 
−
In the [http://www.saintjonah.org/services/midnightdoc.doc Saturday Midnight Office], the prayer of St. Eustratius, contains the following:
 
  
−
:"And now, O Master, let Thy hand shelter me and let Thy mercy descend upon me, for my soul is distracted and pained at its departure from this my wretched and filthy body, lest the evil design of the adversary overtake it and make it stumble into the darkness for the unknown and known sins amassed by me in this life. Be merciful unto me, O Master, and let not my soul see the dark countenances of the evil spirits, but let it be received by Thine Angels bright and shining. Glorify Thy holy name and by Thy might set me before Thy divine judgment seat. When I am being judged, suffer not that the hand of the prince of this world should take hold of me to throw me, a sinner, into the depths of hades, but stand by me and be unto me a savior and mediator..." <ref>See The Unabbreviated Horologion or Book of the Hours, ed. Fr. Laurence Campbell (Jordanville, NY: Holy Trinity Monastery, 1995), p. 34, and The Great Horologion (Boston, MA: Holy Transfiguration Monastery, 1997), p. 48</ref>
+
Cea mai detaliată și sistematică descriere a vămilor văzduhului se găsește într-o viziune a lui Grigorie al Traciei, datând probabil din secolul al X-lea. La fiecare vamă, demonii învinuiesc sufletul de păcatul respectiv. Uneori, aceștia acuză sufletul și de lucruri cu care l-au ispitit fără ca acesta să cedeze, sau de păcate pentru care omul s-a pocăit, și atunci îngerii, și îndeosebi îngerul păzitor vorbesc în numele învinuitului, vădind minciuna demonilor și arătând că sufletul nu trebuie să mai plătească pentru acestea. Conduc apoi sufletul până la vama următoare. Dacă o persoană are păcate nemărturisite și nu a făcut destule fapte bune sau dacă nu sunt sprijiniți de rugăciunile celor rămași în viață pentru a putea „plăti” vămile, demonii vămii respective prind sufletul și îl duc în iad, până la Judecata universală. În viziunea aceasta, vămile sunt enumerate în următoarea ordine:
  
−
==The Number of the Toll Houses==
+
*La prima vamă sufletul este întrebat despre păcatele limbii: cuvinte deșarte, cuvinte deocheate, batjocuri, insulte, cântarea de cântece lumești, râs prea tare sau peste măsură și altele asemenea.
 +
*A doua vamă este cea a minciunilor, unde se cercetează nu doar minciunile propriu-zise, ci și călcarea jurămintelor, a făgăduințelor față de Dumnezeu, luarea numelui lui Dumnezeu în deșert, ascunderea de păcate la spovedanie și lucruri asemănătoare.
 +
* La vama a treia se cercetează osândirea, clevetirea și judecarea aproapelui, batjocura și râsul de păcatele altora și altele asemenea.
 +
* Vama a patra este cea a lăcomiei, unde se cercetează prea multa mâncare, mâncarea fără foame sau căutarea mâncărilor alese, beția, mâncarea fără rugăciune, neținerea posturilor și celelalte asemenea.
 +
* Vama a cincea este cea a leneviei în toate formele sale: sufletul trebuie să răspundă pentru toate zilele și orele pierdute în trândăvie, neîngrijirea de rugăciune și de Dumnezeu, lipsa de la slujbele Bisericii, neîngrijirea de muncă pe măsura plății și alte păcate asemănătoare.
 +
* A șasea vamă este cea a furtului, unde sunt cercetate hoția și înșelătoria sub toate formele lor, de la cele mai neînsemnate la cele mai mari, pe față sau în ascuns, cu sau fără violență fizică.
 +
*Vama a șaptea este a iubirii de arginți, unde se judecă avariția, zgârcenia, dorința de a acumula bunuri și bani, nemilostenia și alte lucruri asemănătoare.
 +
*A opta vamă este cea a cametei, unde se cercetează cămătăria, cererea de prețuri prea mari și celelalte asemenea.
 +
*Vama a noua este cea a nedreptății, unde se cercetează orice fel de nedreptate, mai ales judecățile nedrepte, mita, schimburile necinstite și practicile necinstite în afaceri, folosirea de greutăți false, și alte feluri de nedreptăți strigătoare la cer precum asuprirea săracilor, văduvelor și orfanilor, oprirea plății lucrătorilor (angajaților) sau defăimarea părinților sufletești și trupești.
 +
* Vama a zecea este cea a zavistiei, unde se cercetează orice fel de invidie, dușmănie sau răutate față de aproapele, vrăjmășiile, neiubirea de frați și de aproapele și celelalte.
 +
*A unsprezecea vamă este a mândriei, unde se cercetează vanitatea, iubirea și lauda de sine,  fățărnicia, nesupunerea față de autorități și nerespectarea părinților, neascultarea și toate păcatele născute din mândrie și din obișnuința păcatului.
 +
*A douăsprezecea vamă este cea a mâniei și iuțimii (irascibilității) și a tuturor păcatelor care se nasc din acestea.
 +
*Vama a treisprezecea este cea a pomenirii răului, unde se cercetează ținerea de minte a răului, resentimentele, răzbunarea și toate păcatele ce se nasc din acestea.
 +
*A paisprezecea vamă este cea a uciderii, unde se cercetează nu doar uciderea propriu-zisă, cu voie sau fără voie, ci și rănirea, bătăile, pruncuciderea (inclusiv avortul),  sinuciderea, precum și împingerea la ucidere sau sinucidere, nu doar trupească, ci și sufletească.
 +
*Vama a cincisprezecea este cea a vrăjitoriei, unde se descoperă toate formele de magie, vrăjitorie, ghicirea, chemarea demonilor, facerea de otrăvuri, superstițiile și toate cele legate de ele.
 +
* Vama a șaisprezecea este cea a curviei, unde se cercetează toate formele de desfrânare trupească, dar și gândurile necurate, privirile și atingerile pătimașe și celelalte.
 +
* Vama a șaptesprezecea este cea a preacurviei, unde se cercetează diferite forme de preadesfrânare precum violul, adulterul și căderea în păcatul trupesc a celor care și-au închinat viața lui Dumnezeu.
 +
* Vama a optsprezecea este cea a păcatelor împotriva firii: a homosexualității, incestului, masturbării și a celorlalte perversiuni.
 +
* Vama a nouăsprezecea este cea a ereziei, unde se cercetează îndoirea în credință, respingerea credinței ortodoxe în parte sau integral, interpretarea ei greșită, blasfemia, apostazia și celelalte păcate asemănătoare.
 +
*Vama a douăzecea este cea a nemilostivirii, unde se cercetează zgârcenia, cruzimea și împietrirea inimii și orice formă de nemilostivire.
  
