Paula din Roma: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Viața)
(Viața)
Linia 3: Linia 3:
 
==Viața==
 
==Viața==
  
Patriciană descendentă a uneia dintre cele mai vechi și nobile familii din Roma, sfânta Paula s-a născut la 5 mai 347 și s-a măritat la vârsta de 15 ani<ref>15 ani (Sinaxarul P. Macarie de la Simonos Petras; 16 ani (Wikipedia - după alte surse); 17 ani (Nominis - art. cit.).</ref> cu senatorul Toxotius, și el dintr-o ilustră familie artistocrată romană, care deși era păgân a lăsat-o pe Paula să ducă o viață creștină. Din căsătoria lor s-au născut cinci copii: sfânta Blesilla<ref>Sf. Blesilla este prăznuită la [[22 ianuarie]] în Occident; a rămas de tânără văduvă și a murit în 384.</ref>, Paulina<ref>Paulina s-a măritat cu senatorul roman Pammachius; a trecut la Domnul în 395.</ref>, [[Eustochium Julia]] (prăznuită la [[28 septembrie]])<ref>Eustochium a fost singura dintre cele patru fete ale sfintei Paula care i-a supraviețuit. Ea a însoțit-o pe mama ei în Orient, unde a și murit în anul 419.</ref>, Rufina<ref>Rufina a murit și ea tânără, în 386 (cf. Catholic Encyclopedia, art. cit.).</ref> și Toxotius<ref>„Her son Toxotius, at first a pagan, but baptized in 385, married in 389 Laeta, daughter of the pagan priest Albinus. Of this marriage was born Paula the Younger, who in 404 rejoined Eustochium in the East and in 420 closed the eyes of St. Jerome.” (cf. Catholic Encyclopedia, art. cit.).</ref>. Paule semblait ainsi comblée de tous les biens de cette vie, quand Dieu lui ouvrit soudain, à l’âge de trente-deux ans, une nouvelle voie, par la mort de son mari. Après avoir versé bien des larmes, elle résolut de consacrer désormais toute sa vie au service de Dieu et des pauvres, en suivant le modèle de sainte Marcelle, laquelle avait transformé son palais de l’Aventin en un monastère qui était un modèle de la perfection évangélique dans la Rome dépravée [31 janv.]. C’est là qu’elle se lia d’amitié spirituelle avec saint Jérôme [30 sept.], qui était venu d’Orient en compagnie de Paulin d’Antioche et de saint Épiphane de Salamine [12 mai]. Paule offrit l’hospitalité à ces vénérables représentants de l’Église d’Orient et, écoutant avec enthousiasme leurs récits sur les saints ascètes d’Égypte et de Palestine, elle résolut de quitter Rome, sa famille et ses biens pour aller vivre au désert. Retenue encore quelque temps par l’amour de ses enfants, elle se décida au départ après le décès subit de Blésille et, sans un regard en arrière, elle s’embarqua en compagnie d’Eustochium et d’un groupe de vierges. Passant par Chypre et Antioche, elle retrouva saint Jérôme qui lui servit de guide pour le reste de son pèlerinage en Syrie et en Palestine.  
+
Patriciană<ref>Viața Sf. Paula se găsește în Scrisoarea CVIII a sfântului Ieronim către Eustochium Julia, fiica sfintei Paula, din care text s-au inspirat mai apoi toate celelalte ''Vita'' ale sfintei. Alte scrisori ale Sf. Ieronim care aduc diferite elemente despre Paula, viața și familia ei, sunt Scrisorile XXII, XXX, XXXI, XXXIII, XXXVIII, XXXIX, LXVI, CVII. - cf. Saltet, Louis. "St. Paula." În: ''The Catholic Encyclopedia''. Vol. 11. New York: Robert Appleton Company, 1911. http://www.newadvent.org/cathen/11582a.htm</ref> descendentă a uneia dintre cele mai vechi și nobile familii din Roma, sfânta Paula s-a născut la [[5 mai]] 347 și s-a măritat la vârsta de 15 ani<ref>15 ani (Sinaxarul P. Macarie de la Simonos Petras; 16 ani (Wikipedia - după alte surse); 17 ani (Nominis - art. cit.).</ref> cu senatorul Toxotius, și el dintr-o ilustră familie artistocrată romană, care deși era păgân a lăsat-o pe Paula să ducă o viață creștină. Din căsătoria lor s-au născut cinci copii: sfânta Blesilla<ref>Sf. Blesilla este prăznuită la [[22 ianuarie]] în Occident; a rămas de tânără văduvă și a murit în 384.</ref>, Paulina<ref>Paulina s-a măritat cu senatorul roman Pammachius; a trecut la Domnul în 395.</ref>, [[Eustochium Julia]] (prăznuită la [[28 septembrie]])<ref>Eustochium a fost singura dintre cele patru fete ale sfintei Paula care i-a supraviețuit. Ea a însoțit-o pe mama ei în Orient, unde a și murit în anul 419.</ref>, Rufina<ref>Rufina a murit și ea tânără, în 386 (cf. Catholic Encyclopedia, art. cit.).</ref> și Toxotius<ref>„Her son Toxotius, at first a pagan, but baptized in 385, married in 389 Laeta, daughter of the pagan priest Albinus. Of this marriage was born Paula the Younger, who in 404 rejoined Eustochium in the East and in 420 closed the eyes of St. Jerome.” (cf. Catholic Encyclopedia, art. cit.).</ref>. Paula se bucura de tot binele acestei vieți când [[Dumnezeu]] i-a deschis o nouă cale: la vârsta de doar 32 de ani Paula a rămas văduvă ca urmare a morții soțului ei. Atunci ea s-a hotărât să-și încredințeze întreaga viață slujirii lui Dumnezeu și a aproapelui, după [[Evanghelie]], urmând modelul sfintei [[Marcela din Roma|Marcela]], care își transformase palatul de pe colina Aventin din Roma în mănăstire și devenise un model de viață creștină într-o Romă depravată. În mănăstirea sfintei Marcela, în 382, Paula îl întâlnește pe sfântul Ieronim, cu care leagă o puternică prietenie duhovnicească. Paula le oferă găzduire în casa ei sfântului Ieronim și episcopilor din Orient cu care acesta venise la Roma pentru un [[sinod]] și, ascultând cu mare entuziasm povestirile acestora despre sfinții [[călugăr]]i și [[pustnic]]i din Egipt, [[Palestina]] și Siria, se umple de dorința de a părăsi Roma, familia ei și bogățiile ei, pentru a trăi un acest fel de viață în pustie. Reținută un timp de dragostea pentru copii, Paula se decide într-un final să plece în 384, după moartea fiicei ei Blesilla, și se îmbarcă împreună cu fiica ei Eustochium și cu un mic grup de fecioare care aveau aceeași dorință pentru Orient. Trecând prin Cipru și [[Antiohia]], ele se întâlnesc cu sfântul Ieronim în Palestina, plecând mai departe cu el în pelerinaj în [[Țara Sfântă]] și Siria.  
  
