Or de la Nitria

Cuviosul Or a fost unul din Părinții pustiei care a trăit în secolul al IV-lea în pustiile Egiptului, mai întâi la Schetia și apoi la Nitria. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 7 august.

Viața

Cuviosul Or a trăit mai întâi la Schetia, împreună cu Părinții din prima generație a Schitului, avva Macarie cel Mare (prăznuit la 19 ianuarie), avva Sisoe cel Mare (prăznuit la 6 iulie) și avva Atre (prăznuit la 8 iunie). Mai apoi, avva Or s-a mutat la Nitria împreună cu avva Atre, care i-a fost ucenic timp de mulți ani. Avva Or și avva Atre erau din regiuni diferite ale Egiptului, dar au trăit împreună în mare pace și armonie, căci ascultarea lui avva Atre era desăvârșită, iar smerenia lui avva Or era profund duhovnicească.

Avva Sisoe povestește lui avva Pistos că avva Or a fost bolnav timp de 18 ani și avva Atre îi slujea lui cu o răbdare îngerească. Într-o zi, pe când pregătea un mic pește pe care l-au primit în dar, avva Or l-a strigat „Atre, Atre!” Și numaidecât, lăsând cuțitul în mijlocul peștelui, avva Atre s-a dus la avva Or. Cum avva Sisoe, care era prezent, s-a arătat uimit de această ascultare, avva Atre, pentru a-i arăta lui avva Sisoe că ascultarea aceasta nu era a lui, ci a lui avva Or, când a fiert peștele l-a stricat intenționat și l-a dus așa lui avva Or, care l-a mâncat fără să facă nicio observație. Și când l-a întrebat pe avva Or „Bun este, avvo?”, acesta i-a răspuns „Foarte bun!”. Apoi i-a dus o altă bucată de pește, de data aceasta bine pregătit și i-a spus „L-am stricat, avvo!”, avva Or i-a răspuns „Da, l-ai stricat un pic”. Apoi a zis avva Atre lui avva Sisoe: „Ai văzut acum ascultarea bătrânului?”.

Paladie vizitează Nitria în anul 390 și stă acolo 9 ani. În Istoria lausiacă el povestește despre avva Or: „În acest munte al Nitriei a fost un bărbat nevoitor cu numele Or, a cărui virtute a mărturisit-o toată frăția, dar în mod deosebit monahia lui Dumnezeu Melania (în anul 372/374, n.n.), care a intrat în munte înainte de mine. Căci eu nu l-am apucat încă în viață. Spuneau în povestirile lor că acesta nici n-a mințit, nici n-a jurat vreodată, nici nu s-a jurat, nici n-a blestemat pe cineva, nici nu i-a vorbit cuiva fără să trebuiască.”

Apoftegme

Mai multe apoftegme din Patericul egiptean fac referire la avva Or:

Povestit-a avva Pistos zicând: ne-am dus șapte pustnici la avva Sisoe, care locuia în ostrovul Clisma, rugându-ne să ne spună vreun cuvânt și a zis: iertați-mă, sunt om prost; dar m-am dus la avva Or și la avva Atre. Și era în boală avva Or de optsprezece ani. Și le-am făcut metanie să-mi spună vreun cuvânt. Și a zis avva Or: ce pot să-ți fac? Du-te și orice vezi, fă! Dumnezeu este al celui care prisosește, adică se silește pe sine la toate. Și nu erau dintr-o enorie avva Or și avva Atre, dar a fost mare pace între dânșii până ce au ieșit din trup, căci era mare ascultarea lui avva Atre și multă smerita cugetare a lui avva Or. Și am stat câteva zile la dânșii, cercându-i și am văzut o mare minune pe care a făcut-o avva Atre. Le-au adus cineva un pește mic și a voit avva Atre să-i gătească bătrânului și avea cuțitul să taie peștele, dar l-a chemat pe el avva Or, zicând: Atre, Atre! Și el a lăsat cuțitul în mijlocul peștelui și nu a spintecat și cealaltă parte. M-am minunat de ascultarea lui cea mare pentru că nu a zis: mai așteaptă până voi spinteca peștele! Și i-am zis lui avva Atre: unde ai aflat ascultarea aceasta? Iar el mi-a zis: nu este a mea, ci a bătrânului. Atunci m-a luat, zicând: vino să vezi ascultarea lui. Căci a fiert peștele cel mic, l-a stricat și l-a pus înaintea bătrânului care a mâncat, nimic grăind. Apoi l-a întrebat: bun este, avvo? Și a răspuns: foarte bun. După aceea i-a adus lui puțin însă foarte bun și i-a zis: l-am stricat, avvo! Și a răspuns zicând: da, l-ai stricat! Și mi-a zis avva Atre: văzut-ai, că ascultarea este a bătrânului? Am ieșit, așadar de la dânșii și orice am văzut am făcut, ca să păzesc după puterea mea. Acestea le-a zis fraților avva Sisoe iar unul din noi i s-a rugat lui, zicând: rugămu-te, spune-ne și tu nouă un cuvânt! Și a zis: cel ce ține să fie nebăgat în seamă împlinește toată Scriptura. Iar altul din noi a zis: ce este înstrăinarea, părinte? Și a zis: taci și în tot locul unde te duci, zi: nu am treabă, și aceasta este înstrăinarea. (Patericul egiptean, Pistos 1)

Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe, zicând: cum ai lăsat Schitul, fiind cu avva Or și ai venit de ai șezut aici? Și i-a răspuns bătrânul: când a început a se înmulți Schitul, auzind eu că a adormit avva Antonie, m-am sculat și am venit aici în munte; și găsind cele de aici cu liniște, am șezut puțină vreme. I-a zis lui fratele: câtă vreme ai aici? I-a răspuns bătrânul: șaptezeci și doi de ani. (Patericul egiptean, Sisoe 28)

Pentru avva OR

1. Au spus unii despre avva Or și despre avva Teodor că puneau pământ pe chilii și au zis unul către altul: de ne va cerceta pe noi acum Dumnezeu, ce facem? Și plângând, au lăsat pământul și s-au dus fiecare la chilia sa.

2. Se spunea despre avva Or că nici n-a mințit vreodată, nici s-a jurat, nici a blestemat pe vreun om, nici a grăit fără de nevoie.

3. Zicea avva Or lui Pavel, ucenicul său: vezi, niciodată cuvânt străin să nu aduci în chilia aceasta!

4. S-a dus odată Pavel, ucenicul lui avva Or, să cumpere zmicele de finic și a aflat că alții au apucat înainte și au dat arvună; că niciodată arvună nu da avva Or la nimic, ci la vreme trimitea prețul și cumpăra. Deci s-a dus ucenicul lui în alt loc pentru zmicele de finic și i-a zis grădinarul: cineva mi-a dat odată arvună și n-a mai venit; ia tu zmicelele de finic. Și luându-le, a venit la bătrânul și a vestit lui acestea. Și dacă a auzit bătrânul, a plesnit cu mâinile, zicând: Or, nu lucrează anul acesta. Și n-a lăsat zmicelele de finic înăuntru, până ce le-a dus pe ele la locul lor.

5. Zis-a avva Or: de mă vezi că am cugetat asupra cuiva, să știi că și el același cuget îl are asupra mea.

6. Era un comis în părțile lui avva Or, care se numea Longhin și multe milostenii făcea. Și el venind la unul din părinți, l-a rugat să-l ducă la avva Or. Deci ducându-se călugărul la bătrân îl lăuda pe comis, cum că este bun și multe milostenii face. Și înțelegând bătrânul, a zis: da, bine este! Apoi a început călugărul a i se ruga, zicând: dă-i voie, avvo, să vină și să te vadă. Și răspunzând bătrânul, a zis: cu adevărat, nu va trece valea aceasta, nici nu mă va vedea.

7. L-a întrebat avva Sisoe pe avva Or, zicând: spune-mi un cuvânt. Și i-a zis: ai încredere în mine? Da, am. Apoi, a urmat: du-te și ce m-ai văzut pe mine că fac, fă și tu. Și i-a zis lui: ce să văd, părinte, la tine? Și i-a răspuns bătrânul: cugetul meu este mai prejos decât al tuturor oamenilor.

8. Se spunea despre avva Or și despre avva Teodor, că puneau început bun și mulțumeau lui Dumnezeu totdeauna.

9. Zis-a avva Or: cununa călugărului este smerita cugetare.

10. Zis-a iarăși: cel ce este cinstit și lăudat mai presus de vrednicie, mult se păgubește, iar cel ce nicidecum nu este cinstit de oameni, de sus va fi slăvit.

11. Iarăși a zis: când gând de înaltă cugetare sau de mândrie va intra în tine, cercetează-ți cugetul dacă ai păzit toate poruncile, dacă iubești pe vrăjmașii tăi și te întristezi de scăderea lor și dacă te socotești pe tine rob netrebnic și mai păcătos decât toți. Și atunci nici așa să nu cugeți cele înalte, ca și cum toate le-ai isprăvit, știind că acest gând toate le prăpădește.

12. Zis-a iarăși: la toată ispita nu învinui pe nici un om ci numai pe tine singur, zicând; pentru păcatele mele mi se întâmplă aceasta.

13. A zis iarăși: să nu cugeți în inima ta asupra fratelui tău, zicând că ești mai treaz și mai nevoitor, ci pleacă-te darului lui Hristos, cu duhul sărăciei și al dragostei celei nefățarnice, ca să nu cazi în duhul laudei de sine și să-ți prăpădești osteneala. Căci scris este: celui ce i se pare că stă, să ia aminte să nu cadă (1 Corinteni 10, 12), ci cu sare să fii îndulcit întru Domnul (Coloseni 4, 6).

14. Zis-a iarăși: sau fugind fugi de oameni, sau batjocorește lumea și pe oameni, făcându-te nebun pe tine la cele mai multe.

15. Zis-a iarăși: de vei cleveti pe fratele tău și te va mustra cugetul du-te și îi fă metanie și spune-i că l-ai clevetit și te păzește ca să nu mai fii batjocorit! Că moarte este sufletului clevetirea.

Surse

• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
• Patericul egiptean - ediția românească
• Les sentences des Pères du désert - collection alphabétique, Solesmes, 1981
• Jean-Claude Guy, Les apophtegmes des Pères. Collection systématique. Vol. 1 : Chapitres I-IX, Cerf, Paris 1993 (SC 387), în "Introducere" la capitolul "IV. Prosopographie des moines scétiotes", pp. 46-79.