−
The most detailed version of the toll-houses occurs in a vision of Gregory of Thrace, apparently from the 10th century.  The demons accuse the soul at each toll-house of sins. In some cases the demon might accuse the soul of sins that they tempted her with, but it didn't comply with, or of sins that she repented for, and in that cases one of the angels, the one which was the persons guardian angel, speaks for the person, saying that those are lies, and that payment is not necessary, taking the soul to the next toll-house. If a person has unrepented sins, and does not have enough good deeds and prayers of the living to pay for them, the demons of the corresponding toll-house grab him, and take him to hades to await the final judgment. This vision recounts the toll-houses in the following order:
+
În unele ediții românești, între care cea a pr. Nicodim Măndiță, mai apar pe lângă acestea încă patru vămi, probabil o adăugire modernă în textul vechi, după cum urmează:
 +
*Vama a douăzeci și una: cea a idolatriei și a credințelor demonice, băbești sau superstițioase, unde se cercetează orice formă de slujire a idolilor.
 +
*A douăzeci și doua vamă: cea a sulemenirii sau împodobirii, unde se cercetează cei și cele care se machiază, parfumează, împodobesc pentru a-i atrage pe alții spre curvie.
 +
*A douăzeci și treia vamă: a fumatului.
 +
*A douăzeci și patra vamă: a simoniei sau cumpărării/vinderii harului preoțesc pe bani sau diferite cadouri.
  
−
* At the first aerial toll-house, the soul is questioned about sins of the tongue, such as empty words, dirty talk, insults, ridicule, singing worldly songs, too much or loud laughter, and similar sins.
+
==Vămile – literale sau nu?==
−
* The second is the toll-house of lies, which includes not only ordinary lies, but also the breaking of oaths, the violation of vows given to God, taking God's name in vain, hiding sins during confession, and similar acts.
+
Mulți ortodocși care recunosc învățătura despre vămile văzduhului ca parte a tradiției ortodoxe apreciază că cele descrise în viziunea Sf. Grigorie nu trebuie luate literal. Pr. Thomas Hopko, cunoscut teolog ortodox american apreciază că ortodocșii nu ar trebui să să încerce să asocieze trecerea prin vămile văzduhului cu o anumită perioadă de după moarte; de asemenea, vămile văzduhului nu ar trebui înțelese ca fiind literal „în aer”, și că acestea nu sunt în mod necesar douăzeci la număr. Acesta nu asociază învățătura despre vămile văzduhului cu ideea „târguielii” pentru păcate (asemănătoare într-o anumită măsură cu învățătura latină a meritelor). Bazându-se pe scrierile Sf. [[Ioan Gură de Aur]] și pe cele Cincizeci de Omilii ale Sf. [[Macarie Egipteanul]], între alții, el interpretează vămile văzduhului ca pe niște încercări ale demonilor de a ataca sufletul celui adormit folosindu-se de vulnerabilitatea acestuia față de păcat și descrie trecerea prin vămile văzduhului ca pe o formă de curățire a sufletului.<ref>Fr. Thomas Hopko on the Toll-houses, http://audio.ancientfaith.com/illuminedheart/hopko_tolls.mp3</ref>. Sf. [[Teofan Zăvorâtul]] scria că ceea ce demonii cercetează sunt "patimile" și sugerează că, deși vămile văzduhului sunt frecvent descrise ca înspăimântătoare, s-ar putea ca demonii să încerce totodată să ademenească sufletul, folosindu-se de slăbiciunile acestuia. Alți autori merg și mai departe, considerând că demonii și îngerii despre care vorbesc sursele reprezintă o interpretare metaforică a păcatelor și virtuților sufletului celui adormit (astfel încât sufletul este „judecat” și tras în jos sau mântuit prin propriile păcate sau virtuți).
−
* The third is the toll-house of slander. It includes judging, humiliating, embarrassing, mocking, and laughing at people, and similar transgressions.
 
−
* The fourth is the toll-house of gluttony, which includes overeating, drunkenness, eating between meals, eating without prayer, not holding fasts, choosing tasty over plain food, eating when not hungry, and the like.
 
−
* The fifth is the toll-house of laziness, where the soul is held accountable for every day and hour spent in laziness, for neglecting to serve God and pray, for missing Church services, and also for not earning money through hard, honest labor, for not working as much as you are paid, and all similar sins.
 
−
* The sixth toll-house is the toll-house of theft, which includes stealing and robbery, whether small, big, light, violent, public, or hidden.
 
−
* The seventh is the toll-house of covetousness, including love of riches and goods, failure to give to charity, and similar acts.
 
−
* The eight is the toll-house of usury, loan-sharking, overpricing, and similar sins.
 
−
* The ninth is the toll-house of injustice- being unjust, especially in judicial affairs, accepting or giving bribes, dishonest trading and business, using false measures, and similar sins.
 
−
* The tenth is the toll-house of envy.
 
−
* The eleventh is the toll-house of pride- vanity, self-will, boasting, not honoring parents and civil authorities, insubordination, disobedience, and similar sins.
 
−
* The twelve is the toll-house of anger and rage.
 
−
* The thirteenth is the toll-house of remembering evil- hatred, holding a grudge, and revenge.
 
−
* The fourteenth is the toll-house of murder- not just plain murder, but also wounding, maiming, hitting, pushing, and generally injuring people.
 
−
* The fifteenth is the toll-house of magic- divination, conjuring demons, making poison, all superstitions, and associated acts.
 
−
* The sixteenth is the toll-house of lust- fornication, unclean thoughts, lustful looks, unchaste touches.
 
