Biserica Catolică Ortodoxă a Franței

Biserica Catolică Ortodoxă a Franței (l'Eglise Catholique Orthodoxe de France sau ECOF, mai nou autointitulată l'Eglise Orthodoxe de France, anterior ) este o eparhie autonomă a parohiilor de rit occidental din Franţa, formată în 1936 de către Biserica Ortodoxă Rusă. În prezent, Biserica Ortodoxă a Franţei nu este recunoscută sau în comuniune cu nici una din Bisericile ortodoxe autocefale şi autonome.

Istoric

În 1937, Biserica Ortodoxă Rusă a primit în componenţa ei un grup mic păstorit de fostul episcop catolic liberal Louis-Charles (Irénée) Winnaert (1880-1937), numind acest grup l'Eglise Orthodoxe Occidentale ("Biserica Ortodoxă Occidentală"). După adormirea episcopului, administrarea bisericii a fost preluată de Evgraf Kovalevsky (1905-1970). De asemenea, în biserica franceză mai activau Lucien Chambault, care păstorea o mică comunitate ortodoxă benedictină pe starda d'Alleray din Paris (cunoscut ca Pére Denis) şi fostul călugăr benedictin, Arhimandritul Alexis van der Mensbrugghe (1899-1980), care priveau favorabil restaurarea vechiul rit roman, curăţat de acumulările medievale şi îmbunătăţit cu intruziuni bizantine şi galice. În 1848, Denis şi-a publicat Liturghia ortodoxă de rit occidental iar în 1962 Misa ortodoxă de rit occidental.

Părintele Evgraf a lucrat mai mulţi ani la restaurarea vechiul rit al galilor, care a devenit cunoscut prin Sfânta Liturghie după Sfântul Gherman de Paris. După ce biserica franceză s-a separat de Moscova pentru a-şi putea păstra caracterul apusean al liturghiei, Arhimandritul Arsenie a rămas în cadrul Bisericii Rusiei fiind hirotonit ca episcop în 1960, continuându-şi munca la ritul occidental sub auspiciile Patriarhiei Moscovei.

Episcopul Jean-Nectaire (Kovalevsky) de Saint-Denis şi Sfântul Ioan Maximovici în 1964

După câţiva ani de izolare, grupul lui Kovalevsky a intrat în componenţa Bisericii Ruse din Afara Rusiei între anii 1959 şi 1966, iar Kovalevsky însuşi a fost hirotonit episcop cu numele de Jean-Nectaire de Saint-Denis în 1964. În această perioadă, Eglise Orthodoxe de France a primit încurajări substanţiale din partea Sfântului Ioan Maximovici (care la acea vreme era reprezentantul ROCOR pentru Europa Occidentală), moartea sa fiind o lovitură serioasă pentru aceşti creştini ortodocşi francezi, care îşi găsiseră un avocat influent şi sfânt în Persoana Sfântului Ioan Maximovici.

Între timp, ritul occidental de sub oblăduirea Patriarhiei Moscovei s-a ofilit şi a murit, dar biserica episcopului Jean a continuat să prospere până când, la moartea Sfântului Ioan din 1966, ei s-au găsit din nou izolaţi. Episcopul Jean a adormit în 1970, iar în 1972 Biserica Ortodoxă Română a luat Eglise Orthodoxe de France sub omoforul său, în condiţiile în care episcopul ortodox român Teofil Ionescu de la Paris, proaspăt trecut sub Patriarhia Română, nu a reuşit să aducă cu el alte parohii ortodoxe româneşti din Occident. Gilles Bertrand-Hardy a fost hirotonit sub numele de Episcopul Germain de Saint-Denis, iar ritul galez restaurat a devenit liturghia obişnuită în multe parohii mici ortodoxe franceze înfiinţate în întreaga Franţă.

În 1993, după un lung conflict cu Sfântul Sinod român privind neregularităţile canonice (sincretisme orientale, precum şi faptul că episcopul francez trăia în secret cu fosta lui soţie), acesta şi-a retras binecuvântările şi a încetat comuniunea cu biserica franceză, care s-a găsit din nou în izolare faţă de celelalte Bisetrici Ortodoxe. Patriarhia română a înfiinţat un protopopiat sub fratele Episcopului Germain, Protopopul Grigorie pentru a păstori acele parohii formate din laici şi clerici care doreau să rămână sub păstorirea română.

În 2001, după scandalul cauzat de dezvăluirea din interiorul bisericii a căsătoriei Episcopului Bishop Germain din 1995 (care ulterior a fost anulată juridic), unii preoţi şi parohii conduse de Protopopul Jean-Pierre Pahud au părăsit Biserica Franţei şi au format Union des Associations Cultuelles Orthodoxes de Rite Occidental (UACORO) (Uniunea Asociaţiilor de Cult Ortodox de Rit Occidental). Multe din aceastea au fost ulterior primite, individual, în Biserica Serbiei şi în Biserica Română. În acelaşi an, s-a înfiinţat Biserica Ortodoxă a Galilor, independentă, de către un grup care părăsise cu ani înainte Biserica Franţei şi se alăturase Bisericii Ortodoxe Copte din Alexandria.

Izvoare

• Vincent Bourne, La divine contradiction: l'avenir catholique orthodoxe de la France (1975). ISBN 9782850800030. Bourne was the nom-de-plume of Madmae Yvonne Winnaert (1907-1997, the widow of Louis-Charles (Irénée) Winnaert.
• Maxime Kovalevsky, Orthodoxie et Occident: renaissance d'une Eglise locale (1994). ISBN 9782908986297

Legături externe

• l'Eglise Orthodoxe de France (French)
• A bulletin board discussion on the Church of France (anachronistically referred to as "ECOF", in French)