Iuda Iscarioteanul

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 17 februarie 2012 12:36, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (→‎Trădarea: precizări la subtitluri)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Sărutul lui Iuda.
(de Giovanni Angelico)

Iuda Iscarioteanul a fost iniţial unul din cei 12 apostoli, dar s-a pus pe sine în afara apostolilor vânzându-L pe Iisus Hristos şi dându-se apoi morţii. Postul din fiecare miercuri pomeneşte durerea acestei trădări şi este unul din evenimentele pomenite la slujbele din Săptămâna Mare. Locul său între Apostoli a fost luat de Matia, după cum se relatează în Faptele Apostolilor[1]. El nu trebuie confundat cu Apostolul Iuda, fratele lui Iacov.

Semnificația apelativului „Iscarioteanul”

Supranumele de „Iscarioteanul” este considerat de mulţi cercetători ca fiind toponimic[2]. Cercetătorii au observat că un număr de manuscrise biblice transcriu supranumele lui Iuda ca „Skarioth, Skarioti, Iskarioth” ceea ce înseamnă, probabil, "omul de Karioth" sau "de la Kariotes". Conform acestei ipoteze supranumele ar veni de la oraşul Kerioth (Qerijjoth) sau Kariotes sau, poate, micul oraş din Iudeea Kirioth, Kerioth, sau Ezroth Hazor, astăzi că Horbet El Qarjatejn în sudul Iudeei. În urma acestei ipoteze, unii cercetători consideră că Iuda ar fi fost singurul ucenic iudeu (și nu galilean) sau în tot cazul singurul care nu era din Galileea. Această concluzie trebuie luată cu precauție: Iuda este ales de Iisus împreună cu alți apostoli în Galileea (Luca 6, 12-16) și este fiul lui Simon care și el este numit Iscarioteanul, așa că este probabil ca Iuda să nu mai trăiască la vremea aceea în Iudeea, ci doar familia să provină de acolo. În fine, familiaritatea pe care Apostolul Ioan o are la Ierusalim în cartierul aristocratic unde se aflau casele lui Anna și Caiafa sugerează că și familia lui Ioan ar fi putut fi de origine iudaică și aristocratică, așa încât Iuda nu ar fi singurul ucenic iudeu și negalilean.

O altă interpretare posibilă este aceea că „Iscarioteanul” ar putea fi asociat cu mișcarea religioasă și politică a zeloţilor. În limba latină a epocii, zeloții erau uneori numiți sicarius (lat. jefuitor), după cum aflăm de la Josephus Flavius[3]. „Sicarii” a fi fost chiar unul din grupurile cele mai radicale şi extremiste ale zeloţilor, poate un fel de gherilă urbană[4].

Punctele de vedere că „Iscarioteanul” ar înseamna "om de minciuni" sau "om de pe Sichar" nu au suficientă întemeiere lingvistică[5].

Trădarea

Complotul împotriva lui Iisus

Iuda s-a înţeles cu mai marele preoţilor evrei să-l trădeze pe Iisus pentru treizeci de monede de argint (conform cu Matei 26:14-16, Marcu 14:10-11, Luca 22:1-6, Ioan 13:2-3).

Cina cea de taină

Iisus a dezvăluit la Cina cea de Taină că Iuda Îl va vinde, împlinind astfel profeţia din Vechiul Testament. După ce a frânt pâinea şi a binecuvântat-o, Iuda a plecat pentru a aduce un grup de soldaţi care să-l aresteze pe Iisus (cf. Matei 26:20-25; Marcu 14:18-21; Luca 22:21-23; Ioan 13:10-11, 18-29).

Arestarea lui Iisus

După ce Iisus şi apostolii Săi au mâncat, Iuda a venit cu un grup de oameni înarmaţi şi l-a trădat pe Iisus cu un sărut. Iisus a permis acestea pentru că făceau parte din cele pe care El alesese să le sufere (cf. Matei 26:46-50, Marcu 14:42-45, Luca 22:47-48, Ioan 18:2-5).

Moartea lui Iuda

Există două relatări ale morţii lui Iuda:

  • Iuda, plin de remuşcări, a încercat să înnapoieze banii, dar a fost refuzat, astfel încât i-a aruncat în templu. Apoi s-a spânzurat. Banii au fost folosiţi la cumpărarea unei bucăţi de pământ pentru înmormântarea străinilor (cf. Matei 27:3-10).
  • Iuda a cumpărat un teren unde a căzut şi a murit (cf. Fapte 1:18-19).