−
* The seventeenth is the toll-house of adultery.
 
−
* The eighteenth is the toll-house of sodomy: bestiality, homosexuality, incest, masturbation, and all other unnatural sins.
 
−
* The nineteenth is the toll-house of heresy: rejecting any part of Orthodox faith, wrongly interpreting it, apostasy, blasphemy, and all similar sins.
 
−
* The last, twentieth toll-house is the toll-house of unmercifulness: failing to show mercy and charity to people, and being cruel in any way.
 
  
 +
==Controverse==
 +
[[Image:puhalo.jpg|right|thumb|330px|[[Arhiepiscop]]ul Lazar Puhalo cădind o [[icoană]] a Pr. [[Serafim Rose]]]]
 +
În unele cercuri ortodoxe există unele dezacorduri cu privire la statutul învățăturii despre vămile văzduhului în cadrul Bisericii Ortodoxe. Unii, printre care arhiepiscopul [[Lazar (Puhalo) de Ottawa]] consideră că această învățătură este discutabilă, ba chiar falsă, considerând-o de origine gnostică sau păgână. O dispută aprinsă a izbucnit în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara granițelor ([[ROCOR]]) între preotul (pe atunci) Lazar Puhalo și Ierom. [[Serafim Rose]]. Sfântul Sinod al ROCOR a invalidat afirmațiile cele mai radicale ale Pr. Lazar și a condamnat vehemența disputei, care părea să fi devenit una personală.<ref name="orthodebatelink">[http://www.orthodoxinfo.com/death/tollhouse_debate.aspx Holy Synod of the Russian Church Abroad]</ref>
 +
Susținătorii acestei învățături susțin că aceasta apare inclusiv în imnologia Bisericii <ref> De ex. pentru ziua de [[27 ianuarie]], Mutarea moaștelor celui întru Sfinți Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, Tropar 1, Cântarea a 5-a a Utreniei: "În ceasul mutării mele dăruiește-mi să trec netulburat de oastea netrupeștilor tirani și de ceata asupritorilor din văzduhul cel mai de jos... " (trad. din limba engleză); v. și troparul pe glasul al 2-lea de la vecernia de vineri seara și celelalte cântări citate mai sus. </ref>, în relatări ale vieților sfinților <ref> De exemplu în ''Viața Sf. [[Antonie cel Mare]]'', scrisă de Sf. Atanasie al Alexandriei, în viața Sf. Vasile cel Nou și al Sfintei Teodora etc. </ref>, precum și în ''Omiliile'' Sf. [[Chiril al Alexandriei]] <ref> Sf. Chiril al Alexandriei,  ''Ephesi praedicata deposito Nestorio, ACO''.14(5<sup>2</sup>.405D) cit. în Lampe, G.W.H., ''A Patristic Greek Lexicon'', Oxford University Press, Oxford, 1961, p.1387</ref>, în ''Discursurile'' Avvei Isaia<ref>''Cele Douăzeci și nouă de discursuri ale Sfântului Părintelui nostru Isaia'', Volos, 1962, p. 37 (în limba greacă): "[Trăiește] fiecare zi având moartea înaintea ochilor, și gândind despre tine cum vei ieși din trup, cum vei trece de puterile întunericului care vă vor întâmpina în văzduh și cum vei răspunde înaintea lui Dumnezeu."</ref>, în ''[[Filocalia|Filocalie]]'', în ''[[Scara dumnezeiescului urcuș]]'', precum și în ''Dogmatica Bisericii Ortodoxe'' a Sf. [[Iustin (Popovici)]]. Mai multe personalități ortodoxe contemporane vorbesc despre vămile văzduhului..<ref>[http://orthodoxinfo.com/death/soul_taxing.aspx The Taxing of Souls] („Vămuirea sufletelor”) de Mitropolitul Hierotheos (Vlachos); [http://orthodoxinfo.com/death/critic.aspx Answer to a Critic, Appendix III from The Soul After Death] („Răspunsuri către un critic, anexa III, în ''Sufletul după moarte'' de Ierom. Serafim Rose de la Platina; Cuviosul [[Efrem Filotheitul]], [http://www.amazon.com/Counsels-Holy-Mountain-Selected-Homilies/dp/0966700023 ''Counsels from the Holy Mountain,''], St. Anthony's Greek Orthodox Monastery, Arizona, 1999, pp. 436, 447; Cavarnos, Constantine, ''[http://www.amazon.com/Future-Life-According-Orthodox-Teaching/dp/0911165061 The Future Life According to Orthodox Teaching,]'' Center for Traditionalist Orthodox Studies, Etna, California, 1985, pp. 24-26.</ref>
  
−
==Are They Literal?==
+
În al doilea rând, nici unul dintre Părinții Bisericii nu și-a exprimat îndoiala cu privire la această învățătură (care există în Biserică, în forma sa cea mai generală, cel puțin din secolul al IV-lea). De cele mai multe ori, aceștia scriu doar la modul general despre lupta sufletului cu demonii „vameși”, fără detaliile prezente în viziunea lui Grigorie și în povestirea atribuită Sf. Macarie cel Mare, care menționează și ea mai multe vămi și o „târguială” pentru păcate la fiecare vamă.  
−
Many of the Orthodox who accept the doctrine of the toll-houses do not take the form or all the teachings from the vision of Gregory literally. Thus for example Fr. Thomas Hopko maintains that one should not try to associate a particular time after death to the process, nor should one take the toll-houses as being literally "in the air," or necessarily twenty in number. Likewise, he makes no mention in his argument for them of the doctrine of bargaining for sins (which is similar in some ways to the Latin doctrine of merits). Instead, his description, drawing on St. John Chrysostom and the Fifty Homilies of St. Macarius of Egypt, among others, takes the toll-house encounters to describe the attempt of the demons to assault the soul with its own vulnerability to sin, or to entice it away from God, and describes passing through the toll-houses as the purification of the soul.<ref>Fr. Thomas Hopko on the Toll-houses, http://audio.ancientfaith.com/illuminedheart/hopko_tolls.mp3</ref>. St. Theophan the Recluse likewise said that what the demons are seeking is "passions," and suggested that, although the toll-houses are often depicted as frightening, the demons might equally well try to entice the soul by appealing to one of its weaknesses. Some others go so far as to say that the demons and angels are metaphors for the sins and virtues of the soul.
 
