Meletie al Antiohiei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎Viața)
Linia 4: Linia 4:
  
 
==Viața==
 
==Viața==
−
Meletius was born at Melitene in Lesser Armenia, an area now part of northeast Turkey, of wealthy and noble parents. Meletius apparently began an [[asceticism|ascetic]] life in his youth. He was the [[bishop]] of Sebaste, the capital of Armenia Prima, from about 358, but he did not remain there very long as his predecessor who had been [[deposition|deposed]], [[Eustathius of Sebaste]], had been a strong [[Nicene-Constantinopolitan Creed|Nicene]] advocate and very popular.
+
Meletie s-a născut în Melitene, Armenia Mică, regiune care astăzi se află în partea de nord-est a Turciei, din părinţi nobili și înstăriţi. Se pare că Melentie a început o viaţă ascetică încă din tinereţe. A fost episcop al Sebastiei, capitala Armeniei Prima de prin anul 358 dar nu a rămas acolo multă vreme, întrucât predecesorul său, care fusese destituit, Eustaţie al Sebastiei, fusese un avocat niceean puternic şi foarte popular.
  
−
Through the years following the Council at Nicea, the Church of Antioch was rented by disputes between and among the various sects of the Arians and the Orthodox with the [[see]] often controlled by Arians. In 360, when Eudoxius, an Arian, became the Bishop of Constantinople, the succession to the see of Antioch was reopened. Meletius, who had been a personal friend of [[Acacius of Caesarea|Acacius]], an [[Semi-Arianism|Semi-arian]] of the Homoean sect, was elected to the see of Antioch. His election apparently was due to Meletius' promises to both parties were such that Orthodox and Arians thought he was on their side.  
+
În anii următorii, după Sinodul de la Niceea, Biserica Antiohiei a fost sfâşiată din cauza disputelor dintre şi din interiorul diverselor secte ariene şi Biserica ortodoxă al cărui [[scaun]] episcopal era adesea preluat de către arieni. În 360, când Eudoxie, un arian, a devenit episcop al Constantinopolului, succesiunea la scaunul episcopal a fost redeschisă. Melentie, care fusese un prieten apropriat al lui Acacius, un semi-arian, adept al sectei Homoeane, a fost ales episcop al Antiohiei. Alegerea sa s-a datorat aparent promisiunilor făcute de Meletie ambelor părţi astfel încât fiecare dintre ele, atât partea ortodoxă cât şi partea ariană a crezut că Meletie este de partea lor.
  
−
Meletius apparently believed that truth lay in delicate distinctions, yet his formula was so indefinite that even today it is difficult to define it with precision. He was not dogmatically a Nicene nor a Arian, such that to an Anomean, Homoiousian, Homoian, or Neo-Nicene, he remained outside any inflexible classification. In a time when men became weary of interminable debate, the mild temper of Meletius seemed to have shown promise of a desired peace.
+
Meletie considera probabil că adevărul se află în dinstincţii delicate, şi totuşi, formularea sa era atât de neclară încât pană astăzi este greu de definit. Din punct de vedere dogmatic nu era nici niceniean, nici arian, ori anomean, homoiousian, homoian sau neo-niceean, rămânând  în  afara oricărei clasificări rigide. La un moment dat, când oamenii obosiseră  din cauza disputelor interminabile, temperamentul blând a lui Meletie pare să fi arătat promisiunea unei păcii mult aşteptate.
  
−
Meletius was not an [[Atanasie al Alexandriei|Athanasius]] in temperament. His qualities were genuine, a life of simplicity, morality, and a sincere piety. When he entered Antioch, he began to reform various abuses, not arousing enmity by avoiding all questions in dispute. To force his hand, the emperor Constantius II, a strong Arian, convened a meeting of bishops for Meletius to explain himself. In a presentation that avoided technical language and vain discussion, he ended in a summary wherein he extended three fingers and then closed two saying "Three Persons are conceived in the mind but it is as though we addressed one only", and thus established his orthodoxy.Through this profession of faith he dealt a severe blow to the Arians.
+
Melentie nu avea temperamentul lui Atanasie. Calităţile sale erau autentice, o viaţă caracterizată de simplitate, moralitate şi pioşenie sinceră. Când a intrat în Antiohia, a început să pună capăt  diferitelor  abuzuri, nestârnind duşmănie prin evitarea tuturor problemelor aflate în discuţie.
  
