Macedonie al II-lea al Constantinopolului

De la OrthodoxWiki
(Redirecționat de la Macedonie II al Constantinopolului)
Salt la: navigare, căutare

Macedonie al II-lea al Constantinopolului a fost patriarh al Constantinopolului între anii 496-511. În această perioadă, el s-a străduit să apere învățătura Sinodului de la Calcedon de încercările împăratului Anastasius (491-518) de a o revoca.

Viața

Se știu puține lucruri despre tinerețea patriarhului Macedonie. A ajuns patriarh după ce împăratul Anastasius a obținut depunerea din treaptă a patriarhului Eufimie, sub acuzația de trădare, afirmând că acesta dezvăluise strategia militară a împăratului dușmanilor acestuia. Un sinod format din episcopi obedienți a acceptat excomunicarea și depunerea din treaptă a lui Eufimie și alegerea ca patriarh a lui Macedonie.

Când Macedonie s-a întâlnit cu Eufimie, înainte de plecarea acestuia în exil, Macedonie i-a cerut diaconului său să îl dezbrace de omoforul de curând primit și să îl îmbrace în veșminte de simplu preot, "neîndrăznind să poarte" însemnele episcopale înaintea deținătorului lor legitim. În timpul ultimei lor discuții, Macedonie i-a oferit lui Eufimie fondurile obținute printr-un împrumut pe care îl făcuse pentru a acoperi cheltuielile lui Eufimie pe perioada exilului său în Asia Mică.

Aproximativ un an mai târziu, patriarhul Macedonie a convocat un sinod care a confirmat în scris actele Sinodului al IV-lea Ecumenic și a continuat să se împotrivească eforturilor împăratului Anastasie de a-l face să se pronunțe împotriva Calcedonului. Anastasie a încercat să obțină concursul lui Macedonie mai întâi oferindu-i favoruri. Confruntat cu refuzul lui Macedonie, împăratul a plătit un asasin pe nume Eucol pentru a-l ucide pe patriarh, însă a scăpat cu viață; i-a asigurat în schimb asasinului o cotă fixă de provizii în fiecare lună.

Împăratul și-a reînnoit eforturile de anulare a hotărârilor de la Calcedon în 511. Macedonie însă a refuzat să ia măsuri în acest sens dacă nu era convocat un sinod ecumenic prezidat de episcopul Romei. Primind acest răspuns, împăratul s-a înfuriat și mai tare pe Macedonie, pe care era deja supărat pentru că acesta refuzase să îl dezlege de angajamentul pe care și-l luase la încoronare de a păstra intactă învățătura de credință a Bisericii și de a respecta autoritatea Sinodului de la Calcedon. De aceea, Anastasie a căutat să îl alunge pe Macedonie din scaunul patriarhal. În acest scop, a trimis monahi și clerici, precum și diferiți magistrați ai orașului ca să-l hărțuiască cu acuzații și insulte publice. În fața acestei atitudini scandaloase, poporul și-a exprimat atât de vehement revolta încât Anastasie s-a închis în palat și a poruncit să se pregătească corăbii ca să poată fugi din oraș în caz de nevoie. Când Macedonie a răspuns rugăminții lui Anastasie de a veni să discute cu el, și i-a reproșat împăratului suferințele și persecuțiile îndurate de Biserică din pricina măsurilor lui. Anastasie a recunoscut acestea, dar a încercat încă o dată să îl convingă pe Macedonie să își schimbe convingerile.

Anastasie l-a pus pe Xenaias, un episcop eutihian să lanseze o campanie de defăimare împotriva patriarhului, lansând la adresa lui o serie de acuzații mincinoase. Xenaias i-a cerut lui Macedonie o mărturisire de credință în scris, dar acesta a afirmat, într-un memoriu adresat împăratului, că nu avea altă credință decât cea a Părinților de la Niceea și Constantinopol și că îi anatemizase atât pe Nestorie cât și pe Eutihie și pe toți cei care mărturiseau doi Fii sau doi Hristoși sau care spuneau că cele două Naturi ale lui Hristos erau despărțite. Văzând că nu reușise să îl compromită, Xenaias a găsit atunci doi oameni care să îl acuze pe Macedonie de nestorianism și să se recunoască drept complici ai săi. Pe baza mărturiei acestora, l-a acuzat totodată pe Macedonie că ar fi falsificat un pasaj dintr-o epistolă a Sf. Apostol Pavel pentru a permite o interpretare favorabilă nestorienilor.

În 511, într-o ultimă încercare de a-l face pe Macedonie să se răzgândească, împăratul Anastasie i-a poruncit lui Macedonie să îi trimită o originalul Actelor Sinodului de la Calcedon, care purta semnăturile tuturor episcopilor care luaseră parte la el. Macedonie a refuzat și a ascuns documentul sub altarul Marii Biserici. Furios, Anastasie a poruncit ca Macedonie să fie dus în ascuns, în timpul nopții la Calcedon, iar de acolo la Evhaita (azi satul Beyözü, în Turcia), în dioceza Pontului, unde fusese exilat și predecesorul acestuia, patriarhul Eufimie.

În 515, Papa Homisda a încercat să îl restabilească pe Macedonie pe tronul patriarhal, considerând că acesta fusese depus în mod nedrept. O clauză în acest sens a fost stipulată în tratatul de pace între împăratul Anastasie și comandantul Vitalian, o rudă a lui Macedonie, care se răzvrătise din pricina atitudinii anticalcedoniene a împăratului: în tratat se prevedea ca patriarhul și toți episcopii trimiși în exil să se poată întoarce în scaunele lor. Însă Anastasie nu și-a ținut promisiunea. Macedonie a murit în preajma anului 517 în exil, la Gangra (azi Çanikri, Turcia).


Casetă de succesiune:
Macedonie al II-lea al Constantinopolului
Precedat de:
Eufimie
Patriarh al Constantinopolului
496-511
Urmat de:
Timotei I



Surse