5.289 de modificări
Modificări
ortografie
'''Toaca''' (gr. σήμαντρον, ''simandron'' sau σημαντήριον, ''semanterion''; ru: било, ''bilo'';bg., mk., sr. клепало, ''klepalo'') este un instrument muzical de percuție din clasa idiofonelor folosit în liturghia ortodoxă. Toaca și clopotele sunt singurele instrumente muzicale acceptate de [[Biserica Ortodoxă]].
Toaca este constituită cel mai adesea dintr-o scândură de lemn sau, uneori, dintr-o placă groasă de fier încovoiată, în care se bate cu unul sau două ciocănașe, la începutul slujbelor bisericeşti. Percuția se face în mod ritmic și, în funcție de locul în care placa de lemn sau metal este lovită, se pot obține sunete cu înălțimi diferite. Se crează creează astfel o linie melodică simplă. ==Istoric== Toaca îşi are originile în Orient, probabil îl Egipt. După ce creştinismul a devenit o religie recunoscută în Imperiul Roman, în secolul al IV-lea, începutul slujbelor bisericeşti a început să fie anunţat cu ajutorul trâmbiţelor sau al unor clopoţei. În mănăstiri, un monah sau monahie anume desemnat bătea în uşa fiecărui călugăr sau călugăriţă cu un ciocănel de lemn pentru a-i trezi şi/sau pentru a-i chema la rugăciune. Toaca a apărut undeva prin secolul al VI-lea sau mai devreme, clopotele fiind introduse mai târziu, înlocuind bătaia în uşă. Folosirea toacei s-a răspândit în întreaga Biserică Ortodoxă: în Grecia şi la [[Muntele Athos]], apoi în Bulgaria, Ţările Române, Serbia, Muntenegru, Bosnia-Herţegovina, Macedonia şi pe tot teritoriul fostului [[Imperiul bizantin|Imperiului Bizantin]]. Practica folosirii toacei nu s-a extins şi în [[Biserica Romano-Catolică|Biserica din Apus]]; s-a păstrat în schimb în Bisericile Greco-Catolice, care urmează ritul bizantin.
==Rolul liturgic==
Toaca și clopotul au rolul de a anunta anunța începutul slujbei și de a chema credincioșii. În liturgia ortodoxă toaca are un rol de delimitare temporală (trecerea de la timpul profan la cel liturgic) și spațială (delimitarea spațiului liturgic de cel cotidian prin înconjurarea bisericii cu toaca),<ref> Violina Galaicu-Păun, „Însemnele identitare ale limbajului muzical bizantin”, în ''[http://books.google.fr/books?id=7FzdpyZz9W8C&pg=PA188&dq=Toacă&hl=fr&ei=faQ1TvKIKs3vsgbLwe24Ag&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=2&ved=0CC8Q6AEwATge#v=onepage&q=Toacă&f=false La francopolyphonie: langues et identités]'', vol. 2, Pierre Morel (editor), Universitatea Liberă Internațională din Moldova. Institutul de Cercetări Filologice și Interculturale, 2007, ISBN 9789975934374, pp. 188-189</ref> ritmând astfel viaţa Bisericii.
==Tipuri de toacă==
[[Image:Toaca Manastirii Neamt.jpg|thumb|right|200px|Tochiţă, Mănăstirea Neamţ]]
În funcţie de materia din care este făcută, toaca poate fi de două feluri: de lemn şi de metal. Toaca de lemn se face în mod tradiţional din lemn de fag sau de tei, durabil şi cu o rezonanţă plăcută, dar poate fi făcută şi din alte esenţe: paltin, cireş etc. Ciocănelele se fac din lemn de esenţă mai tare (carpen, corn, salcâm). Toaca de metal se face de obicei din fier, dar poate fi făcută şi din alte metale (bronz, aluminiu etc). Toate tipurile de toacă pot fi împodobite cu diferite motive sculptate, turnate, gravate sau pot fi foarte simple.
În funcţie de dimensiuni şi de rolul liturgic îndeplinit, există trei feluri de toacă:
# Toaca mică de lemn, portabilă se foloseşte de obicei la bisericile mănăstireşti, la catedrale. Aceasta se bate la începutul fiecărei slujbe bisericeşti. Impropriu numită „mică”, ea poate avea 2-3 metri lungime şi între 20-30 cm lăţime, fiind de grosime variabilă, cu o adâncitură pe mijloc, pentru a putea fi ţinută stabil în mână. Uneori este perforată la cele două capete, pentru a putea fi folosită şi ca toacă fixă. În toaca portabilă se bate cu un singur ciocănel, fiind ţinută cu cealaltă mână.
==Când şi cum se bate toaca==
[[Image:450px-Djurdjevi stupovi12.JPG|thumb|right|200px|Toaca portabilă (Mănăstirea Djurdjevi, Serbia)]]
Toaca se bate de obicei la începutul slujbelor bisericeşti sau în momente mai însemnate ale slujbelor. Se bat singure sau împreună cu [[clopot]]ele (le precedă, se bat alternativ sau simultan, după caz).
Tochiţa de fier se bate pentru a semnala unele momente mai importante ale slujbei. La mănăstiri, se mai bate toaca (tochiţa de fier) şi pentru a chema obştea la masă.