−
Constantius and the Arians took quick revenge. In 361, Constantius exiled Meletius to his native Armenia, having occupied his see for less than a month. With his exile the religious life in Antioch became in chaotic. The churches were largely in Arian hands. The Arians placed Euzoius, who earlier had been [[deposition|deposed]] and expelled from the church with the heretic [[Arius]] by St. Alexander of Alexandria, as head of the see of Antioch. The Orthodox were divided between supporters of Eustathius led by Paulinus and those for Meletius led by Flavius and Diodorus. This schism remained unhealed until 415.
+
Ca să-i forţeze mâna, împăratul Constantin al II-lea, un arian convins, a convocat episcopii în vederea unei reuniuni în care Meletie să se explice. Într-o prezentare ce a evitat limbajul tehnic şi discuţia fără rost, Meletie a concluzionat  pe scurt întinzând trei degete şi apoi strângând două şi spunând “Trei persoane sunt concepute în minte dar este ca şi când ne adresăm numai uneia” şi astfel şi-a stabilit mărturisirea ortodoxă. Prin această mărturisire de credinţă Meletie a dat o lovitură puternică Arienilor.
  
−
Later in November 361, Constantius died suddenly and was succeeded by [[Iulian Apostatul]], who immediately revoked the the decrees of banishment. The next year, Meletius returned to Antioch, but to an atmosphere of [[schism]] with the Eustathians, who would not recognize Meletius as his election occurred with the help of the Arians. A further estrangement occurred when attempts at mediation by Eusebius of Vercelli were negated by the [[consecration of a bishop|consecration]] of Paulinus as bishop of Antioch by Lucifer, Bishop of Cagliari. Thus, Meletius became the leader of one of three factions in Antioch that accepted the Nicene Creed. In 365, emperor Valens exiled Meletius again, to Armenia. The date of his return is uncertain although he may have returned to Antioch in 367.  
+
Constantin şi Arienii şi-au luat repede revanşa. În anul 361, Constantin l-a exilat pe Melentie în Armenia natală după ce acesta ocupase scaunul episcopal pentru mai puţin de o lună. Odată cu exilul său viaţa religioasă din Antiohia a devenit haotică. Bisericile erau în cea mai mare a lor parte în mâinile arienilor. Arienii l-au pus pe Euzoius episcop al Antiohiei, cel care mai devreme fusese destituit şi exclus din biserică împreună cu ereticul Arie de către sfântul Alexandru al Alexandriei. Ortodocşii erau  împărţiţi între susţinătorii lui Eustatie conduşi de Paulinus şi cei ai lui Melentie conduşi de Flavius şi Diodurus. Această schismă s-a prelungit până în anul 415.
  
−
During the decades of the 360s and 370s, support for Meletius' orthodoxy increased as the number of bishops supporting him increased. In 370, St. [[Vasile cel Mare]] became the bishop of [[Caesarea]] and became a strong supporter of Meletius. The decade of the 370s became period of long distance negotiations among the Nicene factions. With the rise of Gratian to the imperial throne, peace was restore to the Church. In late 378, Meletius was restored in Antioch and exiled bishops were recalled to their sees. In 379, Emperor [[Theodosius the Great (emperor)|Theodosius I]] came to the Roman throne in the East. An ardent Nicene Orthodox, he expelled the Arian, Demophilus, as bishop of Constantinople and restored Meletius as bishop of Antioch. In October 379, Meletius presided at a council in Antioch of the bishops to assure the restoration of orthodoxy in the East. In May 381, Meletius and Theodosius convened what became the Second Ecumenical Council in Constantinople to bring harmony to the divided church. The council, opening with Meletius as its presiding officer, began by electing [[Grigorie Teologul]] as the Bishop of Constantinople, who was then [[enthronement|enthroned]] by St. Meletius, before continuing on to confirmation of the Nicene creed. During these sessions in 381, St. Meletius died suddenly.
+
Mai târziu în Noiembrie 361, Constantin a murit subit  şi a fost urmat de către Iulian Apostatul, care imediat a abrogat decretele de exilare. În anul următor, Meletie s-a întors în Antiohia , dar într-o atmosferă de schismă cu Eustatie care nu-l recunoştea pe Meletie, întrucât considera că alegerea lui s-a datorat ajutorului venit de la Arieni. O altă înstrăinare a avut loc când încercărilre de mediere ale lui Eusebiu din Vercelli au fost respinse prin consacrarea lui Paulinus ca episcop al Antiohiei de către Lucifer, Episcop de Cagliari.  
  
