Ritul Galican: Diferență între versiuni
(ortografie) |
|||
| (Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | {{ | + | {{Ortodoxiaderitapusean}} |
| − | + | ==Istoric== | |
| − | + | '''Ritul galican''' se referă în primul rând la liturghia vechilor gali din Franţa şi în al doilea rând la o familie de rituri occidentale ne-romane. Ritul galican a constituit ritul cel mai frecvent în marea majoritate a Europei Occidentale până când a fost aproape integral înlocuit de ritul roman începând cu secolul al VIII-lea, dar modificându-l pe acesta în timpul procesului de înlocuire. | |
| − | + | Numeroasele variante din marea familie a ritului galican şi-au atribuit descendenţe diferite, separate, cum ar fi originea din ritul alexandrin al Sfântului [[Apostolul Marcu|Marcu]] pentru ritul Bisericilor din Aquilea şi Milano, sau origini din ritul efesean al Sfântului [[Apostolul Ioan|Ioan Evanghelistul]] pentru ritul Bisericilor Galiei, Iberiei şi Britaniei. Puţinele mărturii despre ritul efesean provin din [[sinod|sinoadele locale]] din Asia Mică. Acolo, [[ritul bizantin]] l-a înlocuit pe cel efesean, care se pare că era o variantă locală a liturghiei "antiohiene" greco-siriace, mult mai răspândită. Teoria efeseană are ca cei mai înverşunaţi adversari pe adepţii şcolii moderniste din secolul XX, [http://www.newadvent.org/cathen/06357a.htm aşa cum declară ''Enciclopedia Catolică''], "teoria efeseană nu mai este acceptată, în prezent, de nici un liturghist serios." Se pare că dezvoltarea ritului nu a început înainte de secolul al IV-lea. Totuşi, originile acestui rit rămân încă sub semnul întrebării. Acestea, deoarece având o puternică influenţă antiohiană, savanţii liturgişti contemporani au revizuit pretenţia efeseană din ''Cursus Gallorum'', spunând că liturghia galică primară era pur şi simplu liturghia din Siria şi Asia Mică, dar în limba latină. | |
| − | + | Au supravieţuit multe texte ale ritului galican, dar ritul însuşi a supravieţuit în primul rând prin ritul toledan (numit şi mozarabic, isidorian, spaniol vechi sau gotic de către unii profesori de liturgică) şi în al doilea rând prin influenţa sa asupra riturilor roman şi anglican actuale (numit galo-roman) şi ca parte componentă a ritului ambrozian din Milano. Din cauza influenţei liturghiei galicane, [[Mesă|Mesa]] romană conţine ''Gloria''. Ritul galican cel mai longeviv a fost cel din Toledo, Spania, fiind limitat la câteva capele în ultimele secole. Atât liturghia toledană cât şi cea milaneză au fost modificate de Roma, fiind supuse canonului roman în perioada recentă. În urma Sinodului Vatican II, atât ritul toledan cât şi cel milanez au fost modificate sub influenţa stilului ''Novus Ordo'', cu toate că ambele erau slujite în forma lor tradiţională de preoţi ortodocşi de rit occidental. | |
| + | Indiferent de originea lor, riturile galicane erau mai înclinate spre ceremonial decât ritul roman. Materialele galicane care au supravieţuit au părţi similare cu riturile răsăritean şi oriental sub forma unor rugăciuni şi ceremoniale, în timp ce au şi multe similarităţi cu ritul roman. | ||
| + | |||
| + | Elementele cunoscute ale liturghiei galicane sunt: | ||
*Introit | *Introit | ||
*Cântecul ''Ajus (agios)'' este cântat în latină şi greacă. Apoi, trei băieţi cântă ''Kyrie Eleison (Doamne miluieşte)'' de trei ori. Urmează ''Benedictus''. | *Cântecul ''Ajus (agios)'' este cântat în latină şi greacă. Apoi, trei băieţi cântă ''Kyrie Eleison (Doamne miluieşte)'' de trei ori. Urmează ''Benedictus''. | ||
| Linia 22: | Linia 25: | ||
*Sărutul păcii | *Sărutul păcii | ||
*''Sursum Corda'', Preface, ''Sanctus'', şi Rugăciunea Post-''Sanctus'' | *''Sursum Corda'', Preface, ''Sanctus'', şi Rugăciunea Post-''Sanctus'' | ||