Cette grande dame romaine avait épousé à dix-sept ans un mari qui la rendit heureuse et dont elle eut cinq enfants. Elle souffrit beaucoup quand elle le perdit. Alors elle décida de rejoindre Saint Jérôme en Palestine puisqu'elle l'avait connu à Rome.
+
Arrivée à Jérusalem, elle renonça aux honneurs que lui avait réservés le proconsul de Palestine pour choisir une modeste demeure et passer tout son temps à visiter avec larmes les Lieux saints. Elle parcourut ainsi toute la Terre Sainte, rendit visite aux moines des déserts d’Égypte, et revint, au bout d’un an, à Bethléem, avec le projet de fonder, près de la Grotte de la Nativité, un monastère pour les vierges et les veuves qui l’accompagnaient et un monastère d’hommes pour saint Jérôme et ses amis. S’inspirant de la fondation de sainte Mélanie au Mont des Oliviers [31 déc.] et de ce qu’elle avait appris en Égypte dans les monastères de saint Pachôme, elle divisa la communauté féminine en trois groupes, selon l’origine sociale et la formation intellectuelle des moniales, ayant chacun une supérieure. Séparées pour le travail et les repas, toutes les religieuses se réunissaient pour la prière liturgique. On chantait chaque jour entièrement le Psautier, que les sœurs devaient savoir par cœur, et chacune devait en plus apprendre et méditer au cours de la journée quelque autre passage de l’Écriture sainte. Quant à elle, Paule avait appris l’hébreu et s’attachait, sous la direction de Jérôme, à en interpréter au sens spirituel les passages les plus obscurs. Elle était si pénétrée de la parole de Dieu qu’en toute circonstance, dans les deuils répétés, dans les maladies, dans les contrariétés ou dans les joies, elle savait trouver le verset approprié et le mêler à sa prière permanente pour élever son âme vers Dieu. Elle était pour ses filles spirituelles le modèle vivant de toutes les vertus, de l’empressement à la prière, de l’ardeur au travail, de l’austérité dans le jeûne. Elle ne connaissait d’excès que dans l’aumône et l’amour des pauvres. Désirant elle-même acquérir la pauvreté en esprit et rendre à Dieu ce qu’Il lui avait donné de biens terrestres, elle les distribuait à tous les pauvres qui se présentaient. Elle donnait même ce qui était nécessaire à l’entretien de la communauté et s’endettait lourdement, en dépit des remontrances et des appels à la raison de Jérôme, afin de ne renvoyer personne nu ou affamé. Comme on lui reprochait d’affliger excessivement sa chair par les austérités, elle répondait : « Comme autrefois j’ai pris tant de soin à plaire à mon mari et au monde, en peignant mon visage avec du blanc et du rouge, je désire maintenant pouvoir plaire au Christ, en affligeant ce corps qui a été dans les délices. »
  
