Sfeștanie

Sfeştania este denumirea populară pentru slujba Aghiasmei mici sau Sfinţirea cea mică a apei. Ea se săvârşeşte de către preot în biserici sau în casele credincioşilor cu diferite prilejuri. Slujba sfeştaniei cuprinde sfinţirea apei, stropirea cu apă sfinţită a celor prezenţi şi a tuturor camerelor precum şi rugăciuni pentru ocrotirea şi binele casei şi pentru sănătatea trupească şi sufletească a celor ce locuiesc în ea.

Iată ce scrie în cartea de slujba a preotului (Molitfelnic sau Aghiazmatar) pentru despre folosul sfeştaniei: "Această apă sfinţită, pe care Duhul Sfânt, prin rugăciunile preoţilor, o sfinţeşte, are multe feluri de lucrări, precum însăşi ectenia sfinţirii şi rugăciunea mărturisesc: prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se alungă; se iartă şi păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavoleşti şi gândurile cele rele; mintea se curăţeşte de lucrurile cele spurcate şi se îndreaptă spre rugăciune; bolile le alungă şi dă sănătate sufletească şi trupească… Toţi cei ce o primesc cu credinţă iau sfinţenie şi binecuvântare".

Pregătirea pentru sfeştanie

Cine doreşte a chema preotul pentru a săvârşi sfeştania în casă, trebuie să ştie cum să se pregătească pentru aceasta.

Mai întâi toţi cei din casă este bine să se spovedească, pentru ca înainte de a curăţi şi sfinţi casa, să se curăţească şi să se sfinţească ei însăşi de păcatele şi relele care afectează şi casa în care ei locuiesc. Este folositor ca cei din casă să postească înainte şi să se ferească de ceartă, duşmănii sau alte rele.

În al doilea rând, casa în care urmează a se face sfeştania trebuie curăţită cât mai bine, de la un capăt la altul şi toate lucrurile din ea. Nu este de închipuit să stropim cu apă sfinţită şi să facem rugăciuni pentru a curăţi casa de rele iar casa să fie murdară şi ne îngrijită. Apoi, orice slujbă săvârşită de preot este echivalentă cu aducerea lui Dumnezeu în casa aceia şi de aceea nu putem să avem casă neîngrijită.

Pentru slujba sfeştaniei, credinciosul trebuie să pregătească o măsuţă frumos acoperită, orientată spre răsărit, pe care se vor aşeza următoarele:

• un vas larg la gură cu apă;
• un mănunchi de busuioc;
• sfeşnice cu lumânări de ceară;
• un pomelnic cu cei ce locuiesc în casa şi cu cei pe care respectivii doresc să-i pomenească la rugăciune;
• dacă se face pentru prima dată sfeştanie în casă se mai pune un vas mic cu ulei şi un beţişor cu vată;
• o icoană (dacă măsuţa nu se află în faţa icoanei din casa);

Preotul va sta în faţa măsuţei şi credincioşii vor sta în spatele preotului, aşa cum stăm şi la biserică, toţi cu faţa spre răsărit. Toate uşile caselor vor fi larg deschise pentru ca preotul să poată intra în ele pentru a le binecuvânta şi sfinţi.

De ce se face sfeştania

Sfeştania este pentru casă ceea ce este spovedania pentru om. Dacă prin spovedanie, prin mărturisirea păcatelor şi dezlegarea acestora de către preot, omul se curăţeşte, îşi curăţeşte sufletul, îşi împrospătează harul primit la botez, tot aşa prin stropirea prin apă sfinţită şi prin rugăciunile speciale ale preotul casa sfinţită la început se curăţeşte de tot răul şi de toată lucrarea cea rea, datorate fie păcatelor celor ce locuiesc în ea, fie oamenilor răuvoitori, fie duhurilor celor rele.

Prin săvârşirea periodică a sfeştaniei se resfinţeşte locul, casa şi toate lucrurile din ea după un timp în care inevitabilele noastre păcate şi fapte mai puţin cuviincioase au întinat casa. Trebuie spus un lucru în care noi credem şi pe care îl aflăm din Sfintele Scripturi şi pe care Biserica noastră îl învaţă de la începuturi. Şi anume, omul este solidar cu tot ceea ce îl înconjoară, aşa încât urmările faptelor lui se răsfrâng şi asupra mediului său înconjurător, asupra casei şi a lucrurilor din casă. Lucrurile urâte, păcatele şi fărădelegile omului întinează spaţiul în care acesta le săvârşeşte sau le trăieşte, după cum, faptele lui bune, curăţenia vieţii lui sfinţeşte şi mediul sau înconjurător. În legătură cu aceasta s-a păstrat în popor o zicală foarte adevărată şi care cel puţin la început avea înţelesul celor de mai sus: "Omul sfinţeşte locul". Într-adevăr omul sfinţeşte locul, dar tot omul este cel care-l întinează, care-l urâţeşte sau murdăreşte prin urâţenia şi murdăria sa sufletească. Să ne amintim că păcatul protopărinţilor Adam şi Eva a adus cu sine şi o tulburare a creaţiei întregi: pământul care până atunci rodea numai lucruri folositoare şi frumoase, a început a rodi "spini şi pălămidă" (Facere 3, 18). Dacă păcatul sau oricare alt lucru urât îl îndepărtează pe om de Dumnezeu şi de binefacerile care vin din apropierea de Dumnezeu, curăţirea şi sfinţirea omului şi a mediului care-l înconjoară îl readuce pe om în apropierea lui Dumnezeu pentru a se bucura de binecuvântarea Acestuia şi îndepărtează răul sub orice formă acesta ar fi prezent. Este bine ca sfeştania să se facă în zi de post, miercurea sau vinerea, ea fiind o slujbă de curăţire, de spălare, de exorcizare, care se potriveşte mai puţin cu zilele de sărbătoare sau cu celelalte zile ale săptămânii, dar şi pentru faptul că cel care solicită săvârşirea sfeştaniei trebuie să se pregătească prin postire şi rugăciune.

În vechime, dar şi astăzi în unele regiuni, se obişnuia în prima zi a fiecărei luni. Aceasta, desigur este un lucru bun şi de dorit. În orice caz fiecare creştin ar trebui sa se îngrijească să facă măcar o dată pe an sfeştanie în apartament.

Articole înrudite

• Sfinţire
• Sfiţirea casei
• Agheasmă