Curăție

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Curăţia (gr. "σωφρόσυνη/sōphrosunē", sl. țelomudriie), puritatea sau întregimea minții reprezintă în sens larg libertatea omului față de păcatele care îl spurcă pe om (Matei 15.10-20) Curăția este sufletească și trupească și se referă atât la fapte, cât şi la vorbe şi la gânduri.

Un cuvânt, mai multe înțelesuri

Cuvântul grecesc "σωφρόσυνη/sōphrosunē", care desemnează virtutea curăției este tradus de obicei, cu un sens oarecum reducționist, prin "castitate" sau "feciorie", ca virtuți opuse curviei. Cuvântul grecesc și corespondentul său slavon, "țelomudriie" este însă mult mai cuprinzător. Tradus uneori prin "întregimea minții", "minte deplină, adunată" sau "întreaga-înțelepciune"[1]

Virtutea opusă trândăviei

Potrivit lui A. Schmemann, mai degrabă decât opusul desfrânării, curăția-sophrosyne este opusul trândăviei duhovnicești, al acediei, al delăsării. Căci "trândăvia este mai întâi de toate risipire, frângerea viziunii și energiei noastre, incapacitatea de a vedea întregul. Opusul ei este tocmai întregimea".[2] Iar această întregime a minții, această capacitate de a vedea lucrurile în adevărata lor perspectivă, de a avea stăpânire asupra simțurilor sufletești și trupești care este curăția-sophrosyne, curăția ca înțelepciune duhovnicească este un dar dumnezeiesc.

Virtutea opusă curviei

În sens restrâns, curăţia trupului, ca virtute opusă păcatului desfrânării cuprinde și ea o dublă dimensiune sufletească și trupească.

Curăția trupească se referă la:

1. păstrarea fecioriei de către cei necăsătoriți;

2.respectarea fidelităţii conjugale în cazul celor căsătoriţi (Fac2.18-24, Prov5.18-19, 1Cor7.5, Evrei 13.4), adică respectarea jurămintelor de fidelitate reciprocă făcute în faţa lui Dumnezeu la căsătorie (Prov31.2);

3. păstrarea fecioriei sau castităţii în cazul persoanelor care au ales viaţa monahală.

Curăția ca virtute opusă curviei este însă și o virtute sufletească. Simpla păstrare a fecioriei sau castității trupești nu este de ajuns, dacă nu este însoțită și de paza minții, ochilor și gândurilor de ispita trupească.[3]Dacă desfrânarea este o "înstrăinare a trupului de viața și de sub stăpânirea spiritului" [4], ea se manifestă și la nivelul minții, al gândurilor și al cuvintelor. Paza deplină a simțurilor și a minții de atacurile poftei desfrânării echivalează cu o restaurare a controlului duhului asupra trupului și o reașezare a omului în starea lui firească de făptură după chipul și asemănarea lui Dumnezeu - așadar cu o redobândire a "întregii înțelepciuni".

Mijloacele de păstrare a curăţiei

Mijloacele de păstrare a curăţiei în general sunt privegherea, rugăciunea (Mt26.38-41), citirea Sfintei Scripuri (Ps119.47, 48, Ps119.97, Ps119.113, Ps119.119, Ps119.127, Ps119.140), participarea la Sfânta Liturghie, împărtăşirea cu tainele Bisericii. Acestora li se adaugă paza minții, paza gândurilor, îndepărtarea de orice prilej și pricină de risipire a minții spre grijile lumii și spre poftele trupești.

Note

  1. ↑ "Întreaga-înțelepciune" este soluția de traducere propusă de Ierom. Rafail Noica după Alexander Schmemann, e.g. în A. Schmemann, The Lenten Prayer of St Ephrem the Syrian (Rugăciunea Sf. Efrem Sirul din Postul Mare).
  2. ↑ A. Schmemann, loc.cit.
  3. ↑ În Viața Sf. Eftimie cel Mare există o astfel de mărturie despre un monah celebru, recunoscut ca sfânt de locuitorii din jur, pe care Sf. Eftimie îl vizitează înainte de moartea acestuia. Deși monahul își păstrase curăția trupească, Sf. Eftimie îi vede sufletul chinuit amarnic de un diavol care este gata să îl tragă cu sine în iad, pentru că primise în mintea sa gânduri și pofte desfrânate (Chiril de Schitopolis, Viețile Pustnicilor Palestinei, traducere de Ierom. Agapie (Corbu), ed. Sf. Nectarie, Arad, 2013).
  4. ↑ A. Schmemann, loc. cit.

Bibiografie

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Curăție&oldid=40926”