  
−
==Controversy==
+
În sfârșit, autori moderni cu mare autoritate în Biserica Ortodoxă, precum Sf. [[Ignatie Briancianinov]] <ref>''Cuvânt despre moarte'', trad. din limba rusă de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Sophia, București </ref> și Sf. Teofan Zăvorâtul <ref>''What is spiritual life, and how to obtain it'', cap. "Perfect preparation for the Mystery of Repentance"</ref> au insistat asupra adevărului și a faptului că această învățătură este necesară și importantă în viața spirituală a creștinilor.
−
[[Image:puhalo.jpg|right|thumb|350px|Archbishop Lazar Puhalo, censing an icon of Fr. Seraphim (Rose)]].
 
−
There is disagreement in certain circles regarding the status of this teaching within the Orthodox Church. Some, including [[Archbishop]] [[Lazar (Puhalo) of Ottawa]], consider this teaching controversial, even false (describing it as gnostic or of pagan origin). These accusations were later declared to be wrong by the Holy Synod of the Russian Church Abroad.<ref name="orthodebatelink">[http://www.orthodoxinfo.com/death/tollhouse_debate.aspx Holy Synod of the Russian Church Abroad]</ref> The traditional proponents of the teaching argue that it appears in the hymnology of the Church,<ref>January 27, The Recovery of the Holy Relics of our Father among the Saints John Chrysostom, Troparion 1, Ode 5 of Orthros: "Grant me to pass untroubled through the host of noetic satraps and the tyrannic battalion of the lower air in the hour of my departure..."</ref> <ref>Parakletike, Friday Vespers, Second Mode: "When my soul is about to be separated violently from the members of the body, then, O Bride of God, come to my aid; scatter the counsels of the fleshless enemies and shatter their millstones, by which they seek to devour me mercilessly; that, unhindered, I may pass through the rulers of darkness standing in the air."</ref> in stories of the lives of saints (for example, the Life of St. [[Anthony the Great]], written by [[Athanasius of Alexandria|St. Athanasius the Great]], the life of St. [[Basil the New]], and St. [[Theodora]]), in the homilies of St. [[Cyril of Alexandria]]<ref> St. [[Cyril of Alexandria]] ''Ephesi praedicata depoito Nestorio, ACO''.14(5<sup>2</sup>.405D) as referenced by Lampe, G.W.H., ''A Patristic Greek Lexicon'', Oxford University Press, Oxford, 1961, p.1387</ref> in the Discourses of [[Abba Isaiah]],<ref>''The Twenty-nine Discourses of our Holy Father Isaiah,'' Volos, 1962, p. 37 (in Greek): "[Live] every day having death before your eyes, and concerning yourselves with how you will come out from the body, how you will pass by the powers of darkness what will meet you in the air, and how you will answer before God..."</ref> the [[Philokalia]], the [[Ladder of Divine Ascent]], and the [[Dogmatics of the Orthodox Church]] by Blessed [[Justin Popovich]]. Several contemporary Church figures speak about toll-houses.<ref>[http://orthodoxinfo.com/death/soul_taxing.aspx The Taxing of Souls] by Metropolitan Hierotheos (Vlachos)</ref> <ref>[http://orthodoxinfo.com/death/critic.aspx Answer to a Critic, Appendix III from The Soul After Death] by Father [[Seraphim Rose]] of Platina</ref> <ref>Vid. Ephraim, Elder, [http://www.amazon.com/Counsels-Holy-Mountain-Selected-Homilies/dp/0966700023 ''Counsels from the Holy Mountain,''] St. Anthony's Greek Orthodox Monastery, Arizona, 1999, pp. 436, 447.</ref> <ref>Cavarnos, Constantine, ''[http://www.amazon.com/Future-Life-According-Orthodox-Teaching/dp/0911165061 The Future Life According to Orthodox Teaching,]'' Center for Traditionalist Orthodox Studies, Etna, California, 1985, pp. 24-26.</ref> Secondly, not a single Church Father ever wrote even one sentence expressing doubt about this teaching (which is present in its most general form in the Church since at least fourth century), although their discussions of the topic are always about general struggles with "tax-collector" demons, lacking the details present in Gregory's vision (apart from one pseudo-Makarian story which also mentions numerous toll-houses and a bargaining over sins at each one). Thirdly, some of the greatest modern authorities of the Orthodox Church, such as St. Ignatius Brianchaninov<ref>A Word on Death, chapter "Aerial toll-houses"</ref> and St. [[Theophan the Recluse]],<ref>What is spiritual life, and how to obtain it, chapter "Perfect preparation for the Mystery of Repentance"</ref> insisted not only on the truthfulness, but on the necessity of this teaching in the spiritual life of a Christian.
 
  
−
==Reference==
+
==Note==
 
<references />
 
<references />
  
−
==See also==
+
==A se vedea și==
−
*[[Purgatory]]
+
*[[Purgatoriu]]
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
Linia 106: Linia 114:
 
*[http://www.new-ostrog.org/toll_main.html Regarding the Toll Houses] various articles by Archbishop Lazar, Fr. Michael Pomazansky, and others
 
*[http://www.new-ostrog.org/toll_main.html Regarding the Toll Houses] various articles by Archbishop Lazar, Fr. Michael Pomazansky, and others
 
*[http://www.orthodoxcanada.org/qa.html Questions and Answers: Archbishop Lazar Puhalo]
 
*[http://www.orthodoxcanada.org/qa.html Questions and Answers: Archbishop Lazar Puhalo]
 +
*[http://www.teologie.net/2011/07/14/invataturi-preoti-24-vami/ Despre învățăturile proaste ale unor preoți și despre cele 24 de vămi] de ieromonah Petru Pruteanu
 +
*[http://forum.teologie.net/viewtopic.php?t=1338 Despre "vămile văzduhului" (24 de vămi)] forum.teologie.net
  