 
Elle distribua son héritage à ses enfants et partit avec une de ses filles, sainte Eustochium, dans l'un des monastères fondés par saint Jérôme à Bethléem.
 
Elle distribua son héritage à ses enfants et partit avec une de ses filles, sainte Eustochium, dans l'un des monastères fondés par saint Jérôme à Bethléem.
  
 
Elle assura à saint Jérôme deux biens précieux: une grande part de sa fortune pour continuer les travaux du monastère, une grande patience pour calmer ses colères.
 
Elle assura à saint Jérôme deux biens précieux: une grande part de sa fortune pour continuer les travaux du monastère, une grande patience pour calmer ses colères.
 
„À Bethléem de Juda, en 404, sainte Paule, veuve. D'une très noble famille de sénateurs romains, elle renonça au monde, distribua aux pauvres toutes ses richesses et, avec sa fille Eustochium, bienheureuse vierge du Christ, elle se retira auprès de la crèche du Seigneur.” (Martyrologe romain)
 
  
 
==Note==
 
==Note==

Versiunea de la data 3 februarie 2023 15:35

Sfânta Paula din Roma (n. 5 mai 347, Roma26 ianuarie 404, Betleem) a fost o cuvioasă de origine senatorială din Roma, care a întemeiat o mănăstire dublă la Betleem. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la 26 ianuarie[1].

Viața

Patriciană[2] descendentă a uneia dintre cele mai vechi și nobile familii din Roma, sfânta Paula s-a născut la 5 mai 347 și s-a măritat la vârsta de 15 ani[3] cu senatorul Toxotius, și el dintr-o ilustră familie artistocrată romană, care deși era păgân a lăsat-o pe Paula să ducă o viață creștină. Din căsătoria lor s-au născut cinci copii: sfânta Blesilla[4], Paulina[5], Eustochium Julia (prăznuită la 28 septembrie)[6], Rufina[7] și Toxotius[8]. Paula se bucura de tot binele acestei vieți când Dumnezeu i-a deschis o nouă cale: la vârsta de doar 32 de ani Paula a rămas văduvă ca urmare a morții soțului ei. Atunci ea s-a hotărât să-și încredințeze întreaga viață slujirii lui Dumnezeu și a aproapelui, după Evanghelie, urmând modelul sfintei Marcela, care își transformase palatul de pe colina Aventin din Roma în mănăstire și devenise un model de viață creștină într-o Romă depravată. În mănăstirea sfintei Marcela, în 382, Paula îl întâlnește pe sfântul Ieronim, cu care leagă o puternică prietenie duhovnicească. Paula le oferă găzduire în casa ei sfântului Ieronim și episcopilor din Orient cu care acesta venise la Roma pentru un sinod și, ascultând cu mare entuziasm povestirile acestora despre sfinții călugări și pustnici din Egipt, Palestina și Siria, se umple de dorința de a părăsi Roma, familia ei și bogățiile ei, pentru a trăi un acest fel de viață în pustie. Reținută un timp de dragostea pentru copii, Paula se decide într-un final să plece în 384, după moartea fiicei ei Blesilla, și se îmbarcă împreună cu fiica ei Eustochium și cu un mic grup de fecioare care aveau aceeași dorință pentru Orient. Trecând prin Cipru și Antiohia, ele se întâlnesc cu sfântul Ieronim în Palestina, plecând mai departe cu el în pelerinaj în Țara Sfântă și Siria.

