Macedonie al II-lea al Constantinopolului: Diferență între versiuni
m (a mutat Macedonie II al Constantinopolului la Macedonie al II-lea al Constantinopolului: uniformitate titlu cu ceilalţi patriarhi ai Constantinopolului) |
(traducere) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | + | '''Macedonie al II-lea al Constantinopolului''' a fost [[patriarh]] al [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]] între anii 496-511. În această perioadă, el s-a străduit să apere învăţătura [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului de la Calcedon]] de încercările împăratului Anastasius (491-518) de a o revoca. | |
| − | + | ==Viaţa== | |
| + | Se ştiu puţine lucruri despre tinereţea patriarhului Macedonie. A ajuns patriarh după ce împăratul Anastasius a obţinut depunerea din treaptă a patriarhului [[Eufimie al Constantinopolului|Eufimie]], sub acuzaţia de trădare, afirmând că acesta dezvăluise strategia militară a împăratului duşmanilor acestuia. Un [[sinod]] format din [[episcop]]i obedienţi a acceptat [[excomunicare]]a şi depunerea din treaptă a lui Eufimie şi alegerea ca patriarh a lui Macedonie. | ||
| − | + | Când Macedonie s-a întâlnit cu Eufimie, înainte de plecarea acestuia în exil, Macedonie i-a cerut [[diacon]]ului său să îl dezbrace de [[omofor]]ul de curând primit şi să îl îmbrace în [[veşminte]] de simplu [[preot]], "neîndrăznind să poarte" însemnele episcopale înaintea deţinătorului lor legitim. În timpul ultimei lor discuţii, Macedonie i-a oferit lui Eufimie fondurile obţinute printr-un împrumut pe care îl făcuse pentru a acoperi cheltuielile lui Eufimie pe perioada exilului său în Asia Mică. | |
| − | |||
| − | + | Aproximativ un an mai târziu, patriarhul Macedonie a convocat un sinod care a confirmat în scris actele Sinodului al IV-lea Ecumenic şi a continuat să se împotrivească eforturilor împăratului Anastasie de a-l face să se pronunţe împotriva Calcedonului. Anastasie a încercat să obţină concursul lui Macedonie mai întâi oferindu-i favoruri. Confruntat cu refuzul lui Macedonie, împăratul a plătit un asasin pe nume Eucol pentru a-l ucide pe patriarh, însă a scăpat cu viaţă; i-a asigurat în schimb asasinului o cotă fixă de provizii în fiecare lună. | |
| − | |||
| − | + | Împăratul şi-a reînnoit eforturile de anulare a hotărârilor de la Calcedon în 511. Macedonie însă a refuzat să ia măsuri în acest sens dacă nu era convocat un [[sinod ecumenic]] prezidat de [[episcop]]ul Romei. Primind acest răspuns, împăratul s-a înfuriat şi mai tare pe Macedonie, pe care era deja supărat pentru că acesta refuzase să îl dezlege de angajamentul pe care şi-l luase la încoronare de a păstra intactă învăţătura de credinţă a Bisericii şi de a respecta autoritatea Sinodului de la Calcedon. De aceea, Anastasie a căutat să îl alunge pe Macedonie din scaunul patriarhal. În acest scop, a trimis [[monah]]i şi [[cler]]ici, precum şi diferiţi magistraţi ai oraşului ca să-l hărţuiască cu acuzaţii şi insulte publice. În faţa acestei atitudini scandaloase, poporul şi-a exprimat atât de vehement revolta încât Anastasie s-a închis în palat şi a poruncit să se pregătească corăbii ca să poată fugi din oraş în caz de nevoie. Când Macedonie a răspuns rugăminţii lui Anastasie de a veni să discute cu el, şi i-a reproşat împăratului suferinţele şi persecuţiile îndurate de Biserică din pricina măsurilor lui. Anastasie a recunoscut acestea, dar a încercat încă o dată să îl convingă pe Macedonie să îşi schimbe convingerile. | |
