Iulita din Cezareea

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Sfânta Iulita din Cezareea a fost o muceniță creștină de la începutul secolului al IV-lea, care a primit mucenicia în timpul marii persecuții din vremea lui Dioclețian. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la 30 iulie.

Viața și pătimirea

Sfânta Iulita era o văduvă bogată din orașul Cezareea Capadociei, în vremea persecuției lui Dioclețian. Un notabil de seamă al acestui oraș, om fără scrupule, lacom și violent, pusese mâna pe majoritatea proprietăților ei – câmpuri, sate, vite și sclavi – și, disprețuind toată dreptatea, nu a ezitat să se folosească de calomnie, să recurgă la martori mincinoși și la mituirea judecătorilor pentru a-și atinge scopurile și a o jefui complet pe Iulita.

După ce a fost intentat un proces, iar dreptul Iulitei era pe cale să fie recunoscut, dușmanul ei a acuzat-o că este creștină, ceea ce, conform edictului promulgat recent de împărat (303), o lipsea de toate drepturile ei cetățenești. Judecătorul a adus imediat tămâie și un altar și a invitat-o pe Iulita să sacrifice zeilor Imperiului Roman pentru a beneficia de protecția legii. Fără ezitare, sfânta, realizând cu înțelepciune că ar fi o prostie să renunți la viața veșnică pentru a bunurile stricăcioase, a declarat: „Să se piardă toate acestea, să dispară viața aceasta, slava și bogățiile acestei lumi. Pentru că nimic nu mă va face să-l neg pe Creatorul meu și pe Dumnezeul meu care a făcut totul.”

Niciun argument nu a reușit să o convingă, ea a răspunzând la toate propunerile cu cuvintele: „Sunt slujitoarea lui Hristos!”. Atunci judecătorul a hotărât a fi dată ca să fie arsă în foc. Iulita s-a îndreptat spre rugul aprins cu ardoare veselă, îndemnându-le pe celelalte creștine din calea ei: „Suntem create din același material ca și bărbații, după chipul lui Dumnezeu. Virtutea este accesibilă atât femeilor, cât și bărbaților. Carne din carnea lui Adam, os din oasele lui, ni se cuvine să oferim Domnului perseverență, curaj și răbdare tare.” Și astfel urca triumfătoare pe rug, de parcă intra într-o cameră nupțială strălucitoare. Flăcările au îmbrățișat-o și, în timp ce sufletul ei a zburat să-și întâlnească Mirele Hristos, trupul ei a rămas intact, un vestitor al incoruptibilității promise aleșilor.

Posteritatea

Ulterior, în atriumul bazilicii construite pe locul martiriului său - care era cea mai frumoasă biserică din oraș - a răsărit o fântână cu proprietăți miraculoase.

Pe sfânta muceniță Iulita din Cezaeea Capadociei a cinstit-o cu laude sfântul Vasile cel Mare, într-o magnifică omilie în cinstea ei în anul 372 (PG 31, 237).

Surse

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Iulita_din_Cezareea&oldid=54535”