| − | *Rugăciunea euharistică romană (gregoriană) (nu este prezentă în liturghiile galicană şi spaniolă, care au elemente | + | *Rugăciunea euharistică romană (gregoriană) (nu este prezentă în liturghiile galicană şi spaniolă, care au elemente schimbătoare în anafora) |
*Frângerea (prescura este ruptă în nouă părţi, din care şapte sunt apoi aranjate în formă de cruce) | *Frângerea (prescura este ruptă în nouă părţi, din care şapte sunt apoi aranjate în formă de cruce) | ||
*Tatăl nostru | *Tatăl nostru | ||
| Linia 30: | Linia 33: | ||
==Schiţă a liturghiei galicane== | ==Schiţă a liturghiei galicane== | ||
| − | În continuare este prezentată succesiunea părţilor componente a liturghiei galicane aşa cum era ea slujită la Paris în secolul al VI-lea, fiind descrisă în prima scrisoare a Sfântului Gherman din Paris şi publicată în ''Expositio antiquae liturgiae gallicanae''. Spre deosebire de ritul roman şi de cel milanez, ritul galican original nu avea o anafora fixă, folosind în schimb diferite texte înainte şi după relatarea instituirii | + | În continuare este prezentată succesiunea părţilor componente a liturghiei galicane aşa cum era ea slujită la Paris în secolul al VI-lea, fiind descrisă în prima scrisoare a Sfântului Gherman din Paris şi publicată în ''Expositio antiquae liturgiae gallicanae''. Spre deosebire de ritul roman şi de cel milanez, ritul galican original nu avea o anafora fixă, folosind în schimb diferite texte înainte şi după relatarea instituirii. |
*Pregătirea ofrandelor | *Pregătirea ofrandelor | ||
| Linia 54: | Linia 57: | ||
*Diptih şi explicaţie | *Diptih şi explicaţie | ||
*Îmbrăţişarea păcii şi explicaţie | *Îmbrăţişarea păcii şi explicaţie | ||
| − | *Anafora:Contestatio/Immolatio schimbătoare, ''Vere Sanctus''schimbătoare, relatarea instituirii | + | *Anafora:Contestatio/Immolatio schimbătoare, ''Vere Sanctus''schimbătoare, relatarea instituirii, ''post mysterium'' schimbătoare |
*Frângerea pâinii | *Frângerea pâinii | ||
*Tatăl nostru | *Tatăl nostru | ||
| Linia 64: | Linia 67: | ||
==Evoluţie în secolul XX== | ==Evoluţie în secolul XX== | ||
| − | La începutul secolului al XX-lea, din comunitatea rusă emigrată în Paris făceau parte câţiva clerici care erau răspunzători de evanghelizare în Occident. Printre aceştia erau doi fraţi, Evgraf (mai târziu va deveni Episcopul [[Jean-Nectaire (Kovalevsky) de Saint-Denis|Jean-Nectaire de Saint-Denis]]) şi Maxime Kovalevsky. Cei doi Kovalevskys au restaurat ritul galican pe baza celor două scrisori | + | La începutul secolului al XX-lea, din comunitatea rusă emigrată în Paris făceau parte câţiva clerici care erau răspunzători de evanghelizare în Occident. Printre aceştia erau doi fraţi, Evgraf (mai târziu va deveni Episcopul [[Jean-Nectaire (Kovalevsky) de Saint-Denis|Jean-Nectaire de Saint-Denis]]) şi Maxime Kovalevsky. Cei doi Kovalevskys au restaurat ritul galican pe baza celor două scrisori referitoare la liturghie care sunt atribuite Sfântului Gherman, un episcop din secolul al VI-lea din Paris, dar pe baza altor mise galicane şi ne-romane (Stowe, Bobbio, gotică, mozarabă, Autun). [[Sfânta Liturghie după Sfântul Gherman de Paris]] încă mai este folosită în [[Biserica Ortodoxă Catolică a Franţei|L'Eglise Orthodoxe de France]] dar şi de Union Actuelle Orthodoxe Catholique Francaise, care în prezent este în negocieri pentru a fi primită în cadrul [[Biserica Ortodoxă Sârbă|Patriarhia Serbiei]]. Ritul a mai fost folosit şi de comunităţi aflate sub ierarhia [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ruse]], [[ROCOR]], [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Române]], [[Biserica Ortodoxă Sârbă|Biserica Serbiei]] şi de Patriarhia Coptă a Alexandriei. |