−
The funeral services for St. Meletius were held in the Church of the Apostles after which his body was transferred to Antioch for a second funeral service before he was laid to rest alongside his predecessor, St. [[Babylas of Antioch|Babylas]].
+
Astfel Meletie a devenit liderul unuia dintre cele trei grupuri din Antiohia care a acceptat crezul Niceean. În anul 365, împăratul Valens l-a exilat pe Meletie din nou, în Armenia. Data întoarcerii sale este nesigură deşi este posibil ca el să se fi reîntors în Atiohia în 367.
 +
 
 +
Între 360 si 370, sprijinul pentru susţinerea mărturisirii ortodoxe a lui Meletie a crescut întrucât numărul episcopilor care-l susţineau a crescut. În 370, Sf.Vasile cel Mare a devenit episcop al Cezareei şi un puternic susţinător al lui Meletie. Perioada Aniilor  370 a devenit o perioadă de lungi negocieri la distanţă între grupările niceniene. Odată cu urcarea lui Gratian pe tronul imperial, pacea în Biserica a fost restaurată . La sfârşitul anului 378, Meletie a fost repus în drepturi în Antiohia, iar episcopii exilaţi au fost rechemaţi pe scaunele episcopale.
 +
 
 +
În 379, împăratul Teodor I ajunge pe tronul Imperiului Roman de Răsărit. Ortodox niceean foarte zelos, îl expulzează pe episcopul arian de Constantinopol, Demophilus,  şi-l repune pe Meletie ca episcop al Antiohiei. În octombrie 379, Melentie a prezidat un sinod (conciliu) de episcopi în Antiohia pentru a asigura restaurarea ortodoxiei în Răsărit. În mai 381, Meletie şi Teodor s-au reunit la ceea ce avea să devina al doilea Sinod Ecumenic din Constantinopol pentru a aduce pacea în biserica dezbinată. Sinodul, prezidat de către Meletie, s-a deschis prin alegerea lui Grigorie Teologul ca episcop al Constantinopolului, care mai apoi a fost înscăunat de sfântul Meletie însuşi, înainte să se continue confirmarea crezului niceean. În timpul acestor sesiuni din anul 381, Meletie moare subit.
 +
 
 +
Funeraliile pentru sfântul Meletie s-au ţinut în biserica Apostolilor după care trupul lui a fost dus în Antiohia pentru un al doilea serviciu funeral înainte de-a fi aşezat  alături de predecesorul său, sfântul Babylas.
  
 
==Viața după Minei==
 
==Viața după Minei==

Versiunea de la data 1 februarie 2011 00:20

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Sf. Meletie, episcopul Antiohiei

Cel întru sfinți părintele nostru Meletie al Antiohiei (gr. Μελέτιος) a fost un episcop ortodox al Antiohiei de la anul 361 și pănâ la moartea sa în anul 381. Pentru sprijinul său ferm față de ortodoxia Sinodului I Ecumenic de la Niceea a fost exilat de trei ori sub împărații arieni. Unul dintre ultimele sale acte a fost de a prezida al doilea Sinod Ecumenic în 381. Prăznuirea sa se face la data de 12 februarie.

Viața

Meletie s-a născut în Melitene, Armenia Mică, regiune care astăzi se află în partea de nord-est a Turciei, din părinţi nobili și înstăriţi. Se pare că Melentie a început o viaţă ascetică încă din tinereţe. A fost episcop al Sebastiei, capitala Armeniei Prima de prin anul 358 dar nu a rămas acolo multă vreme, întrucât predecesorul său, care fusese destituit, Eustaţie al Sebastiei, fusese un avocat niceean puternic şi foarte popular.