| − | + | Anastasie l-a pus pe Xenaias, un episcop [[Eutihie|eutihian]] să lanseze o campanie de defăimare împotriva patriarhului, lansând la adresa lui o serie de acuzaţii mincinoase. Xenaias i-a cerut lui Macedonie o mărturisire de credinţă în scris, dar acesta a afirmat, într-un memoriu adresat împăratului, că nu avea altă credinţă decât cea a Părinţilor de la [[Sinodul I Ecumenic|Niceea]] şi [[Sinodul II Ecumenic|Constantinopol]] şi că îi anatemizase atât pe [[Nestorie]] cât şi pe [[Eutihie]] şi pe toţi cei care mărturiseau doi Fii sau doi Hristoşi sau care spuneau că cele două Naturi ale lui Hristos erau despărţite. Văzând că nu reuşise să îl compromită, Xenaias a găsit atunci doi oameni care să îl acuze pe Macedonie de [[nestorianism]] şi să se recunoască drept complici ai săi. Pe baza mărturiei acestora, l-a acuzat totodată pe Macedonie că ar fi falsificat un pasaj dintr-o [[epistolă]] a Sf. Apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]] pentru a permite o interpretare favorabilă nestorienilor. | |
| − | + | În 511, într-o ultimă încercare de a-l face pe Macedonie să se răzgândească, împăratul Anastasie i-a poruncit lui Macedonie să îi trimită o originalul Actelor Sinodului de la Calcedon, care purta semnăturile tuturor episcopilor care luaseră parte la el. Macedonie a refuzat şi a ascuns documentul sub [[altar]]ul [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Marii Biserici]]. Furios, Anastasie a poruncit ca Macedonie să fie dus în ascuns, în timpul nopţii la Calcedon, iar de acolo la [[w:Euchaita|Evhaita]] (azi satul Beyözü, în Turcia), în dioceza Pontului, unde fusese exilat şi predecesorul acestuia, patriarhul Eufimie. | |
| − | + | În 515, Papa Homisda a încercat să îl restabilească pe Macedonie pe tronul patriarhal, considerând că acesta fusese depus în mod nedrept. O clauză în acest sens a fost stipulată în tratatul de pace între împăratul Anastasie şi comandantul Vitalian, o rudă a lui Macedonie, care se răzvrătise din pricina atitudinii anticalcedoniene a împăratului: în tratat se prevedea ca patriarhul şi toţi episcopii trimişi în exil să se poată întoarce în scaunele lor. Însă Anastasie nu şi-a ţinut promisiunea. Macedonie a murit în preajma anului 517 în exil, la [[w: Çanikri |Gangra]] (azi Çanikri, Turcia). | |
{{start box}} | {{start box}} | ||
| − | {{ | + | {{succesiune| |
| − | + | înainte=[[Eufimie al Constantinopolului| Eufimie]]| | |
| − | + | titlu=[[Listă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]]| | |
| − | + | ani=496-511| | |
| − | + | după=[[Timotei I al Constantinopolului|Timotei I ]]}} | |
{{end box}} | {{end box}} | ||
| − | == | + | ==Surse== |
| − | *[[Wikipedia:Patriarch_Macedonius_II_of_Constantinople]] | + | *en:[[Wikipedia:Patriarch_Macedonius_II_of_Constantinople]] |
| − | *[[Wikipedia:Patriarch_Euphemius_of_Constantinople]] | + | *en:[[Wikipedia:Patriarch_Euphemius_of_Constantinople]] |
| − | [[ | + | [[Categorie: Patriarhi ai Constantinopolului]] |
| − | |||
[[en:Macedonius II of Constantinople]] | [[en:Macedonius II of Constantinople]] | ||
Versiunea de la data 12 martie 2012 17:30
Macedonie al II-lea al Constantinopolului a fost patriarh al Constantinopolului între anii 496-511. În această perioadă, el s-a străduit să apere învăţătura Sinodului de la Calcedon de încercările împăratului Anastasius (491-518) de a o revoca.
Viaţa
Se ştiu puţine lucruri despre tinereţea patriarhului Macedonie. A ajuns patriarh după ce împăratul Anastasius a obţinut depunerea din treaptă a patriarhului Eufimie, sub acuzaţia de trădare, afirmând că acesta dezvăluise strategia militară a împăratului duşmanilor acestuia. Un sinod format din episcopi obedienţi a acceptat excomunicarea şi depunerea din treaptă a lui Eufimie şi alegerea ca patriarh a lui Macedonie.
Când Macedonie s-a întâlnit cu Eufimie, înainte de plecarea acestuia în exil, Macedonie i-a cerut diaconului său să îl dezbrace de omoforul de curând primit şi să îl îmbrace în veşminte de simplu preot, "neîndrăznind să poarte" însemnele episcopale înaintea deţinătorului lor legitim. În timpul ultimei lor discuţii, Macedonie i-a oferit lui Eufimie fondurile obţinute printr-un împrumut pe care îl făcuse pentru a acoperi cheltuielile lui Eufimie pe perioada exilului său în Asia Mică.
