Predică

De la OrthodoxWiki
(Redirecționat de la Omilie)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Sfânta Liturghie
Liturghia pregătitoare
Proscomidia
Obiecte liturgice
Veșminte
Liturghia cuvântului
Ectenia Mare
Antifoanele
Ieșirea cu Sfânta Evanghelie
Troparul sărbătorii
Trisaghionul
Apostolul
Evanghelia
Predica
Ectenia cererii stăruitoare
Ectenia celor chemați
Liturghia euharistică
Heruvicul
Ieșirea cu Cinstitele Daruri
Ectenia credincioșilor
Crezul
Anaforaua
Anamneza
Epicleza
Axionul
Rugăciunea „Tatăl nostru
Împărtășirea
Încheierea
Anafura
Liturghia Darurilor Înainte Sfințite
Editați această casetă

În tradiția ortodoxă, omilia sau predica sau cazania este o parte esențială a Liturghiei Euharistice și face parte din caracterul sacramental al Liturghiei.

În urma citirii Cuvântului lui Dumnezeu prin pericopa Sfintei Evanghelii se spune o predică liturgică. Predica este ținută, de obicei, de cel care slujește, dar poate cădea și în sarcina unui preot co-slujitor sau a unui diacon, însă foarte rar este încredințată unui laic (mai ales când acesta este profesor de Teologie sau un student în Teologie deja avansat în studii). Când slujește un episcop, predica este ținută de acesta.

De obicei, predica prezintă și explică conținutul citirilor din acea zi sau uneori ale sărbătorii respective sau poate fi despre Sfântul zilei.

Unele predici au devenit parte din Sfânta Tradiție a Bisericii așa cum sunt Omiliile Pascale ale Sfântului Ioan Gură de Aur, citite la sfârșitul Utreniei de Sfintele Paști.

O predică laudativă sau cuvânt de laudă la o festivitate dedicată unui personaj, trecut la Domnul (un sfânt, de exemplu) sau în viață (un împărat, de pildă), se numește panegiric (gr. πανυγύρεις — panighireis = cuvântare de laudă), encomiu (gr. encomion), encomiastic sau predică encomiastică, laudatio (lat.).

În zilele noastre, predica este adesea ținută la sfârșitul Sfintei Liturghii.

Colecții de cazanii

Începând cu secolul al XVII-lea în Țările Române au început să apară colecții de predici sau cazanii, care erau adunate într-o carte care a păstrat uneori până astăzi numele de Cazanie sau Cazanii, sau, după numele grecesc, Chiriacodromion (gr. κυριακός - κυριακή, ἡ — kiriakos-kiriaki = duminical, duminica, predica de duminică sau Cazanie). Când preotul nu rostea predică, se citeşte Cazania. Prima carte de predici intitulată Cazanie s-a tipărit la noi în 1642, la Govora, tradusă în lb. română de către ieromonahul Silvestru și boierul cărturar Udriște Năsturel, care face și o Predoslovie (adică Prefață). Cazania cuprindea: „tălmăcirea Evangheliilor la dumincile de peste an, la sărbătorile împărătești și ale sfinților“. În 1643, Varlaam, Mitropolitul Moldovei, tipărește la Iași, în tipografia de la Trei Ierarhi, cartea Cazanie, cu titlu integral: „Carte românească de învățătură la Dumenecele de peste an și la praznice împărătești și la svânții mari“. Cazania lui Varlaam este o traducere prelucrată de el după mai multe izvoare grecești și slavone, după cum însuși menționează: „din multe Scripturi tălmăcită“.

Un Chiriacodromion apare în 1699, la Alba-Iulia, cuprinzând 81 de Cazanii (predici), la baza căruia stă volumul de predici intitulat „Cazania lui Varlaam“, tipărită la Iași (1643). Chiriacodromion este titlul grecesc cu care a fost tipărită Cazania sau „Cartea de învățătură“ a lui Varlaam la Alba Iulia; cu același titlu de Chiriacodromion („Evanghelia învățătoare“) va apărea cazania și la Bucureşti în: 1732, 1768, 1858, precum și în alte centre: Râmnic, 1748, Buzău, 1834 etc.

Legături către omilii

Surse

  • OrthodoxWiki:Homily
  • Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Prof. Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2