Amonie de la Nitria: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: Cuviosul '''Amonie''' sau '''Amoniu''' (gr. Ἀμμώνιος) a fost unul din Părinții pustiei care a trăit în secolele IV-V centrul monastic Nitria din Egipt. P...) |
(+icoană) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| + | [[Fișier:Ammonas of Egypt.jpg|thumb|200px|Icoană a Sf. Amonie de la Nitria]] | ||
[[Cuvios]]ul '''Amonie''' sau '''Amoniu''' (gr. Ἀμμώνιος) a fost unul din [[Părinții pustiei]] care a trăit în secolele IV-V centrul monastic [[Nitria]] din Egipt. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[10 ianuarie]]. | [[Cuvios]]ul '''Amonie''' sau '''Amoniu''' (gr. Ἀμμώνιος) a fost unul din [[Părinții pustiei]] care a trăit în secolele IV-V centrul monastic [[Nitria]] din Egipt. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[10 ianuarie]]. | ||
Versiunea de la data 9 ianuarie 2023 13:00
Cuviosul Amonie sau Amoniu (gr. Ἀμμώνιος) a fost unul din Părinții pustiei care a trăit în secolele IV-V centrul monastic Nitria din Egipt. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 10 ianuarie.
Viața
Sfântul Amonie a plecat în pustia Egiptului, la Nitria, împreună cu cei trei frați ai lui (supranumiți „Frații lungi”) și cu cele două surori ale lor. Frații și surorile și făcut locașuri diferite, la o depărtare îndeustulătoare unii de alții. Acolo Amonie a devenit ucenic al sfântului avvă Pamvo (303-374, prăznuit la 18 iulie). Era peste măsură de ostenitor. Din tinerețea lui și până la moarte nu s-a hrănit decât cu puțină pâine și legume crude. Nu îngăduia în el nicio plăcere trupească, ci ori de câte ori de câte ori o aprindere trupească apărea în vreo parte a trupului, își atingea acel mădular cu fierul înroșit în foc și așa stingea patima. Învațase pe de rost în întregime scripturile Vechiului și Noului Testament și studia neîncetat scrierile Sfinților Părinți cunoscuți atunci, mai ales cele ale bărbaților învățați ai Școlii catehetice din Alexandria, cum ar fi Origen și Didim cel Orb, Pieriu (urmașul lui Origen la conducerea Școlii din Alexandria și care a murit mucenic în timpul persecuției lui Dioclețian) și Ștefan.
Deoarece acest avva Amonie era peste măsură iubitor al cuvântului, creștinii dintr-o cetate apropiată l-au cerut arhiepiscopului Teofil al Alexandriei să-l facă episcop. Dar el și-a tăiat urechea stângă până la bază (de aceea uneori a fost supranumit „cel fără ureche”) și cum aceia continuau să insiste le-a spus: „Dacă mă veți sili, îmi voi tăia și limba”. Și numai așa l-au lăsat să trăiască în continuare în pustie, unde s-a despătimit într-o așa măsură încât Evagrie spunea despre el: „N-am văzut niciodată un om mai lipsit de patimi”. Devenise sfătuitor al fraților din pustie mai mult decât oricare altul.
A se vedea și
Surse
- Paladie, Istoria lausiacă (Lavsaicon). Scurte biografii de pustinici, EIBM al BOR, București, 1993, cap. 11 „Despre Amoniu”
- Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