În anii următorii, după Sinodul de la Niceea, Biserica Antiohiei a fost sfâşiată din cauza disputelor dintre şi din interiorul diverselor secte ariene şi Biserica ortodoxă al cărui scaun episcopal era adesea preluat de către arieni. În 360, când Eudoxie, un arian, a devenit episcop al Constantinopolului, succesiunea la scaunul episcopal a fost redeschisă. Melentie, care fusese un prieten apropriat al lui Acacius, un semi-arian, adept al sectei Homoeane, a fost ales episcop al Antiohiei. Alegerea sa s-a datorat aparent promisiunilor făcute de Meletie ambelor părţi astfel încât fiecare dintre ele, atât partea ortodoxă cât şi partea ariană a crezut că Meletie este de partea lor.

Meletie considera probabil că adevărul se află în dinstincţii delicate, şi totuşi, formularea sa era atât de neclară încât pană astăzi este greu de definit. Din punct de vedere dogmatic nu era nici niceniean, nici arian, ori anomean, homoiousian, homoian sau neo-niceean, rămânând în afara oricărei clasificări rigide. La un moment dat, când oamenii obosiseră din cauza disputelor interminabile, temperamentul blând a lui Meletie pare să fi arătat promisiunea unei păcii mult aşteptate.

Melentie nu avea temperamentul lui Atanasie. Calităţile sale erau autentice, o viaţă caracterizată de simplitate, moralitate şi pioşenie sinceră. Când a intrat în Antiohia, a început să pună capăt diferitelor abuzuri, nestârnind duşmănie prin evitarea tuturor problemelor aflate în discuţie.

Ca să-i forţeze mâna, împăratul Constantin al II-lea, un arian convins, a convocat episcopii în vederea unei reuniuni în care Meletie să se explice. Într-o prezentare ce a evitat limbajul tehnic şi discuţia fără rost, Meletie a concluzionat pe scurt întinzând trei degete şi apoi strângând două şi spunând “Trei persoane sunt concepute în minte dar este ca şi când ne adresăm numai uneia” şi astfel şi-a stabilit mărturisirea ortodoxă. Prin această mărturisire de credinţă Meletie a dat o lovitură puternică Arienilor.

Constantin şi Arienii şi-au luat repede revanşa. În anul 361, Constantin l-a exilat pe Melentie în Armenia natală după ce acesta ocupase scaunul episcopal pentru mai puţin de o lună. Odată cu exilul său viaţa religioasă din Antiohia a devenit haotică. Bisericile erau în cea mai mare a lor parte în mâinile arienilor. Arienii l-au pus pe Euzoius episcop al Antiohiei, cel care mai devreme fusese destituit şi exclus din biserică împreună cu ereticul Arie de către sfântul Alexandru al Alexandriei. Ortodocşii erau împărţiţi între susţinătorii lui Eustatie conduşi de Paulinus şi cei ai lui Melentie conduşi de Flavius şi Diodurus. Această schismă s-a prelungit până în anul 415.

Mai târziu în Noiembrie 361, Constantin a murit subit şi a fost urmat de către Iulian Apostatul, care imediat a abrogat decretele de exilare. În anul următor, Meletie s-a întors în Antiohia , dar într-o atmosferă de schismă cu Eustatie care nu-l recunoştea pe Meletie, întrucât considera că alegerea lui s-a datorat ajutorului venit de la Arieni. O altă înstrăinare a avut loc când încercărilre de mediere ale lui Eusebiu din Vercelli au fost respinse prin consacrarea lui Paulinus ca episcop al Antiohiei de către Lucifer, Episcop de Cagliari.

Astfel Meletie a devenit liderul unuia dintre cele trei grupuri din Antiohia care a acceptat crezul Niceean. În anul 365, împăratul Valens l-a exilat pe Meletie din nou, în Armenia. Data întoarcerii sale este nesigură deşi este posibil ca el să se fi reîntors în Atiohia în 367.

