[[Image:MarkellaChios04.JPG|thumbnail|right|Capelă în faţa fața mormântului Sfintei Marcela]]

Sfânta [[Mucenic|muceniță]] fecioară '''Marcela''' sau '''Marcelia din Chios''' este o [[SfinţiSfinți|sfântă]] muceniță din secolul al IV-lea, ocrotitoare a insulei Chios (Grecia), locul unde s-a născut, a trăit și a mucenicit. Este [[Praznic|prăznuită]] în [[Biserica Ortodoxă]] la data de [[22 iulie]].

Marcela s-a născut şi și a trăit în satul Volissos din insula Chios, în secolul al IV-lea. Mama ei, o creştină creștină evlavioasă, a învăţatînvățat-o pe Marcela credinţa creştinăcredința creștină, însă a murit când fiica ei era încă mică. Tatăl ei, mai-marele satului, păgân, s-a îngrijit mai departe de educaţia educația ei. Marcela a continuat să trăiască potrivit credinţei creştinecredinței creștine, ducând o viaţă viață virtuoasă. Închinându-şi viaţa și viața lui [[Hristos]], ea îşi își petrecea timpul în curăţiecurăție, citind [[Sfânta Scriptură]], [[post]]ind, [[rugăciune|rugându-se]], dorindu-şi și să devină mireasă a lui Hristos şi și să ajungă în [[Împărăţia Împărăția Cerurilor]]. Era totodată primitoare de străini, dar cuminte şi și se ferea de întâlniri şi și vorbe deşartedeșarte.

Pe măsură ce creştea creștea în vârstă, ea creştea şi creștea și în virtute, stăruind în [[post]], [[rugăciune]] şi și participarea la slujbele bisericeştibisericești, ajungând cu timpul să îi povăţuiască şi povățuiască și pe alţii alții la credinţăcredință. Îl iubea şi și îl respecta pe tatăl ei, căutând să-i aline suferinţa suferința provocată de pierderea soţiei soției lui, spunându-i că vroia să îi rămână alături şi și că nu avea să îl părăsească la bătrâneştebătrânește.

Ajungând aproape de vârsta adultă, Marcela era iubită de toată lumea pentru frumuseţea frumusețea ei şi și pentru darurile ei duhovniceştiduhovnicești. Însingurat şi și îndemnat de [[diavol|cel rău]], tatăl sfintei a început să se arate a avea pofte necuviincioase faţă față de ea. Apropiindu-se de vârsta de optsprezece ani, Marcela a hotărât să plece din casa părintească, ca să îşi își poată păzi fecioria. A plecat pe muntele din apropiere şi și s-a ascuns într-un tufiş tufiș des. Tatăl ei a urmărit-o şi și a găsit-o cu ajutorul unui păstor, care i-a arătat locul unde se ascunsese fecioara. Se spune că mâna cu care i-a arătat-o a început să tremure din acea clipă. Tatăl fetei i-a cerut să iasă din ascunzătoare, însă, pentru că aceasta nu l-a ascultat, a dat foc tufişuluitufișului, ca să o silească să iasă.

Atunci Marcela, ieşindieșind, a luat-o la fugă spre mare, însă tatăl ei a întins imediat arcul şiși, ţintind țintind spre ea, a rănit-o cu o săgeată. Sângele sfintei s-a răspândit atunci pe stânci, şi și până în zilele noastre, în ziua prăznuirii sfintei, la o vreme anume, se arată din nou înaintea ochilor credincioşilor credincioșilor de faţă față la această minune.

Greu rănită, sfânta s-a rugat fierbinte lui Hristos ca stâncile să se deschidă şi și să o înghită, ca să o ascundă de tatăl ei. Atunci stâncile s-au deschis şi și fecioara a fost prinsă în ele, până la piept. Astfel a găsit-o tatăl ei, care, cuprins de nebunie, a măcelărit-o pe loc şiși, tăindu-i capul, l-a aruncat în mare. Capul sfintei a plutit până la Komi, spre o plajă din apropiere.

Localnicii nu au reuşit reușit să găsească multă vreme capul sfintei. Într-o zi însă, trecând prin apropiere o navă italiană, marinarii au văzut o lumină strălucind şiși, apropiindu-se de ea, au văzut un cap care plutea în apă, înconjurat de lumânări aprinse, care pluteau pe lână el. Pricepând că erau martori la o minune, au scos capul sfintei din mare şi și l-au dus în ţara țara lor.

Potrivit [[tradiţietradiție]]i, din stâncile care au stat mărturie la mucenicia sfinte a izbucnit un izvor binecuvântat. Mulţi Mulți [[pelerin]]i vin să se închine la [[mormânt]]ul sfintei, iar aceştia aceștia mărturisesc că în fiecare an, în ziua prăznuirii sfintei, când un [[preot]] este de faţă față la slujba [[Paraclis]]ului sfintei, apa de mare din golfuleţul golfulețul apropiat începe să fiarbă.

:Trandafir al evlaviei şi mlădiţă și mlădiță a Chiosului, cu cântări te cinstim, Sfântă Marcela, căreia, pentru păzirea poruncii lui Hristos, de mâna tatălui tău ţi ți s-a tăiat capul. DăruieşteDăruiește-ne putere şi și ne păzeşte păzește de primejdii pe noi cei ce strigăm către tine: Slavă Celui ce ţiți-a dat ţie ție putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine credincioşilor credincioșilor tămăduiri.