Muntele Olimp (Asia Mică)

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Olimpul Bitiniei este un munte din nord-vestul Asiei Mici (astăzi Uludağ în provincia Bursa, Turcia). Cunoscut în Antichitate sub numele de Olimpul Mic, iar apoi ca Olimpul Misiei sau Olimpul Bitiniei sau Olimpul Anatoliei, după numele provinciilor bizantine cu același nume, în perioada bizantină a fost un înfloritor centru de viață monahală.

Istorie

Potrivit tradiției, primii creștini s-au așezat în peșterile Micului Olimp în vremea domniei împăratului Dioclețian. În secolele VI-VII, aici s-au așezat un mare număr de monahi, viețuind atât laolaltă, în mănăstiri, cât și în pustnicie.

În perioada iconoclastă (727-843), a fost unul dintre principalele centre monahale ale apărătorilor icoanelor[1]. Astfel, Cuviosul Platon Studitul (735-813) (unchiul Sf. Teodor Studitul), reputat apărător al icoanelor a întemeiat aici mănăstirea Sakkudíon (cca. 782), devenind primul stareț al acesteia[2].

De Olimpul Bitiniei este legat și numele Sf. Ioanichie cel Mare (752—846) - prăznuit în Biserica Ortodoxă la 4 noiembrie -, care a trăit aici și în împrejurimi în cei 50 de ani de viață monastică. Prin Olimp a trecut și s-a documentat și sfântul Teofan Mărturisitorul (759 - 12 martie 817), autor al unei Hronografii importante pentru istoria bizantină.

Tot aici a viețuit o vreme și cuviosul Andronic din Atroa[3] (pomenit pe 12 septembrie), care a trăit sub împăratul Nichifor I și patriarhul Tarasie (către 805), precum și Petru din Atroa (prăznuit la 5 ianuarie), mărturisitor și apărător al icoanelor, care a trecut la Domnul la 1 ianuarie 837.

Tot pe Micul Olimp a primit tunderea în monahism Sfântul Metodie (fratele Sf. Chiril), care a fost o vreme și stareț al mănăstirii Polihronion de aici[4].

La mijlocul secolului al IX-lea, în Olimpul Bitiniei trăiau câteva mii de călugări, fiind unul dintre cele mai importante centre monastice din Imperiul Bizantin[5]. Sfântul Eftimie cel Nou (+ 15 octombrie 898) este tuns în monahism aici în 842, după ce ia binecuvântare de la sfântul Ioanichie cel Mare și rămâne în mănăstirea Pissades din Olimp 15 ani, până în 858, când pleacă spre Muntele Athos.

Viața monahală și-a continuat înflorirea în Olimpul Bitiniei până la cucerirea sa de către turci. Amintirea viețuirii monahilor aici s-a păstrat, muntele fiind numit vreme îndelungată "Keșiș-dag", "muntele monahilor".

Note

  1. Andre Vauchez et al., Encyclopedia of the Middle Ages, Routledge, 2000, p. 1046
  2. Sf. Dimitrie al Rostovului, Viețile Sfinților, "Viața Sf. Iosif Studitul".
  3. Atroa (gr. ᾽Ατρώα) este o câmpie la poalele Muntelui Olimp, situată la 7 km sud-veste de Brusa, unde existau mai multe comunități monastice în secolele IX-X. - The Oxford Dictionary of Byzantium, Oxford University Press, 1991.
  4. (ru): I. I. Malîșevskii, "Olimpul unde au trăit Sf. Constantin și Metodie" (Олимп, на котором жили св. Константин и Мефодий).
  5. Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonas-Petras, 15 octombrie - Sf. Eftimie cel Nou.

Surse