Arrivée à Jérusalem, elle renonça aux honneurs que lui avait réservés le proconsul de Palestine pour choisir une modeste demeure et passer tout son temps à visiter avec larmes les Lieux saints. Elle parcourut ainsi toute la Terre Sainte, rendit visite aux moines des déserts d’Égypte, et revint, au bout d’un an, à Bethléem, avec le projet de fonder, près de la Grotte de la Nativité, un monastère pour les vierges et les veuves qui l’accompagnaient et un monastère d’hommes pour saint Jérôme et ses amis. S’inspirant de la fondation de sainte Mélanie au Mont des Oliviers [31 déc.] et de ce qu’elle avait appris en Égypte dans les monastères de saint Pachôme, elle divisa la communauté féminine en trois groupes, selon l’origine sociale et la formation intellectuelle des moniales, ayant chacun une supérieure. Séparées pour le travail et les repas, toutes les religieuses se réunissaient pour la prière liturgique. On chantait chaque jour entièrement le Psautier, que les sœurs devaient savoir par cœur, et chacune devait en plus apprendre et méditer au cours de la journée quelque autre passage de l’Écriture sainte. Quant à elle, Paule avait appris l’hébreu et s’attachait, sous la direction de Jérôme, à en interpréter au sens spirituel les passages les plus obscurs. Elle était si pénétrée de la parole de Dieu qu’en toute circonstance, dans les deuils répétés, dans les maladies, dans les contrariétés ou dans les joies, elle savait trouver le verset approprié et le mêler à sa prière permanente pour élever son âme vers Dieu. Elle était pour ses filles spirituelles le modèle vivant de toutes les vertus, de l’empressement à la prière, de l’ardeur au travail, de l’austérité dans le jeûne. Elle ne connaissait d’excès que dans l’aumône et l’amour des pauvres. Désirant elle-même acquérir la pauvreté en esprit et rendre à Dieu ce qu’Il lui avait donné de biens terrestres, elle les distribuait à tous les pauvres qui se présentaient. Elle donnait même ce qui était nécessaire à l’entretien de la communauté et s’endettait lourdement, en dépit des remontrances et des appels à la raison de Jérôme, afin de ne renvoyer personne nu ou affamé. Comme on lui reprochait d’affliger excessivement sa chair par les austérités, elle répondait : « Comme autrefois j’ai pris tant de soin à plaire à mon mari et au monde, en peignant mon visage avec du blanc et du rouge, je désire maintenant pouvoir plaire au Christ, en affligeant ce corps qui a été dans les délices. »

Elle distribua son héritage à ses enfants et partit avec une de ses filles, sainte Eustochium, dans l'un des monastères fondés par saint Jérôme à Bethléem.

Elle assura à saint Jérôme deux biens précieux: une grande part de sa fortune pour continuer les travaux du monastère, une grande patience pour calmer ses colères.

Note

  1. Sf. Paula nu apare în Sinaxarele orientale, dar este pomenită în Martirologiul roman la 26 ianuarie, și în Calendarul pelestino-georgian din Palestina (sec. X) - cf. G. Garitte, Le Calendrier pelestino-géorgien du Sinaiticus 34 (Xe siècle), p. 87 - la 28 august, împreună cu sfântul Ieronim și cu sfânta Marcela din Roma (prăznuită la 31 ianuarie).
  2. Viața Sf. Paula se găsește în Scrisoarea CVIII a sfântului Ieronim către Eustochium Julia, fiica sfintei Paula, din care text s-au inspirat mai apoi toate celelalte Vita ale sfintei. Alte scrisori ale Sf. Ieronim care aduc diferite elemente despre Paula, viața și familia ei, sunt Scrisorile XXII, XXX, XXXI, XXXIII, XXXVIII, XXXIX, LXVI, CVII. - cf. Saltet, Louis. "St. Paula." În: The Catholic Encyclopedia. Vol. 11. New York: Robert Appleton Company, 1911. http://www.newadvent.org/cathen/11582a.htm
  3. 15 ani (Sinaxarul P. Macarie de la Simonos Petras; 16 ani (Wikipedia - după alte surse); 17 ani (Nominis - art. cit.).
  4. Sf. Blesilla este prăznuită la 22 ianuarie în Occident; a rămas de tânără văduvă și a murit în 384.
  5. Paulina s-a măritat cu senatorul roman Pammachius; a trecut la Domnul în 395.
  6. Eustochium a fost singura dintre cele patru fete ale sfintei Paula care i-a supraviețuit. Ea a însoțit-o pe mama ei în Orient, unde a și murit în anul 419.
  7. Rufina a murit și ea tânără, în 386 (cf. Catholic Encyclopedia, art. cit.).
  8. „Her son Toxotius, at first a pagan, but baptized in 385, married in 389 Laeta, daughter of the pagan priest Albinus. Of this marriage was born Paula the Younger, who in 404 rejoined Eustochium in the East and in 420 closed the eyes of St. Jerome.” (cf. Catholic Encyclopedia, art. cit.).

Legături externe

Surse