 
==Surse în limba română==
 
==Surse în limba română==
  
−
*Ieromonah [[Serafim (Rose)|Serafim Rose]], [http://www.sfaturiortodoxe.ro/sufletul-dupa-moarte/sufletul-dupa-moarte-vamile-vazduhului.htm Viaţa sufletului după moarte].
+
*Ieromonah [[Serafim Rose]], [http://www.sfaturiortodoxe.ro/sufletul-dupa-moarte/sufletul-dupa-moarte-vamile-vazduhului.htm Viața sufletului după moarte].
−
*Protos. Nicodim Măndiţă, [http://www.scribd.com/doc/35614600/Nicodim-Mandita-Vamile-Vazduhului-Marturii-Despre-Existenta-Lor Vămile văzduhului şi mărturii despre existenţa lor]
+
*Protos. Nicodim Măndiță, [http://www.scribd.com/doc/35614600/Nicodim-Mandita-Vamile-Vazduhului-Marturii-Despre-Existenta-Lor Vămile văzduhului și mărturii despre existența lor]
  
 
[[Categorie:Teologie]]
 
[[Categorie:Teologie]]
  
 
[[en:Aerial Toll-Houses]]
 
[[en:Aerial Toll-Houses]]
 +
[[fr:Péages aériens]]

Versiunea curentă din 11 august 2023 18:16

Reprezentare iconografică a vămilor văzduhului

Învățătura despre vămile văzduhului se referă la călătoria sufletului după despărțirea de trup și este legată de Judecata particulară. În forma sa cea mai generală, aceasta cuprinde ideea că, după moarte, demonii încearcă să găsească motive ca să ducă sufletul celui adormit în Iad, în timp ce rugăciunile celor vii ocrotesc sufletul celui adormit, dacă acesta poate fi apărat. Hotărârea finală cu privire la trimiterea sufletului în iad sau așezarea sa în Rai depinde de starea sa în ceasul morții. În ambele cazuri, această judecată este o pregustare a ceea ce trebuie să se aștepte sufletul și la Judecata universală. Potrivit Pr. Thomas Hopko, învățătura învățătura despre vămile văzduhului apare practic, într-o formă sau alta, la mai toți Părinții Bisericii.[1]

Dovezi patristice

În Viața Sf. Antonie cel Mare se arată că acesta acesta a avut o viziune în care i s-a descoperit cum, dintre sufletele care se ridicau la cer, unele erau oprite de un demon foarte înalt și doborâte. și Venerabilul Beda relatează în Istoria bisericească a poporului englez despre un sfânt celt care a văzut un suflet ridicându-se și luptând cu demonii, cu ajutorul îngerilor și al sufletului răposatei sale soții.

În Filocalie, Sf. Diadoh al Foticeei (cca 400 – 486 a.d.) spune:

"Dacă deci nu ne vom mărturisi cum trebuie și pentru greșelile fără voie, vom afla în noi în vremea ieșirii noastre o oarecare frică nelămurită. Trebuie să ne rugăm și noi cei ce iubim pe Domnul, ca să ne aflăm atunci în afară de orice frică. Căci cel ce va fi atunci în frică nu va trece slobod peste căpeteniile iadului. Fiindcă are, ca și aceia, în frica sufletului o mărturie a păcatului său. Dar sufletul ce se veselește în dragostea lui Dumnezeu, în ceasul dezlegării, se înalță atunci cu îngerii păcii deasupra oștilor întunecate. Căci dragostea duhovnicească parcă îl întraripează, dat fiind că a împlinit fără lipsuri legea. De aceea cei ce ies cu o astfel de îndrăznire din viață vor fi răpiți până în prezența Domnului împreună cu toți sfinții. Iar cei ce se tem chiar și numai puțin în ceasul morții vor fi lăsați în grămada celorlalți oameni, ca unii ce se află sub judecată; căci ei vor trebui să fie cercați prin focul judecății și așa să primească partea ce li se cuvine după faptele lor, de la Bunul nostru Dumnezeu și împăratul Iisus Hristos."[2]

În Patericul egiptean, Teofil al Alexandriei (trecut la Domnul în 412 d.Hr.), se spune:

"Tot avva Theofil a spus: ce frică și cutremur și năpastă vom vedea, când se vor despărți sufletul și trupul! Va veni lângă noi oastea și puterea tăriilor celor potrivnice, stăpânii întunerecului, conducătorii răului, și învinuiesc sufletul ca la o judecată, aducând înainte toate păcatele lui cu știință și neștiință, din tinerețe până la vârsta la care a răposat. Deci stau, învinuindu-l de toate cele făcute de el. Cum crezi că se cutremură sufletul în ceasul acela, până se dă hotărârea judecătorească și este slobozit? În ceasul acela este la ananghie, până vede hotărârea în privința sa. și puterile dumnezeiești se ațin în fața vrăjmașilor și ele îi arată faptele bune. Gândește-te cu ce frică și tremur stă sufletul la mijloc până ce judecata lui primește hotărâre de la judecătorul cel drept. și dacă e drept, aceia primesc mustrare, iar el și sufletul le e răpit, și apoi e fără griji, și chiar locuiește fără griji, după cum este scris „așa cum locuința tuturor este întru Tine“75( Psalmi 86, v. 7.) și atunci se plinește ceea ce este scris „unde nu este durere nici întristare nici suspin“76(Isaia 35, 10.). Atunci scapă, ducându-se în bucuria și slava cele de nespus, în care se va și așeza."
"și dacă se dovedește că a trăit în nepăsare, aude glasul cel înfricoșător „să nu mai fie cel fără de lege, și să nu mai vadă slava celui Preaînalt“77(Isaia26, 10.). Atunci îl apucă ziua urgiei, ziua jalei, ziua de întuneric și beznă. Sufletul e dat întunericului celui din afară, osândit la focul veșnic, să fie chinuit în veacul cel fără de sfârșit. Atunci unde e trufia lumii, unde e slava deșartă, unde e desfătarea și răsfățul? Unde e închipuirea, unde e odihna, unde e lauda? Unde sunt averile, și neamul cel de bună obârșie? Unde e tatăl, mama, fratele? Cine se va încumeta să scoată sufletul ars în foc și aflat în chinuri groaznice? (Patericul egiptean, Despre Avva Theofil arhiepiscopul, 4.</ref>

