Liturghia Sfântului Gherman al Parisului

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.

Sfântul Gherman din Paris, 496-576

'Sfânta Liturghie a Sfântului Gherman din Paris sau La divine liturgie selon Saint Germain de Paris este principala liturghie a Bisericii Catolice Ortodoxe a Franţei şi a Bisericii Ortodoxe a Galilor.

Istoricul restaurării acestei liturghii

Înainte de restaurarea acestei liturghii în Biserica franceză, liturghia galicană a fost reconstituită de Pr. Pierre Lebrun al Oratoriului (1661-1729), Pr. Vladimir Guettée (1816-1892) şi de către abatele Louis Marie Olivier Duchesne (1843-1922). După constituirea Bisericii Ortodoxe a Franţei în 1936, preotul Evgraf Kovalevsky, ulterior Episcopul Jean de Saint-Denis a demarat restaurarea ritului galican pentru uzul Bisericii franceze. Principalele documente pe care le-a folosit şi care nu fuseseră disponibile predecesorilor săi sunt două scrisori atribuite Sfântului Gherman din Paris (496-576) care descriau liturghia din Parisul secolului al VI-lea. Kovalevsky a căutat în scrierile numeroşilor sfinţi gali din aceeaşi perioadă informaţii despre practicile liturgice ale galilor, precum și Missale (liturghiere), Sacramentarii, lecționare și antifoane existente. Liturghia restaurată a cunoscut mai multe variante (1956, 1968, 1973, 1975 şi 1998). Unii ortodocşi din afara Bisericii Franţei au răspândit zvonul potrivit căruia această liturghie ar fi fost pur şi simplu rodul imaginaţiei lui Kovalevsky. Ca răspuns la aceste zvonuri, Arhiepiscopul Ioan Maximovici a înfiinţat o comisie liturgică specială care a studiat Liturghia Sfântului Gherman din Paris cuvânt cu cuvânt, comparând-o cu izvoarele acesteia. Raportul comisiei din 1961 a declarat liturghia ca fiind autentică. A fost aprobată pentru slujire de Biserica Ortodoxă Rusă, de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei, de Biserica Ortodoxă Română şi de Biserica Ortodoxă Sârbă.

Sfântul Ioan de Shanghai slujind liturghia galicană restaurată în Paris

Slujirea acestei liturghii în zilele noastre

În afara parohiilor din Biserica Franţei, Biserica Galilor şi Biserica Franceză dar care în prezent fac parte din Biserica României şi din Biserica din Alexandria (coptă) şi de unele care sunt în comuniune cu Biserica Sârbă.

Structura obişnuită a acestei liturghii

În continuare este prezentată structura liturghiei galicane aşa cum a fost ea restabilită în secolul XX de către Biserica Ortodoxă a Franţei. Spre deosebire de ritul roman şi cel milanez, cel galican nu are o anafora fixă, folosind în schimb diferite texte înainte şi după cuvintele instituirii ("Acesta este Trupul Meu..." și urm.).

• Pregătirea Darurilor
• Prælegendum (psalmul introductiv)
• Chemarea la tăcere şi mulţumire
• Trisaghionul în greceşte, latină şi limba locală)
• Kyrie - Doamne miluieşte (o singură dată)
• Imnul (perioadei sau zilei)
• Citirile zilei
• Prima citire (text din Vechiul Testament sau patristic)
• Graduale
• A doua citire (din Epistole, Faptele Apostolilor sau Apocalipsa)
• Benedicite (Cântarea celor Trei Tineri)
• Aleluia (sau Tractus în post)
• De trei ori Sfinte înainte de Evanghelie
• Evanghelia
• Canticula Apocalipsei
• Predică
• Ectenia Sfântului Martin
• Citirile de după Preces
• Trimiterea catehumenilor
• Simbolul credinţei (Crezul)
• Începutul Liturghiei credincioșilor
• Vohodul mare cu Sonus şi Laudes
• Citirile Ofrandei
• Diptihul şi citirile de după Nume
• Sărutul Păcii şi citiri
• Anaforaua: Dialogul, Immolatio schimbător, Sanctus, Post-Sanctus schimbător, cuvintele instituirii, anamneza, epicleza, Post-Epicleza schimbătoare, binecuvântarea darurilor, doxologia finală
• Frângerea pâinii şi imnul frângerii pâinii
• Tatăl nostru
• Înălţarea Darurilor
• Binecuvântarea credincioșilor
• Împărtăşirea şi cântarea împărtăşirii
• Trecanum (imnul de după împărtăşire de mulţumire adusă Sfintei Treimi)
• Citirile de după împărtăşire
• Imnul de mulţumire
• Încheierea cu binecuvântare

Izvoare

• La divine liturgie selon Saint Germain de Paris (Paris, 1998)
• La sainte messe selon saint Germain de Paris (Paris, 1975)
• La sainte messe selon saint Germain de Paris et le chant des fidèles (Paris, 1968 and 1973)
• La divine liturgie selon Saint Germain de Paris (Paris, 1956)
• Monseigneur Jean (Kovalevsky) of Saint-Denis, Le canon eucharistique de l'ancien rite des Gaules (Paris, c. 1956)
• Du rit occidental: Rapport de la Commision Liturgique (1960)

Legături externe

• The Divine Liturgy of St Germanus