Înțelesul teologic

Trădarea lui Hristos a fost profeţită în Vechiul Testament de proorocii Ieremia şi Zaharia.

În slujbele din Miercurea Mare, Iuda este pus în opoziţie cu femeia păcătoasă care l-a uns pe Iisus cu un mir costisitor (Matei 26:6-13).

În rugăciunile pregătitoare de dinainte de primirea Sfintei Împărtăşanii, el este pus în opoziţie cu tâlharul care s-a mărturisit lui Hristos pe cruce: "Şi taina Ta n-o voi spune duşmanilor Tăi, nic sărutare-ţi voi da ca Iuda, ci ca tâlharul de pe Cruce voi spune: 'Pomeneşte-mă, Domane, când Vei veni-ntru Împărăţia Ta.'"

Imnografie

În sfânta şi marea zi de Miercuri din Săptămâna Patimilor

La stihologia de la utrenie:

Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, iubitorule de oameni, şi s-a vindecat cu porunca Ta de putoarea răutăţilor; iar ucenicul cel nemulţumitor, suflând împotriva darului Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru dragostea banilor. Slavă, Hristoase, milostivirii Tale.
Iuda cel înşelător, poftind iubirea de argint, a gândit cu vicleşug să Te vândă, Doamne, pe Tine, comoara vieţii. Pentru aceasta şi îmbătându-se, a alergat la jidovi şi a zis călcătorilor de lege: Ce-mi veţi da mie? Şi eu lîl voi da pe El vouă, ca să-L răstigniţi.

În sfânta şi marea zi de Joi din Săptămâna Patimilor

Troparul Joiei celei Mari (la Denie / Utrenie):

Când măriţii ucenici, la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubire de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat şi judecătorilor celor fără de lege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuţii, pe cel ce pentru aceasta spânzurare şi-a agonisit; fugi de sufletul nesăţios, cel ce a îndrăznit unele care acestea asupra Învăţătorului. Cela ce eşti spre toţi bun, Doamne, mărire Ţie.

Condac:

Pâine luând în mâini vânzătorul, pe ascuns aceleaşi le-a tins şi a luat preţul Celui ce a zidit cu mâinile Sale pe om; şi neîndreptat a rămas Iuda, sluga şi înşelătorul.

Icos:

Apropiindu-ne toţi cu frică la masa cea de taină, să luăm pâinea cu suflete curate, petrecând împreună cu Stăpânul; ca să vedem cum spală picioarele ucenicilor şi să facem precum am văzut, plecându-ne unul altuia şi spălând picioarele unul altuia. Că Hristos aşa a poruncit apostolilor Săi şi mai înainte le-a zis: Aşa să faceţi. Dară n-a ascultat Iuda, sluga şi înşelătorul.

Note

  1. ↑ FA 1, 16-26: „Bărbaţi fraţi, trebuia să se împlinească Scriptura aceasta pe care Duhul Sfânt, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a făcut călăuză celor ce L-au prins pe Iisus. Căci era numărat cu noi şi luase sorţul acestei slujiri. Deci acesta a dobândit o ţarină din plata nedreptăţii şi, căzând cu capul înainte, a crăpat pe la mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele. Şi s-a făcut cunoscută aceasta tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim, încât ţarina aceasta s-a numit în limba lor Hacheldamah, adică Ţarina Sângelui. Căci este scris în Cartea Psalmilor: "Facă-se casa lui pustie şi să nu aibă cine să locuiască în ea! Şi slujirea lui s-o ia altul". Deci trebuie ca unul din aceşti bărbaţi, care s-au adunat cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Iisus, Începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălţat de la noi, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui. Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia. Şi, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi l-ai ales, Ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui. Şi au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli.”
  2. ↑ Supranumele sunt cel mai adesea toponimice (Simon din Cirene, Pavel din Tars, Iisus din Nazaret etc.) sau familiale (cutare fiul lui cutare), dar putea fi și porecle legate de caracterul persoanei sau de activitățile pe care le avea sau de grupurile la care aparținea.
  3. ↑ Iosif Flavius, Antichități iudaice, XX, 8, 10
  4. ↑ Απόστολος Γλαβίνας, Οι δώδεκα Απόστολοι, σελ. 132
  5. ↑ Απόστολος Γλαβίνας, Οι δώδεκα Απόστολοι, σελ. 132

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Iuda_Iscarioteanul&oldid=29053”