'''Protestantismul''' este o confesiune creştină care a apărut în istoria [[Biserică|Bisericii]] în secolul al XVI-lea, ca o reacţie împotriva papalităţii şi abuzurilor [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]]. Reprezentanţii acestei mişcări au fost Luther, Calvin şi Zwingli, care sunt întemeietorii celor trei curente din protestantism: Luteranismulluteranismul, Calvinismul calvinismul şi Zwinglianismulzwinglianismul

#Singurul izvor de credinţă este [[Sfânta Scriptură]]. În Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă al doilea izvor de credinţă este [[Sfânta Tradiţie]]# Este folosită Biblia ebraică (masoretică), în timp ce la ortodocşi este folosită [[Septuaginta]] (traducerea grecească a Bibliei).<ref>Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag60 pag 60 Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref> # Nu sunt incluse în Biblie decât cele 66 cărţi canonice. Biserica Ortodoxă include în Biblie şi 14 cărţi necanonice dar considerate bune de citit.<ref>Anania, prefaţă la Biblia sau Sfânta Scriptură, pag9pag 9, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2</ref>

#Nu este recunoscut cultul [[sfinţi]]lor şi al [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. [[catolicism|Biserica Catolică]] şi [[ortodoxie|Biserica Ortodoxă]] acordă o cinstire înaltă sfinţilor şi Maicii Domnului, în calitate de mijlocitori în [[rugăciune]] #Nu se admit [[post]]urile şi cultul morţilor.#[[Cuvânt]]ul, propovăduirea, citirea şi explicarea textului biblic, predica, laolaltă cu cântările şi [[rugăciune]]a, reprezintă esenţa cultului protestant#Conducătorii lor religioşi sunt ''pastorii'', care sunt persoane laice (protestanţii nerecunoscând [[Hirotonie|taina preoţiei]]) ==Note==<references />