Ermil și Stratonic

Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic au trăit în secolele III – IV în ţinutul Iliricului şi al Dunării de mijloc. Au primit mucenicia la Singidunum (Belgradul de azi) în anul 303; Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte la 13 ianuarie, ziua trecerii lor la Domnul.

Viaţa şi mucenicia

Sfinţii Ermil şi Stratonic au trăit în secolele III-IV, în provincia Illyricum (parte a peninsulei Balcanice, plus Dunărea de mijloc). Ermil era diacon, iar Stratonic, prietenul său, creştin şi el, era paznic la o închisoare.

Împăratului roman de Apus Liciniu (308-324), după ce, alături de Sf. Constantin cel Mare, fusese unul dintre semnatarii Edictului de toleranţă de la Milano din anul 313, lansează un nou val de persecuţii împotriva creştinilor.

Diaconul Ermil a fost denunţat autorităţilor că era creştin, fiind acuzat de dispreţuirea zeilor romani, cultul oficial al Imperiului. Sf. Simeon Metafrastul relatează că Ermil a fost adus înaintea împăratului, la porunca acestuia. Ermil a primit vestea cu bucurie. Adus la acesta şi întrebat de ce nu slujeşte zeilor păgâni, diaconul Ermil a răspuns că slujeşte numai Dumnezeului nevăzut. Invitat să se alăture slujirii zeilor păgâni, acesta declară că vechii zei erau doar idoli făcuţi de om, nevrednici de slujire.

Auzind acestea, împăratul porunceşte ca diaconul Ermil să fie bătut peste faţă cu un bici de metal. Cerându-i-se în repetate rânduri să jertfească zeilor romani, acesta, neluând în seamă chinurile la care e supus în mai multe rânduri, refuză, mărturisindu-L pe Dumnezeul cel adevărat. Este închis în temniţă vreme de trei zile, unde primeşte mângâiere şi întărire de la un înger al Domnului care îi vesteşte că avea să iasă biruitor din această încercare, primind cununa muceniciei.

Adus din nou la judecata împăratului şi întrebat dacă se răzgândise, acesta şi-a mărturisit iarăşi credinţa creştină. Atunci a fost bătut şi chinuit şi mai cumplit, însă a răbdat toate fără să scoată măcar un geamăt, rugându-se mereu Domnului. Un glas din cer s-a auzit atunci, auzit şi de soldaţii care-l chinuiau, vestind că peste 3 zile avea să fie izbăvit de chinuri. Ascultând mărturia soldaţilor despre acel glas, împăratul aporuncit ca diaconul să fie dus iarăşi în temniţă.

Martor la toate acestea şi văzând statornicia sfântului, temnicerul acestuia, pe nume Stratonic, care era şi el creştin în ascuns şi îl cunoştea de mai demult pe diacon, a fost cuprins de milă.

Sfântul Ermil a fost adus pentru a treia oară la judecată şi a refuzat din nou să se lepede de credinţă, împăratul a poruncit ostaşilor să strujească (sfâşie) adânc trupul diaconului cu unghii de fier. Acesta a rămas însă statornic în credinţă.

Stratonic, plângând, s-a apucat să îngrijească rănile Sfântului. El a fost văzut de unul din ostaşi, care l-a pârât împăratului. Atunci împăratul i-a poruncit şi lui Stratonic să aducă jertfe idolilor. La rândul lui, Stratonic a mărturisit că era vechi prieten cu Ermil şi că şi el era creştin şi refuză să jertfească idolilor. Atunci împăratul a poruncit ca Stratonic să fie şi el dezbrăcat de haine şi bătut cu beţe. În timp ce era bătut, Stratonic îşi ridică privirile către diaconul Ermil, cerându-i să se roage lui Dumnezeu ca şi el să-şi păstreze credinţa şi să poată răbda chinurile până la capăt.

După ce au fost amândoi aruncaţi iarăşi în temniţă, împăratul mai face o ultimă încercare de a-i convinge pe cei doi să se lepede de credinţă, dar şi aceasta eşuează. Văzând că nu-i putea îndupleca pe cei doi mucenici, porunceşte mai întâi ca diaconul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul acestuia să fie ciopârţit şi aruncat în valurile Dunării. Stratonic, rămânând şi el tare în credinţă, avea să împărtăşească soarta prietenului său. Astfel, cei doi au primit moartea mucenicească în ziua de 13 ianuarie 314

Trei zile mai târziu, aflând la mal trupurile Sfinţilor Mucenici, creştinii din partea locului le-au adunat laolaltă într-un singur sicriu, ca, după cum credinţa în Hristos şi prietenia întru Domnul i-au unit, ei să fie pe vecie pomeniţi împreună. Biserica îi pomeneşte pe amândoi în ziua de 13 ianuarie. Viaţa şi pătimirea lor ni s-a păstrat în forma redactată în sec. al IX-lea de Sf. Simeon Metafrastul.

Imnografie

Troparul Mucenicilor, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Troparul Cuvioşilor, glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

Condac, glasul al 2-lea:

De zbuciumul cel lumesc aţi fugit şi la limanul cel lin v-aţi mutat, prin sângiurile muceniciei; şi cu ostenelile pustniciei v-aţi încununat. Pentru aceasta v-aţi şi arătat cu mucenicii şi cuvioşii împreună-locuitori.

Iconografie

Cel mai frecvent, Sfântul Ermil este reprezentat ca un om matur sau bătrân, cu barbă nu foarte lungă, mai degrabă rotunjită, îmbrăcat în veşminte diaconeşti, ţinând într-o mână orarul diaconesc sau crucea care-i arată mucenicia pentru Hristos. Sfântul Stratonic este reprezentat ca un tânăr fără barbă, purtând în mână crucea, sau, mai rar, ca un bărbat matur, doar puţin mai tânăr decât Sf. Ermil (cu barbă mai închisă la culoare).

Surse

• Sf. Mc. Ermil şi Stratonic
• Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, "Sfinţii Mucenici Ermil Diaconul şi Stratonic temnicerul", in Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi Români şi Apărători ai Legii Strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, pp. 201-204.

Legături externe

• Sf. Mc. Ermil şi Stratonic - Viaţa, nevoinţele, slujba, icoane - pe sfintiromani.ro
• Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, "Sfinţii Mucenici Ermil Diaconul şi Stratonic temnicerul"
• Pătimirea Sf. Mc. Ermil şi Stratonic (după Sf. Simeon Metafrastul)
• Sinaxar 13 ianuarie