Sf. Marcu al Efesului scria:

"Dar dacă sufletele au plecat din această viață în credință si în dragoste, cu toate că au adus cu ei si oarecare greșeli, fie unele mici, pentru care nu s-au pocăit deloc, fie păcate grele pentru care -chiar dacă s-au pocăit -nu au izbutit să arate roadele lor de pocăință: noi credem că asemenea suflete trebuie să fie curățate de acest fel de păcate dar nu cu ajutorul vreunui foc curățitor sau vreo osândă în vreun loc (după cum am spus, pentru aceasta nu ni s-a spus nouă nimic). Dar unii trebuie să se curețe chiar la ieșirea din trup, numai din pricina fricii, după cum arată în chip neabătut Sf. Grigorie Dialogul în vreme ce alții trebuie să fie curățați după ieșirea din trup, fie pe când se mai află în același loc pământesc, înainte de a veni să se închine lui Dumnezeu și sunt cinstiți cu soarta celor binecuvântați, fie -dacă păcatele lor au fost mai grele și i-au orbit pe ei vreme îndelungată -sunt ținuți în iad, dar nu pentru a rămâne pururea în foc și chinuire, ci ca și cum s-ar afla în temniță si strâmtorare, sub pază" [3]

Dovezi liturgice

În Evhologhion, atât în tradiția greacă, cât și în tradiția slavă sau românească, există mărturii despre vămile văzduhului în Canonul Sf. Andrei al Ierusalimului din Slujba la ieșirea grea a sufletului, în Cântarea a 7-a: "Miluiți mă pe mine, îngeri preasfinți ai lui Dumnezeu atotțiitorul, și mă izbăviți din toate vămile celor vicleni, căci n am fapte bune să îndreptez cumpăna faptelor celor rele."

Mărturii se mai găsesc și în Canonul Mântuitorului și al Născătoarei de Dumnezeu la despărțirea sufletului de trup (în Marele Trebnic slavon) [4].:

"Ajută-mă să trec fără împiedicare din pământul acesta, dinaintea stăpânitorului aerului, a vrăjmașului, păzitorul căilor înfricoșate și neîmblânzitul ispititor" (Cântarea a 4-a).
" Ajută-mă să scap de duhurile barbare, să ies din profunzimile (vămile) aeriene, spre a mă înălța la cer, unde te voi preamări în veci, o, Maica lui Dumnezeu" (Cântarea a 8-a).
"Când va veni vremea să mor, izgonește departe de la mine pe cârmuitorul cel amar al vameșilor și stăpânitorul pământului " (Cântarea a 8-a) [5].

Alte mărturii se mai găsesc în Canonul îngerului păzitor, Canonul tuturor sfinților, în rugăciunea Catismei a IV-a, în cântările Sf. Ioan Damaschin etc. [6] și în Octoih [7] se găsesc mai multe cântări care se referă la vămile văzduhului:

"Când va fi să se despartă sufletul meu cu sila de mădularele trupului, atunci, dumnezeiască Mireasă, stai lângă mine și risipește urzirile vrăjmașilor celor netrupești; zdrobește fălcile celor ce caută să mă înghită fără de milă, ca să trec neoprit de căpeteniile întunericului, care stau în văzduh " (glasul al 2-lea, la vecernia de vineri seara).
"Călăuzește, Curată, cea cu totul fără prihană, ticălosul meu suflet și te milostivește spre el, că se prăbușește sub povara greșelilor întru adâncul pierzării. și în ceasul cel înfricoșător al morții tu mă smulge de la diavolii cei ce mă învinovățesc și mă izbăvește din toată osânda (glasul 1, cântarea a 6-a a Născătoarei, Duminica la Miezonoptică).

În rugăciunea Sf. Eustratie din Miezonoptica pentru sâmbete, se spune:

"și acum, Stăpâne, să mă acopere pe mine mâna Ta și să vină peste mine mila Ta, că s-a tulburat sufletul meu și dureros îi este să iasă din acest ticălos și spurcat trup al meu. Ca nu cumva vicleanul sfat al celui potrivnic să-l întâmpine și să-l împiedice întru întuneric, pentru păcatele cele făcute de mine.... Milostiv fii mie, Stăpâne, și să nu vadă sufletul meu întunecatul chip al viclenilor draci, ci să-l ia îngerii Tăi cei slăviți și luminați... Când mă vei judeca, să nu mă apuce pe mine mâna stăpânitorului lumii acesteia, ca să mă surpe pe mine păcătosul în adâncul iadului, ci stai lângă mine și-mi fii Mântuitor și sprijinitor..." [8]

Descrierea și numărul vămilor

Cea mai detaliată și sistematică descriere a vămilor văzduhului se găsește într-o viziune a lui Grigorie al Traciei, datând probabil din secolul al X-lea. La fiecare vamă, demonii învinuiesc sufletul de păcatul respectiv. Uneori, aceștia acuză sufletul și de lucruri cu care l-au ispitit fără ca acesta să cedeze, sau de păcate pentru care omul s-a pocăit, și atunci îngerii, și îndeosebi îngerul păzitor vorbesc în numele învinuitului, vădind minciuna demonilor și arătând că sufletul nu trebuie să mai plătească pentru acestea. Conduc apoi sufletul până la vama următoare. Dacă o persoană are păcate nemărturisite și nu a făcut destule fapte bune sau dacă nu sunt sprijiniți de rugăciunile celor rămași în viață pentru a putea „plăti” vămile, demonii vămii respective prind sufletul și îl duc în iad, până la Judecata universală. În viziunea aceasta, vămile sunt enumerate în următoarea ordine:

  • La prima vamă sufletul este întrebat despre păcatele limbii: cuvinte deșarte, cuvinte deocheate, batjocuri, insulte, cântarea de cântece lumești, râs prea tare sau peste măsură și altele asemenea.
  • A doua vamă este cea a minciunilor, unde se cercetează nu doar minciunile propriu-zise, ci și călcarea jurămintelor, a făgăduințelor față de Dumnezeu, luarea numelui lui Dumnezeu în deșert, ascunderea de păcate la spovedanie și lucruri asemănătoare.
  • La vama a treia se cercetează osândirea, clevetirea și judecarea aproapelui, batjocura și râsul de păcatele altora și altele asemenea.
  • Vama a patra este cea a lăcomiei, unde se cercetează prea multa mâncare, mâncarea fără foame sau căutarea mâncărilor alese, beția, mâncarea fără rugăciune, neținerea posturilor și celelalte asemenea.
  • Vama a cincea este cea a leneviei în toate formele sale: sufletul trebuie să răspundă pentru toate zilele și orele pierdute în trândăvie, neîngrijirea de rugăciune și de Dumnezeu, lipsa de la slujbele Bisericii, neîngrijirea de muncă pe măsura plății și alte păcate asemănătoare.
  • A șasea vamă este cea a furtului, unde sunt cercetate hoția și înșelătoria sub toate formele lor, de la cele mai neînsemnate la cele mai mari, pe față sau în ascuns, cu sau fără violență fizică.
  • Vama a șaptea este a iubirii de arginți, unde se judecă avariția, zgârcenia, dorința de a acumula bunuri și bani, nemilostenia și alte lucruri asemănătoare.
  • A opta vamă este cea a cametei, unde se cercetează cămătăria, cererea de prețuri prea mari și celelalte asemenea.
  • Vama a noua este cea a nedreptății, unde se cercetează orice fel de nedreptate, mai ales judecățile nedrepte, mita, schimburile necinstite și practicile necinstite în afaceri, folosirea de greutăți false, și alte feluri de nedreptăți strigătoare la cer precum asuprirea săracilor, văduvelor și orfanilor, oprirea plății lucrătorilor (angajaților) sau defăimarea părinților sufletești și trupești.
  • Vama a zecea este cea a zavistiei, unde se cercetează orice fel de invidie, dușmănie sau răutate față de aproapele, vrăjmășiile, neiubirea de frați și de aproapele și celelalte.
  • A unsprezecea vamă este a mândriei, unde se cercetează vanitatea, iubirea și lauda de sine, fățărnicia, nesupunerea față de autorități și nerespectarea părinților, neascultarea și toate păcatele născute din mândrie și din obișnuința păcatului.
  • A douăsprezecea vamă este cea a mâniei și iuțimii (irascibilității) și a tuturor păcatelor care se nasc din acestea.
  • Vama a treisprezecea este cea a pomenirii răului, unde se cercetează ținerea de minte a răului, resentimentele, răzbunarea și toate păcatele ce se nasc din acestea.
  • A paisprezecea vamă este cea a uciderii, unde se cercetează nu doar uciderea propriu-zisă, cu voie sau fără voie, ci și rănirea, bătăile, pruncuciderea (inclusiv avortul), sinuciderea, precum și împingerea la ucidere sau sinucidere, nu doar trupească, ci și sufletească.
  • Vama a cincisprezecea este cea a vrăjitoriei, unde se descoperă toate formele de magie, vrăjitorie, ghicirea, chemarea demonilor, facerea de otrăvuri, superstițiile și toate cele legate de ele.
  • Vama a șaisprezecea este cea a curviei, unde se cercetează toate formele de desfrânare trupească, dar și gândurile necurate, privirile și atingerile pătimașe și celelalte.
  • Vama a șaptesprezecea este cea a preacurviei, unde se cercetează diferite forme de preadesfrânare precum violul, adulterul și căderea în păcatul trupesc a celor care și-au închinat viața lui Dumnezeu.
  • Vama a optsprezecea este cea a păcatelor împotriva firii: a homosexualității, incestului, masturbării și a celorlalte perversiuni.
  • Vama a nouăsprezecea este cea a ereziei, unde se cercetează îndoirea în credință, respingerea credinței ortodoxe în parte sau integral, interpretarea ei greșită, blasfemia, apostazia și celelalte păcate asemănătoare.
  • Vama a douăzecea este cea a nemilostivirii, unde se cercetează zgârcenia, cruzimea și împietrirea inimii și orice formă de nemilostivire.

În unele ediții românești, între care cea a pr. Nicodim Măndiță, mai apar pe lângă acestea încă patru vămi, probabil o adăugire modernă în textul vechi, după cum urmează:

  • Vama a douăzeci și una: cea a idolatriei și a credințelor demonice, băbești sau superstițioase, unde se cercetează orice formă de slujire a idolilor.
  • A douăzeci și doua vamă: cea a sulemenirii sau împodobirii, unde se cercetează cei și cele care se machiază, parfumează, împodobesc pentru a-i atrage pe alții spre curvie.
  • A douăzeci și treia vamă: a fumatului.
  • A douăzeci și patra vamă: a simoniei sau cumpărării/vinderii harului preoțesc pe bani sau diferite cadouri.

Vămile – literale sau nu?

Mulți ortodocși care recunosc învățătura despre vămile văzduhului ca parte a tradiției ortodoxe apreciază că cele descrise în viziunea Sf. Grigorie nu trebuie luate literal. Pr. Thomas Hopko, cunoscut teolog ortodox american apreciază că ortodocșii nu ar trebui să să încerce să asocieze trecerea prin vămile văzduhului cu o anumită perioadă de după moarte; de asemenea, vămile văzduhului nu ar trebui înțelese ca fiind literal „în aer”, și că acestea nu sunt în mod necesar douăzeci la număr. Acesta nu asociază învățătura despre vămile văzduhului cu ideea „târguielii” pentru păcate (asemănătoare într-o anumită măsură cu învățătura latină a meritelor). Bazându-se pe scrierile Sf. Ioan Gură de Aur și pe cele Cincizeci de Omilii ale Sf. Macarie Egipteanul, între alții, el interpretează vămile văzduhului ca pe niște încercări ale demonilor de a ataca sufletul celui adormit folosindu-se de vulnerabilitatea acestuia față de păcat și descrie trecerea prin vămile văzduhului ca pe o formă de curățire a sufletului.[9]. Sf. Teofan Zăvorâtul scria că ceea ce demonii cercetează sunt "patimile" și sugerează că, deși vămile văzduhului sunt frecvent descrise ca înspăimântătoare, s-ar putea ca demonii să încerce totodată să ademenească sufletul, folosindu-se de slăbiciunile acestuia. Alți autori merg și mai departe, considerând că demonii și îngerii despre care vorbesc sursele reprezintă o interpretare metaforică a păcatelor și virtuților sufletului celui adormit (astfel încât sufletul este „judecat” și tras în jos sau mântuit prin propriile păcate sau virtuți).