==Izvoare== | ==Izvoare== | ||
| Linia 80: | Linia 83: | ||
==Vezi şi== | ==Vezi şi== | ||
| − | *[ | + | *[http://en.orthodoxwiki.org/Stowe_Missal Stowe Missal] |
Versiunea curentă din 16 noiembrie 2013 11:31
| Acest articol face parte din seria despre Ortodoxia de rit apusean | |
| Istoric | |
| Secolul al XIX-lea Secolul XX Critici | |
| Liturgică | |
| Liturghia Sfântului Grigorie Liturghia Sfântului Tihon Liturghia Sfântului Gherman Ritul de la Sarum Ritul Galican Stowe Missal | |
| Asocieri | |
| Vicariatul ritului apusean Societatea Sfântului Vasile Biserica Catolică Ortodoxă a Franței | |
| Mănăstiri | |
| Christminster Sfântul Petroc | |
| Editați această casetă | |
Istoric
Ritul galican se referă în primul rând la liturghia vechilor gali din Franţa şi în al doilea rând la o familie de rituri occidentale ne-romane. Ritul galican a constituit ritul cel mai frecvent în marea majoritate a Europei Occidentale până când a fost aproape integral înlocuit de ritul roman începând cu secolul al VIII-lea, dar modificându-l pe acesta în timpul procesului de înlocuire.
Numeroasele variante din marea familie a ritului galican şi-au atribuit descendenţe diferite, separate, cum ar fi originea din ritul alexandrin al Sfântului Marcu pentru ritul Bisericilor din Aquilea şi Milano, sau origini din ritul efesean al Sfântului Ioan Evanghelistul pentru ritul Bisericilor Galiei, Iberiei şi Britaniei. Puţinele mărturii despre ritul efesean provin din sinoadele locale din Asia Mică. Acolo, ritul bizantin l-a înlocuit pe cel efesean, care se pare că era o variantă locală a liturghiei "antiohiene" greco-siriace, mult mai răspândită. Teoria efeseană are ca cei mai înverşunaţi adversari pe adepţii şcolii moderniste din secolul XX, aşa cum declară Enciclopedia Catolică, "teoria efeseană nu mai este acceptată, în prezent, de nici un liturghist serios." Se pare că dezvoltarea ritului nu a început înainte de secolul al IV-lea. Totuşi, originile acestui rit rămân încă sub semnul întrebării. Acestea, deoarece având o puternică influenţă antiohiană, savanţii liturgişti contemporani au revizuit pretenţia efeseană din Cursus Gallorum, spunând că liturghia galică primară era pur şi simplu liturghia din Siria şi Asia Mică, dar în limba latină.
Au supravieţuit multe texte ale ritului galican, dar ritul însuşi a supravieţuit în primul rând prin ritul toledan (numit şi mozarabic, isidorian, spaniol vechi sau gotic de către unii profesori de liturgică) şi în al doilea rând prin influenţa sa asupra riturilor roman şi anglican actuale (numit galo-roman) şi ca parte componentă a ritului ambrozian din Milano. Din cauza influenţei liturghiei galicane, Mesa romană conţine Gloria. Ritul galican cel mai longeviv a fost cel din Toledo, Spania, fiind limitat la câteva capele în ultimele secole. Atât liturghia toledană cât şi cea milaneză au fost modificate de Roma, fiind supuse canonului roman în perioada recentă. În urma Sinodului Vatican II, atât ritul toledan cât şi cel milanez au fost modificate sub influenţa stilului Novus Ordo, cu toate că ambele erau slujite în forma lor tradiţională de preoţi ortodocşi de rit occidental.
Indiferent de originea lor, riturile galicane erau mai înclinate spre ceremonial decât ritul roman. Materialele galicane care au supravieţuit au părţi similare cu riturile răsăritean şi oriental sub forma unor rugăciuni şi ceremoniale, în timp ce au şi multe similarităţi cu ritul roman.
Elementele cunoscute ale liturghiei galicane sunt:
- Introit
- Cântecul Ajus (agios) este cântat în latină şi greacă. Apoi, trei băieţi cântă Kyrie Eleison (Doamne miluieşte) de trei ori. Urmează Benedictus.
