Anafură

Anafura este pâinea sfinţită la Sfânta Liturghie care se împarte credincioşilor la sfârşitul slujbei.

Termeni

Anafură vine din slavonescul (a)nafora (grecii folosesc termenul antidoron), şi trebuie distins de neologismul liturgic neogrec anaforă (anaforaua liturgică sau anaforaua euharistică), care desemnează partea centrală a Euharistiei, de la "Sus să avem inimile!" şi până la ecfonisul "Şi ne dă nouă, cu o gură şi cu o inimă, a slăvi şi a cânta preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor".

Pregătirea anafurei

Bucăţile de prescură ce rămân de la proscomidie sunt adunate într-un vas anume destinat anafurei şi sunt binecuvântate de preot după prefacerea Darurilor la Sfânta Liturghie. Până nu demult se practica, sau se mai practică încă, rânduiala de atingere a vasului în care erau puse bucăţile de pâine rămase de la Proscomidie, sau binecuvântate anume pentru folosirea lor ca anafură, de sfântul potir şi de sfântul disc cu formula: "Binecuvintează, Doamne, pâinea aceasta, care se va da în locul Sfintelor Tale".

Din anul 2012 s-a hotărât de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române înlocuirea acestei rânduieli cât şi a formulei de binecuvântare:

1. rânduiala practicată trebuie să fie aceea a înălţării în chipul crucii a pâinii respective înaintea Sfintelor Taine abia sfinţite fără atingerea de Sfintele Vase (de altfel un gest neconfirmat de sursele vechi liturgice).
2. formula de binecuvântare este: "Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, binecuvintează, Doamne, pâinea aceasta, anafura sfinţilor tăi". Se evită astfel discuţiile din jurul formulei: "...în locul Sfintelor Tale Taine...", care crea impresia că anafura are aceeaşi valoare cu Sfintele Daruri şi "Binecuvântată este anafura sfinţilor Tăi...", care nu face referire la Maica Domnului, mai cu seamă că anafura în ritul ortodox o reprezintă pe Maica Domnului

Înţelesul anafurei

Anafură

După cum arată si numele ei grecesc (antidoron însemnând "în locul Darurilor"), folosit şi de ruşi, precum şi formula de binecuvântare "în locul Sfintelor Tale" , anafura se distribuie, în mod normal, de către preot la sfârşitul Sfintei Liturghii acelora dintre credincioşi care, pentru un motiv sau altul, nu s-au împărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului, ca să aibă şi ei o participare concretă la sfinţenia celor săvârşite. Anafura de altfel se taie din prescurile ce s-au folosit la Proscomidie.

Sfinții Părinți și liturgiști

În comentariul liturgic al lui Pseudo-Gherman: "Iar prescura, care se numeşte şi pâine şi binecuvântare şi pârgă, din care se taie Trupul Domnului, se ia intru închipuirea pururea Fecioarei şi de Dumnezeu Născătoare, care, după bunăvoinţa Tatălui şi cu voia Fiului Său şi a Cuvântului şi după sălăşluirea dumnezeiescului Duh, primind în sine pe unul din Treime, pe Fiul Lui Dumnezeu şi Cuvântul, L-a născut Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit. După cum iarăşi Dumnezeu, cel mai presus de fire, întrupându-se din aceasta într-o singură ipostasă... tot astfel şi Trupul Domnului se taie... cu un oarecare instrument de fier, care se numeşte şi copie... ca dintr-un pântece oarecare şi din carnea unui corp fecioresc, (zic din pâinea întreagă a evloghiei şi a prescurii) şi se scoate astfel de sine stătător din mijlocul ei".

Teodor de Andida: "Ce altceva decât închipuirea trupului Fecioarei este partea rămasă, (ce este) împărţirea evloghiei şi a prosforei (anafurei)? Căci Sfânta Pâine se frânge şi se împarte ca împărtăşire de nespusă binecuvântare, celor ce se împărtăşesc cu credinţă; iar prosfora (anafura) se dă înapoi plină de sfinţenie de la Sfintele Taine, celor ce am adus-o şi astfel, de la participarea la Trupul cel fără prihană şi la cinstitul Sânge ale lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce s-a născut din Sfânta Fecioară, sfinţirea şi binecuvântarea ajunge la credincioşi".

În tâlcuirea Pidalionului, în legătură cu oprirea catehumenilor de la anafura prin canonul 8 al lui Teofil al Alexandriei: "Pentru că acestea s-au adus la sfântul jertfelnic şi părticele au ieşit din ele intrând în dumnezeieștile Daruri. Pentru aceasta, şi cele rămase din acestea s-au sfinţit".

Sfântul Simeon, arhiepiscopul Tesalonicului spunea: "Anafura aceasta este pâine sfinţită, este prescura produsă la Proscomidie, din care se scoate partea din mijloc (Sfântul Agneţ), care se jertfeşte şi se face Trupul Domnului. Deci, în locul acelui Dar mare al înfricoşatei Cuminecături, de vreme ce nu sunt toţi vrednici a se împărtăşi cu el, li se dă această anafură, care, după cuviinţă, se numeşte anti-doron, adică în loc de dar, pentru că dai darul hărăzirii lui Dumnezeu. Aceasta pâine este sfinţită fiind însemnată cu copia şi primind sfinte cuvinte; nu este însă împărtăşirea Trupului lui Hristos, căci acelea sunt Tainele, iar aceasta numai dătătoare de sfinţire şi dăruitoare de dumnezeiescul Dar, care se dă cu cuvintele cele de la Proscomidie".

Sfântul Nicolae Cabasila: "Tăind în multe părticele pâinea proscomidită, din care s-a scos Sfântul Agneţ (preotul) o împarte credincioşilor ca pe una ce a devenit sfântă prin aceea că a fost afierosită (rânduită, destinată) şi prezentată ca dar de jertfă lui Dumnezeu".

Bibliografie

• Léon Clugnet, Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Eglise grecque, Paris, 1895.
• Martine Roty, Dictionnaire russe-français des termes en usage dans l'Eglise russe (troisième édition revue et augmentée), Institut d'Etudes Slaves, Paris, 1992.
• Preot Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica generală (ediţia a II-a revăzută şi completată), Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1993.
• Ierom. Dr. Petru Pruteanu, Anafura şi antidorul
• Preot Prof. Petre Vintilescu, Anafora sau Antidoron din Studii Teologice, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1953.
• Liturghier, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 2012.