Între 360 si 370, sprijinul pentru susţinerea mărturisirii ortodoxe a lui Meletie a crescut întrucât numărul episcopilor care-l susţineau a crescut. În 370, Sf.Vasile cel Mare a devenit episcop al Cezareei şi un puternic susţinător al lui Meletie. Perioada Aniilor 370 a devenit o perioadă de lungi negocieri la distanţă între grupările niceniene. Odată cu urcarea lui Gratian pe tronul imperial, pacea în Biserica a fost restaurată . La sfârşitul anului 378, Meletie a fost repus în drepturi în Antiohia, iar episcopii exilaţi au fost rechemaţi pe scaunele episcopale.

În 379, împăratul Teodor I ajunge pe tronul Imperiului Roman de Răsărit. Ortodox niceean foarte zelos, îl expulzează pe episcopul arian de Constantinopol, Demophilus, şi-l repune pe Meletie ca episcop al Antiohiei. În octombrie 379, Melentie a prezidat un sinod (conciliu) de episcopi în Antiohia pentru a asigura restaurarea ortodoxiei în Răsărit. În mai 381, Meletie şi Teodor s-au reunit la ceea ce avea să devina al doilea Sinod Ecumenic din Constantinopol pentru a aduce pacea în biserica dezbinată. Sinodul, prezidat de către Meletie, s-a deschis prin alegerea lui Grigorie Teologul ca episcop al Constantinopolului, care mai apoi a fost înscăunat de sfântul Meletie însuşi, înainte să se continue confirmarea crezului niceean. În timpul acestor sesiuni din anul 381, Meletie moare subit.

Funeraliile pentru sfântul Meletie s-au ţinut în biserica Apostolilor după care trupul lui a fost dus în Antiohia pentru un al doilea serviciu funeral înainte de-a fi aşezat alături de predecesorul său, sfântul Babylas.

Viața după Minei

Pentru bunătatea cea desăvârşită şi dragostea curată ce avea către Hristos, sfântul Meletie, era foarte iubit de mulţi. Astfel chiar de la începutul activităţii sale, când intra în cetate, în ziua hirotoniei sale, mânaţi fiind oamenii de dragostea ce aveau către dânsul, îl chemau pe la casele lor, socotind că acestea se vor sfinţi chiar şi numai prin intrarea lui. Dar nici nu împlinise treizeci de zile în cetate, că a şi fost izgonit de către vrăjmaşii adevărului, care cu îngăduinţa lui Dumnezeu au înduplecat pe împărat la aceasta. Iar după această izgonire, întorcându-se, a stat mai bine de doi ani la Constantinopol. Şi iarăşi în urma unor scrisori împărăteşti a fost poftit să meargă tocmai în Tracia. Acolo s-au adunat şi alţi episcopi din multe părţi ale lumii, chemaţi fiind şi ei cu scrisori împărăteşti, că începeau Bisericile lui Dumnezeu să dobândească pacea şi liniştea, mântuindu-se de iarna cea îndelungată a prigoanei. Atunci deci, arătându-se acolo marele Meletie, care era cinstit în chip deosebit de toţi, şi-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu, adormind în pace, în pământ străin. Pe acest fericit şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur şi Grigorie al Nissei, l-au cinstit cu cuvinte de laudă.

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte ierarhe Meletie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condacul, glasul al 2-lea:
Podobie: "Cu curgerile sângelui Tău..."

Cu obiceiurile Ortodoxiei împodobindu-te, te-ai arătat ocrotitor şi apărător al Bisericii, fericite Meletie, luminând marginile cu învăţăturile, luminătorule preastrălucit al Bisericii.

Icos

Întocmai la obicei cu apostolii şi întocmai mărit şi de un scaun, toţi credincioşii pe tine cunoscându-te, părinte cuvioase, şi preot şi slujitor al Treimii şi mare învăţător al Bisericii, punându-ţi sufletul tău pentru dânsa, de trei ori fericite, şi de râvna cucerniciei aprinzându-te, de Dumnezeu înţelepţite Meletie, toţi cu un glas te lăudăm pe tine, cinstind sfânta ta adormire, preastrălucite luminător al Bisericii.


Casetă de succesiune:
Meletie al Antiohiei
Precedat de:
Eustatie 		Episcop de Sebastia
358-361 		Urmat de:
?
Precedat de:
Eustaie 		Episcop al Antiohiei
361-381 		Urmat de:
Flavian I



Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Meletie_al_Antiohiei&oldid=22021”