| La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
 | |
| Afiliere canonică (jurisdicție) |
Biserica Ortodoxă Română |
| Funcția episcopală | |
| Reședință | București |
| Titlul | Mitropolit al Ungro-Vlahiei |
| Formulă de adresare | IPS |
| Perioada | 1840-1849 |
| Predecesor | Grigorie al IV-lea Dascălul |
| Succesor | Nifon al II-lea Rusailă |
| Cariera ecleziastică | |
| Hirotonire preot | 1824 |
| Hirotonire episcopală | 20 aprilie 1824 |
| Episcopi consecratori | |
| Titluri precedente (scaune episcopale) |
Episcop al Râmnicului |
| Alte funcții | |
| Date personale | |
| Data nașterii | 1 ianuarie 1787 |
| Locul nașterii | București |
| Data morții | 14 ianuarie 1850 |
| Locul morții | București |
Neofit al II-lea (pe numele de mirean Neofit Gianoglu; n. 1 ianuarie 1787, București - d. 14 ianuarie 1850, București) a fost Mitropolit al Ungro-Vlahiei între anii 1840-1849.[1]
Viața
Născut în 1787 la București, Neofit Gianoglu s-a călugărit în 1818, fiind o perioadă grămătic (secretar) al PS Galaction, episcopul Râmnicului.[2] A fost hirotonit ierodiacon în același an (1818) și ieromonah la 29 martie 1824. La 5 aprilie 1824 a fost numit arhimandrit, devenind egumen al Mănăstirii Sfântul Gheorghe Nou din București.
La 18 aprilie 1824 a fost ales Episcop al Râmnicului, fiind hirotonit arhiereu de către mitropolitul țării, IPS Grigorie al IV-lea Dascălul, la 20 aprilie.
După trecerea la Domnul a Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul (22 iunie 1834), PS Neofit a acceptat să fie episcop vicar al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, împreună cu episcopii de Buzău și de Argeș, ei conducând treburile bisericești din Țara Românească.
La 29 iunie 1840 a fost ales mitropolit.[3] În timpul păstoririi sale a Bisericii Țării Românești, printre altele, a înființat patru seminarii teologice și a sprijinit trimiterea de tineri la studii teologice cu burse în Grecia și Rusia.
Note
- ↑ Este al doilea mitropolit al Țării Românești cu acest nume, primul fiind Neofit Criteanul
- ↑ Nicolae Iorga (1909), Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, p. 249
- ↑ Nicolae Iorga (1909), Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, p. 331
Bibliografie
- Nicolae Iorga, Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, vol. II, Tipografia Neamul Românesc, Vălenii de Munte, 1909
- Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români: Mitropolitul Neofit
Surse
| Neofit al II-lea | ||
|---|---|---|
| Precedat de: Grigorie al IV-lea „Dascălul” |
Mitropolit al Ungro-Vlahiei 1840 - 1849 |
Urmat de: Nifon al II-lea Rusailă |