Controverse

Arhiepiscopul Lazar Puhalo cădind o icoană a Pr. Serafim Rose

În unele cercuri ortodoxe există unele dezacorduri cu privire la statutul învățăturii despre vămile văzduhului în cadrul Bisericii Ortodoxe. Unii, printre care arhiepiscopul Lazar (Puhalo) de Ottawa consideră că această învățătură este discutabilă, ba chiar falsă, considerând-o de origine gnostică sau păgână. O dispută aprinsă a izbucnit în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara granițelor (ROCOR) între preotul (pe atunci) Lazar Puhalo și Ierom. Serafim Rose. Sfântul Sinod al ROCOR a invalidat afirmațiile cele mai radicale ale Pr. Lazar și a condamnat vehemența disputei, care părea să fi devenit una personală.[10] Susținătorii acestei învățături susțin că aceasta apare inclusiv în imnologia Bisericii [11], în relatări ale vieților sfinților [12], precum și în Omiliile Sf. Chiril al Alexandriei [13], în Discursurile Avvei Isaia[14], în Filocalie, în Scara dumnezeiescului urcuș, precum și în Dogmatica Bisericii Ortodoxe a Sf. Iustin (Popovici). Mai multe personalități ortodoxe contemporane vorbesc despre vămile văzduhului..[15]

În al doilea rând, nici unul dintre Părinții Bisericii nu și-a exprimat îndoiala cu privire la această învățătură (care există în Biserică, în forma sa cea mai generală, cel puțin din secolul al IV-lea). De cele mai multe ori, aceștia scriu doar la modul general despre lupta sufletului cu demonii „vameși”, fără detaliile prezente în viziunea lui Grigorie și în povestirea atribuită Sf. Macarie cel Mare, care menționează și ea mai multe vămi și o „târguială” pentru păcate la fiecare vamă.

În sfârșit, autori moderni cu mare autoritate în Biserica Ortodoxă, precum Sf. Ignatie Briancianinov [16] și Sf. Teofan Zăvorâtul [17] au insistat asupra adevărului și a faptului că această învățătură este necesară și importantă în viața spirituală a creștinilor.

Note

  1. ↑ en: Ancient Faith Radio: Pr. Thomas Hopko despre vămile văzduhului (audio)
  2. ↑ Diadoh al Foticeii, Capetele ascetice, in Filocalia, vol. I, p. 349
  3. ↑ Sf. Marcu al Efesului, împotriva doctrinei catolice a focului curățitor (Purgatoriului), cit. în Serafim Rose, Sufletul după moarte.
  4. ↑ Cit. în română în Pr. Nicodim Măndiță, "Vămile văzduhului și mărturii despre existența lor", p. 84 (ed. online)
  5. ↑ Tradus din limba engleză (OrthodoxWiki).
  6. ↑ Pr. Nicodim Măndiță, "op.cit.", pp. 83-36.
  7. ↑ "Octoihul mare", ed. IBMBOR, București, 2002
  8. ↑ "Micul ceaslov, cu sinaxarul de peste an", Episcopia Râmnicului, Sf. Mănăstire Frăsinei, f.a.
  9. ↑ Fr. Thomas Hopko on the Toll-houses, http://audio.ancientfaith.com/illuminedheart/hopko_tolls.mp3
  10. ↑ De ex. pentru ziua de 27 ianuarie, Mutarea moaștelor celui întru Sfinți Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, Tropar 1, Cântarea a 5-a a Utreniei: "În ceasul mutării mele dăruiește-mi să trec netulburat de oastea netrupeștilor tirani și de ceata asupritorilor din văzduhul cel mai de jos... " (trad. din limba engleză); v. și troparul pe glasul al 2-lea de la vecernia de vineri seara și celelalte cântări citate mai sus.
  11. ↑ De exemplu în Viața Sf. Antonie cel Mare, scrisă de Sf. Atanasie al Alexandriei, în viața Sf. Vasile cel Nou și al Sfintei Teodora etc.
  12. ↑ Sf. Chiril al Alexandriei, Ephesi praedicata deposito Nestorio, ACO.14(52.405D) cit. în Lampe, G.W.H., A Patristic Greek Lexicon, Oxford University Press, Oxford, 1961, p.1387
  13. ↑ Cele Douăzeci și nouă de discursuri ale Sfântului Părintelui nostru Isaia, Volos, 1962, p. 37 (în limba greacă): "[Trăiește] fiecare zi având moartea înaintea ochilor, și gândind despre tine cum vei ieși din trup, cum vei trece de puterile întunericului care vă vor întâmpina în văzduh și cum vei răspunde înaintea lui Dumnezeu."
  14. ↑ The Taxing of Souls („Vămuirea sufletelor”) de Mitropolitul Hierotheos (Vlachos); Answer to a Critic, Appendix III from The Soul After Death („Răspunsuri către un critic, anexa III, în Sufletul după moarte de Ierom. Serafim Rose de la Platina; Cuviosul Efrem Filotheitul, Counsels from the Holy Mountain,, St. Anthony's Greek Orthodox Monastery, Arizona, 1999, pp. 436, 447; Cavarnos, Constantine, The Future Life According to Orthodox Teaching, Center for Traditionalist Orthodox Studies, Etna, California, 1985, pp. 24-26.
  15. ↑ Cuvânt despre moarte, trad. din limba rusă de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Sophia, București
  16. ↑ What is spiritual life, and how to obtain it, cap. "Perfect preparation for the Mystery of Repentance"

A se vedea și

Legături externe

Wikipedia

Dezbateri

Sprijinitori

Critici

Surse în limba română

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Vămile_văzduhului&oldid=54563”