- Colecţia
- Citire din Vechiul Testament
- Citirea epistolei sau a vieţii sfântului zilei
- Benedicite şi Ajus (agios) în latineşte
- Citirea Evangheliei
- Predică
- Ieşirea catehumenilor
- Mijlocirea
- Intrarea mare şi cântecul jertfei
- Sărutul păcii
- Sursum Corda, Preface, Sanctus, şi Rugăciunea Post-Sanctus
- Rugăciunea euharistică romană (gregoriană) (nu este prezentă în liturghiile galicană şi spaniolă, care au elemente schimbătoare în anafora)
- Frângerea (prescura este ruptă în nouă părţi, din care şapte sunt apoi aranjate în formă de cruce)
- Tatăl nostru
- Binecuvântarea poporului
- Împărtăşirea poporului
- Rugăciunea de după împărtăşire
Schiţă a liturghiei galicane
În continuare este prezentată succesiunea părţilor componente a liturghiei galicane aşa cum era ea slujită la Paris în secolul al VI-lea, fiind descrisă în prima scrisoare a Sfântului Gherman din Paris şi publicată în Expositio antiquae liturgiae gallicanae. Spre deosebire de ritul roman şi de cel milanez, ritul galican original nu avea o anafora fixă, folosind în schimb diferite texte înainte şi după relatarea instituirii.
- Pregătirea ofrandelor
- Praelegendum (psalmul introductiv)
- Chemare la linişte şi mulţumire
- Trisaghion (în greacă şi latină)
- Doamne miluieşte
- Benedictus
- Citire din Vechiul Testament
- Explicaţie după citirea din Vechiul Testament
- Responsory
- Apostol
- Cântarea lui Daniel
- De trei ori Sfânt înainte de Evanghelie
- Evanghelia
- Sanctus după Evanghelie
- Omilie
- Preces
- Explicaţie după Preces
- Ieşirea catehumenilor
- Ofranda
- Cuvânt către credincioşi şi explicaţie
- Diptih şi explicaţie
- Îmbrăţişarea păcii şi explicaţie
- Anafora:Contestatio/Immolatio schimbătoare, Vere Sanctusschimbătoare, relatarea instituirii, post mysterium schimbătoare
- Frângerea pâinii
- Tatăl nostru
- Binecuvântare arhierească
- Împărtăşirea
- Trecanum (imn de după împărtăşire de mulţumire Sfintei Treimi)
- Explicaţie după împărtăşire
- Încheierea
Evoluţie în secolul XX
La începutul secolului al XX-lea, din comunitatea rusă emigrată în Paris făceau parte câţiva clerici care erau răspunzători de evanghelizare în Occident. Printre aceştia erau doi fraţi, Evgraf (mai târziu va deveni Episcopul Jean-Nectaire de Saint-Denis) şi Maxime Kovalevsky. Cei doi Kovalevskys au restaurat ritul galican pe baza celor două scrisori referitoare la liturghie care sunt atribuite Sfântului Gherman, un episcop din secolul al VI-lea din Paris, dar pe baza altor mise galicane şi ne-romane (Stowe, Bobbio, gotică, mozarabă, Autun). Sfânta Liturghie după Sfântul Gherman de Paris încă mai este folosită în L'Eglise Orthodoxe de France dar şi de Union Actuelle Orthodoxe Catholique Francaise, care în prezent este în negocieri pentru a fi primită în cadrul Patriarhia Serbiei. Ritul a mai fost folosit şi de comunităţi aflate sub ierarhia Bisericii Ruse, ROCOR, Bisericii Române, Biserica Serbiei şi de Patriarhia Coptă a Alexandriei.
Izvoare
- "Some Notes on the History and Liturgical Practice of the Orthodox Church of France", by Fr. Francis DeMarais
- L'ECOF article on the origins of their Gallican rite in French
- L'ECOF article on the Ancient Rite of the Gauls in French
- Gallican Liturgy used by L'ECOF
- Catholic Encyclopedia: Gallican Rite
- New Catholic Dictionary: Gallican Rite
- Catholic Encyclopedia: Aquliean Rite of Gallican family
- Catholic Encyclopedia: Ambrosian Rite - Romanized Gallican
- Catholic Encyclopedia: Mozarabic Rite - Romanized Gallican
- Liturgica.Com "Gallican Chant"
- Catholic Tradition: "A Short History of the Roman Mass", by Michael Davies
