Andrei (Andreicuț) al Clujului, Maramureșului și Sălajului

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

IPS Andrei Andreicuț
IPS Andrei Andreicuț
IPS Andrei Andreicuț în 2012
Afiliere canonică
(jurisdicție) 		Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință  Cluj
Titlul   Mitropolit al Clujului, Crișanei și Maramureșului
Formulă de adresare   IPS
Perioada   2011 - prezent
Predecesor   Bartolomeu Anania
Succesor   -
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot   august 1978
Hirotonire episcopală   25 februarie 1990
Episcopi consecratori  
Titluri precedente
(scaune episcopale)   		Arhiepiscop al Alba Iuliei (1990-2011)
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii   24 ianuarie 1949
Locul nașterii   Oarța de Sus, județul Maramureș
Data morții  
Locul morții  

Andrei Andreicuț (pe numele de mirean Ioan Andreicuț; n. 24 ianuarie 1949, Oarța de Sus, județul Maramureș) este Mitropolit al Clujului, Crișanei și Maramureșului (din martie 2011). Anterior, a fost Arhiepiscop al Alba Iuliei.

Biografie

Născut în satul Oarţa de Sus din judeţul Maramureş, fiul lui Andrei și Elenei Andreicuț, tânărul Ioan Andreicuț a absolvit liceul din orașul Cehul Silvaniei în anul 1967. A urmat apoi cursurile Facultății de Construcții Căi Ferate de la Institutul de Construcții București (actuala Universitate Tehnică de Construcții), obținând diploma de inginer în anul 1972.[1]

Având chemare duhovnicească, în 1976 s-a înscris la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu, absolvind doi ani mai târziu (i s-a aprobat susținerea anticipată a examenelor datorită faptului că deținea și o altă licență). În august 1978 a fost hirotonit preot de către PS Teofil Herineanu al Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului.[2] A activat apoi ca preot paroh în orașul Turda, județul Cluj, timp de șapte ani. În Turda, el a amenajat o capelă, care funcționa până atunci într-o casă, dându-i forma necesară unei biserici. Datorită programului catehetic pe care l-a întreprins aici, cât și a numeroase acțiuni cu caracter social, în jurul acestei biserici s-a format o comunitate creștină foarte activă. În 1985 a fost transferat, la solicitarea Episcopului Emilian Birdaș, la parohia „Maieri I” din Alba Iulia. Printre altele, acolo a pus bazele Corului de copii „Theotokos” (la 15 noiembrie 1987).[3]

În anul 1985, se înscrie la doctorat, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, obținând titlul de Doctor în Teologie în anul 1988, după susținerea tezei de doctorat cu titlul Teologie Sistematică.[3]

În februarie 1990 a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române arhiereu-vicar al Episcopiei Alba Iuliei, fiind hirotonit la 25 februarie. În luna iunie a aceluiași an a devenit episcop de Alba Iulia, iar în 1998 arhiepiscop, odată cu ridicarea eparhiei la rangul de arhiepiscopie de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Lucrări publicate (selecție)

  • Spovedanie și Comuniune, Editura Episcopiei, Alba Iulia, 1998
  • Ospățul credinței, Ed. Episcopiei, Alba Iulia, 1999
  • În pas cu tranziția, Ed. Episcopiei, Alba Iulia, 1999
  • Dinamica despătimirii, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001
  • S-au risipit făcătorii de basme, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001
  • Spiritualitate creștină pe înțelesul tuturor, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2002
  • Morala Împărăției întemeiată pe Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2003
  • Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viață morală, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2004
  • Repere de morală creștină, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2007
  • Dialog al vremii cu memoria, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2009
  • Dragostea fascinantă și nemuritoare, Editura Renașterea, 2011

Traduceri din limba franceză

  • Ignatie Briancianinov, Fărâmiturile ospățului, Ed. Episcopiei, Alba Iulia, 1996
  • Dionysios Tatsis, Cuvintele bătrânilor, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2004

Distincții

În decembrie 2000 a fost decorat de președintele României cu Ordinul Național „Pentru Merit”, în grad de Mare Ofițer, pentru „slujirea cu cinste, evlavie și dragoste de oameni a cuvântului lui Dumnezeu”.[4]

Din februarie 2007 este membru al Academiei de Științe și Arte din Salzburg (Austria).[2]

La 24 ianuarie 2012 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice din Cluj-Napoca, iar trei ani mai târziu, la 7 mai 2015, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, IPS Andrei Andreicuț fiind și membru fondator al acestei prestigioase instituții de învățământ superior.[2]

Note

  1. Salt ↑ IPS Andrei a împlinit 62 de ani, 26 ianuarie 2011, Ziarul Lumina, accesat la 26 martie 2020
  2. ↑ Salt la: 2,0 2,1 2,2 IPS Andrei, Mitropolia-Clujului.ro, accesat la 28 martie 2020
  3. ↑ Salt la: 3,0 3,1 Teodor Dănălache, IPS Andrei Andreicuț, 2 aprilie 2012, CrestinOrtodox.ro, accesat la 29 martie 2020
  4. Salt ↑ Decretul nr. 560 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Secretariatului de Stat pentru Culte, text publicat în Monitorul Oficial nr. 668 din 16 decembrie 2000

Legături externe


Casetă de succesiune:
Andrei (Andreicuț) al Clujului, Maramureșului și Sălajului
Precedat de:
Bartolomeu Anania 		Mitropolit al Clujului, Crișanei și Maramureșului
2011 - prezent 		Urmat de:
-


Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Andrei_(Andreicuț)_al_Clujului,_Maramureșului_și_Sălajului&oldid=50391”