Mănăstirea Voroneț
| La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
| Mănăstirea Voroneț | |
| |
| Jurisdicție | Mitropolia Moldovei și Bucovinei |
| Tip | călugărițe |
| Înființată | 1488 |
| Ctitori | Ștefan cel Mare |
| Stareț | stavrofora Irina Pântescu |
| Mărime aprox. | 25 călugărițe |
| Localizare |  Gura Humorului,județul Suceava |
| Limba liturgică | română |
| Cântarea | bizantină |
| Schituri, metocuri și chilii | |
| Hramuri | Sf. Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie) |
| Site web oficial | |
Mănăstirea Voroneț este o mănăstire ortodoxă din România situată în fostul sat Voroneț (în prezent un cartier al orașului Gura Humorului), județul Suceava, aflată în arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Este una dintre cele mai vestite ctitorii ale lui Ștefan cel Mare.
Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial.[1]. De asemenea, Mănăstirea Sucevița este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare SV-II-a-A-05675.[2]
Cuprins
Istoric
Conform tradiției, la Voroneț exista un mic schit de lemn, unde trăia Daniil Sihastrul, cel căruia Domnul Ștefan cel Mare i-a cerut sfat și ajutor atunci când ajunsese la un moment de cumpănă în timpul luptelor cu turcii. Cercetări recente arată că Daniil nu a fost o figură legendară ci o personalitate istorică reală. Printre pietrele funerare de la Voroneț se află și o lespede cu inscripția: „Acest mormânt este al părintelui nostru David, ca schimnic Daniil”.
Prima atestare documentară a Mănăstirii Voroneț datează de la 22 ianuarie 1472, când Ștefan cel Mare dădea călugărilor de la Voroneț (care îl aveau ca egumen pe Misail) o scutire de vamă pentru „două măji de pește care vor fi aduse de la Chilia sau din altă parte”.
În locul vechiului schit de lemn, Ștefan cel Mare a ridicat actuala biserică, cu hramul Sfântul Gheorghe. Din pisania bisericii rezultă că lucrările de construcție au durat de la 26 mai până la 14 septembrie 1488, deci mai puțin de patru luni.
Cronicarul moldovean Ion Neculce descrie astfel întemeierea mănăstirii[3]:
- Iară Ștefan-Vodă, mergând de la cetatea Neamțului în sus pre Moldova, au mersu pe la Voroneț, unde trăia un părinte sihastru, pre nume Daniil, și bătând Ștefan-Vodă în ușa sihastrului să-i descuie, au raspunsu sihastrul să aștepte Ștefan-Vodă afară până ce și-a istovi ruga. Și după ce și-au istovit sihastrul ruga, l-au chemat în chilie pre Ștefan-Vodă și s-au ispovedit Ștefan-Vodă la dânsul. Și au întrebat Ștefan-Vodă pre sihastru ce va mai face, că nu poate să să mai bată cu turcii: închina-vă țară la turc, au ba? Iar sihastrul a dzis să nu o închine, că războiul este al lui, numai, după ce va izbândi, să facă mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghe, să fie hramul bisericii...
În 1547, sub oblăduirea Mitropolitului Grigore Roșca (văr al Voievodului Petru Rareș), bisericii i s-a adăugat un pridvor închis și pictat atât în interior cât și la exterior.
Viața monahală de la Voroneț s-a întrerupt în anul 1785, după anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic. A fost reluată în anul 1991, de data aceasta ca o obște de călugărițe.
Arhitectură
Biserica Mănăstirii Voroneț are un plan trilobat, având turla cu boltă deasupra naosului. Ea face parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din Bucovina care și-a păstrat forma inițială. Singura excepție este adăugarea unui pridvor , inițiată la 1547 de către mitropolitul Grigore Roșca, văr al voievodului Petru Rareș. Acest pridvor închis reprezintă o soluție arhitectonică particulară, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat, peretele dinspre apus al pridvorului fiind un perete plin, fără nicio deschidere. Pictarea zidurilor exterioare, din temelie până la streașina, este o lucrare ce a dat edificiului o mare strălucire.[4]
Iconografie
Pictura interioară
Pictura exterioară
Mănăstirea Voroneț, considerată de unii specialiști ca o adevărată „Capelă Sixtină a Orientului", este pictată în întregime și la exterior cu icoane și scene ilustrative din Sfânta Scriptură.
Culoarea predominantă a frescelor este inconfundabilul „albastru de Voroneț”, considerat de specialiștii în arte plastice ca unic în lume și comparat cu roșul lui Rubens sau verdele lui Veronese.
Pe fațada de vest (peretele apusean al pridvorului închis) se remarcă îndeosebi marea frescă reprezentând „Judecata de apoi”. Pe peretele sudic este pictată pe fond albastru genealogia Domnului nostru Iisus Hristos („Arborele lui Iesei”). Pe coloane sunt pictați și filozofi greci și latini, printre care Platon și Aristotel. În absidele laterale atrag atenția chipurile ascetice ale mai multor Sfinți Mucenici și Părinți ai Bisericii.
Mănăstirea Voroneț în prezent
Legenda originii Mănăstirii Voroneț unește două mari personalități ale destinului național românesc: ctitorul mănăstirii, Ștefan cel Mare și Sfânt, și Sf. Cuvios Daniil Sihastrul, primul stareț al mănăstirii, sihastru și duhovnic vestit. O sfântă candelă aprinsă veghează mormântul Sf. Daniil Sihastrul, de unde obștea mănăstirii ia lumina și binecuvântarea pentru slujbele de dimineață, după-amiază și de la miezul nopții.
Note
- ↑ Monumentele istorice româneşti din Lista Patrimonului Mondial UNESCO, accesat 26 iunie 2013
- ↑ Cultura.ro - Lista monumentelor istorice din România, accesat 27 iunie 2013
- ↑ Ion Neculce: Letopisețul Țării Moldovei/O samă de cuvinte
- ↑ Descoperă România - Mănăstirea Voroneț, accesat 17 iulie 2013.