Potrivit [[tipic]]ului bisericesc, se diferenţiază între modul în care se bate toaca în zilele de rând (obişnuite) şi cel din zilele de sărbătoare (sâmbăta seara şi duminica dimineaţa, la [[Praznice Împărăteşti|Praznicele împărăteşti]] şi la sărbătorile sfinţilor cu [[polieleu]]. Există însă variaţii locale în folosirea toacei.
===În zilele obişnuite===
La începutul slujbei:
b. La [[Vecernia|Vecernie]] <ref> De la toaca vestitoare a Vecerniei a rămas expresia populară românească „''pe la toacă''”, care desemnează orele 15-16 după-amiaza (când se apropia slujba de seară). </ref>, la [[Utrenia|Utrenie]] şi la [[Sfânta Liturghie|Liturghie]] se bate mai întâi în toaca mică, apoi cea mare, după care se trage clopotul mic, într-o singură stare, pentru a vesti începutul slujbei.
[[Image:Toaca.jpg|thumb|right|200px|Toaca portabilă]]
Dacă [[Sfânta Liturghie]] începe imediat după Utrenie, se bate la [[Doxologie|Doxologia]] Utreniei în toaca mică, în jurul bisericii, apoi se bate toaca mare şi se trage clopotul, într-o singură stare, pentru a vesti începutul Liturghiei. Dar dacă Utrenia şi Ceasul I s-au făcut noaptea, dimineaţa se bate în toaca mică, apoi în cea mare şi se trage clopotul când se începe Ceasul al III-lea, iar în timpul Ceasului al VI-lea se mai bat o dată, în aceeaşi ordine, pentru a vesti Sfânta Liturghie.
===În zilele de sărbătoare===
[[Image:Semantron.jpg|thumb|right|200px|Slujbă la Muntele Athos. Unul din monahi bate toaca (gravură, anii 1880)]]
La începutul slujbei:
*La Ceasul al IX-lea, la Pavecerniţă şi la Miezonoptică se bate doar în toaca mică (portabilă).
În [[Săptămâna luminată]] se bate toaca şi se trag clopotele simultan la toate slujbele religioase.
==Toaca în cultura populară românească==
În cultura populară românească, răspândirea folosirii toacei nu doar în mănăstiri, ci şi în bisericile de parohie s-a păstrat într-o serie de expresii populare, unele cu o dimensiune practică, altele mai glumeţe.
Astfel, toaca este considerată a fi unul din instrumentele care alungă duhurile rele (alături de [[tămâie]] şi de [[semnul crucii]]) ba chiar le poate ucide: „ucigă-l toaca” este una dintre denumirile populare date [[diavol]]ului.
Amintirea folosirii toacei pentru marcarea timpului liturgic s-a păstrat în expresia „pe la toacă”, care desemnează aproximativ perioada de după răsăritul soarelui şi orele 16, respectiv timpul care precedă începutul [[utrenie]]i sau [[Sfânta Liturghie|Liturghiei]] şi al [[vecernie]]i.
Dar, întrucât cel mai frecvent chemarea la slujbe se face o singură dată (toaca mică, sau toaca mică + toaca mare + clopotul), chemarea ei cere atenţie şi pregătire: „popa nu toacă de două ori pentru o babă surdă”, îi avertizează glumeţ înţelepciunea populară pe neatenţi. Sensul expresiei, departe de a-i viza doar pe fidelii participanţi la slujbele bisericeşti, s-a extins, vizându-i pe cei ce sunt neatenţi în orice situaţie.
Totuşi, a bate toaca nu este apanajul oricui, ci presupune o anumită apropiere de Biserică şi de tainele dumnezeieşti. Cel care „ştie şi toaca-n cer” este un om foarte învăţat, sau măcar unul care face pe atotştiutorul.
Melodia repetitivă, dar percutantă şi persuasivă a toacei a asociat-o în imaginarul popular cu o fiinţă vorbăreaţă şi insistentă: a toca (bate) pe cineva la cap echivala cu a-i spune de multe ori, cu insistenţă acelaşi lucru.
Pe de altă parte, absenţa sunetului ei familiar dă un sentiment de înstrăinare. Un ţinut îndepărtat este locul „unde popa nu toacă”.
==Note==
==Legături externe==
*[http://www.youtube.com/watch?v=5bFstx9g2b8 Toaca mică la mănăstirea Moldoviţa] (video)
*[http://www.youtube.com/watch?v=g0yx5SS9lSs&feature=related Toaca mare la mănăstirea Feredeu , Siria (România)](video)
*[http://www.youtube.com/watch?v=1RcUTpo-d_E Toaca şi tochiţa la mănăstirea Tismana, la cântarea Axionului] (video)
*[http://www.youtube.com/watch?v=pD6WGJAsrpQ&feature=related Toaca mare la mănăstirea Putna] (video: demonstraţie)
*[http://www.youtube.com/watch?v=mfrGN9a95no&feature=related Toacă şi clopote] - (clip audio + foto: diferite modele de toacă şi clopote)
*[http://www.youtube.com/watch?v=iACcoWYY0pI Toaca şi tochiţa la Muntele Athos] (audio)
[[Categorie:Obiecte liturgice]]