Aproximativ un an mai târziu, patriarhul Macedonie a convocat un sinod care a confirmat în scris actele Sinodului al IV-lea Ecumenic şi a continuat să se împotrivească eforturilor împăratului Anastasie de a-l face să se pronunţe împotriva Calcedonului. Anastasie a încercat să obţină concursul lui Macedonie mai întâi oferindu-i favoruri. Confruntat cu refuzul lui Macedonie, împăratul a plătit un asasin pe nume Eucol pentru a-l ucide pe patriarh, însă a scăpat cu viaţă; i-a asigurat în schimb asasinului o cotă fixă de provizii în fiecare lună.
Împăratul şi-a reînnoit eforturile de anulare a hotărârilor de la Calcedon în 511. Macedonie însă a refuzat să ia măsuri în acest sens dacă nu era convocat un sinod ecumenic prezidat de episcopul Romei. Primind acest răspuns, împăratul s-a înfuriat şi mai tare pe Macedonie, pe care era deja supărat pentru că acesta refuzase să îl dezlege de angajamentul pe care şi-l luase la încoronare de a păstra intactă învăţătura de credinţă a Bisericii şi de a respecta autoritatea Sinodului de la Calcedon. De aceea, Anastasie a căutat să îl alunge pe Macedonie din scaunul patriarhal. În acest scop, a trimis monahi şi clerici, precum şi diferiţi magistraţi ai oraşului ca să-l hărţuiască cu acuzaţii şi insulte publice. În faţa acestei atitudini scandaloase, poporul şi-a exprimat atât de vehement revolta încât Anastasie s-a închis în palat şi a poruncit să se pregătească corăbii ca să poată fugi din oraş în caz de nevoie. Când Macedonie a răspuns rugăminţii lui Anastasie de a veni să discute cu el, şi i-a reproşat împăratului suferinţele şi persecuţiile îndurate de Biserică din pricina măsurilor lui. Anastasie a recunoscut acestea, dar a încercat încă o dată să îl convingă pe Macedonie să îşi schimbe convingerile.
Anastasie l-a pus pe Xenaias, un episcop eutihian să lanseze o campanie de defăimare împotriva patriarhului, lansând la adresa lui o serie de acuzaţii mincinoase. Xenaias i-a cerut lui Macedonie o mărturisire de credinţă în scris, dar acesta a afirmat, într-un memoriu adresat împăratului, că nu avea altă credinţă decât cea a Părinţilor de la Niceea şi Constantinopol şi că îi anatemizase atât pe Nestorie cât şi pe Eutihie şi pe toţi cei care mărturiseau doi Fii sau doi Hristoşi sau care spuneau că cele două Naturi ale lui Hristos erau despărţite. Văzând că nu reuşise să îl compromită, Xenaias a găsit atunci doi oameni care să îl acuze pe Macedonie de nestorianism şi să se recunoască drept complici ai săi. Pe baza mărturiei acestora, l-a acuzat totodată pe Macedonie că ar fi falsificat un pasaj dintr-o epistolă a Sf. Apostol Pavel pentru a permite o interpretare favorabilă nestorienilor.
În 511, într-o ultimă încercare de a-l face pe Macedonie să se răzgândească, împăratul Anastasie i-a poruncit lui Macedonie să îi trimită o originalul Actelor Sinodului de la Calcedon, care purta semnăturile tuturor episcopilor care luaseră parte la el. Macedonie a refuzat şi a ascuns documentul sub altarul Marii Biserici. Furios, Anastasie a poruncit ca Macedonie să fie dus în ascuns, în timpul nopţii la Calcedon, iar de acolo la Evhaita (azi satul Beyözü, în Turcia), în dioceza Pontului, unde fusese exilat şi predecesorul acestuia, patriarhul Eufimie.
În 515, Papa Homisda a încercat să îl restabilească pe Macedonie pe tronul patriarhal, considerând că acesta fusese depus în mod nedrept. O clauză în acest sens a fost stipulată în tratatul de pace între împăratul Anastasie şi comandantul Vitalian, o rudă a lui Macedonie, care se răzvrătise din pricina atitudinii anticalcedoniene a împăratului: în tratat se prevedea ca patriarhul şi toţi episcopii trimişi în exil să se poată întoarce în scaunele lor. Însă Anastasie nu şi-a ţinut promisiunea. Macedonie a murit în preajma anului 517 în exil, la Gangra (azi Çanikri, Turcia).
| Macedonie al II-lea al Constantinopolului | ||
|---|---|---|
| Precedat de: Eufimie |
Patriarh al Constantinopolului 496-511 |
Urmat de: Timotei I |
