Pafnutie al Tebaidei: Diferență între versiuni
| Linia 3: | Linia 3: | ||
[[Prăznuire|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[19 aprilie]]<ref>Pătimirea lui a avut loc pe [[15 aprilie]] după ''Sinaxarul din Alexandria''. ''Calendarul pelestino-georgian din Sinai'' (Garitte, pp. 204, 340) îl comemorează la 20 aprilie și la 25 septembrie, dând mărturie despre identificarea lui progresivă cu tatăl sfintei Eufrosinia. (Cf. ''Sinaxarului'' P. Macarie de la Simonos Petras)</ref>. | [[Prăznuire|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[19 aprilie]]<ref>Pătimirea lui a avut loc pe [[15 aprilie]] după ''Sinaxarul din Alexandria''. ''Calendarul pelestino-georgian din Sinai'' (Garitte, pp. 204, 340) îl comemorează la 20 aprilie și la 25 septembrie, dând mărturie despre identificarea lui progresivă cu tatăl sfintei Eufrosinia. (Cf. ''Sinaxarului'' P. Macarie de la Simonos Petras)</ref>. | ||
| − | Unii istorici îl identifică cu Avva [[Pafnutie Chefala]], care a fost [[ucenic]] al Sf. [[Antonie cel Mare]]<ref>Bartelink (SC 400, p. 291) sugerează că monahul Pafnutie | + | Unii istorici îl identifică cu Avva [[Pafnutie Chefala]], care a fost [[ucenic]] al Sf. [[Antonie cel Mare]]<ref>Bartelink (SC 400, p. 291) sugerează că monahul Pafnutie Chefala, ucenicul Sf. Antonie cel Mare, ar fi acelasi cu ierarhul despre care Istoria lui Ghelasie din Kyzic (2:9) spune că a fost torturat sub Maximian si i s-a zdrobit genunchiul sting si i s-a scos ochiul drept, care a participat la primul Sinod Ecumenic, de la Niceea, din anul 325; era mare facător de minuni, alungind dracii cu cuvântul si tămăduind felurite boli doar cu rugăciunea (nota P. Filotheu Bălan, în ''Pateric egyptean'', p. 233)</ref>. |
==Viața== | ==Viața== | ||
Versiunea curentă din 24 februarie 2025 18:42
Sfântul Ierarh Pafnutie, cunoscut și ca Pafnutie al Tebaidei și Pafnutie Mărturisitorul, a fost episcop al provinciei romane Tebaida de Sus (Thebaida Superior) din Egipt, care se întindea în zona orașului Luxor de astăzi. Pafnutie s-a numărat printre cei mai proeminenți participanți la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (anul 325).
Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 19 aprilie[1].
Unii istorici îl identifică cu Avva Pafnutie Chefala, care a fost ucenic al Sf. Antonie cel Mare[2].
Viața
Pafnutie a fost persecutat pentru credința sa creștină, suferind o mutilare a genunchiului stâng și pierderea ochiului drept în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate de împăratul Maximian (286-305). Ulterior a fost condamnat la muncă silnică într-o mină. După promulgarea Edictului din Milano de către Sf. Împărat Constantin cel Mare, a fost eliberat și a putut să-și continue chemarea sa de a-i creștina pe egiptenii acelor timpuri, ajungând episcop al Tebaidei de Sus.
În anul 325 a luat parte la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea. Se spune că însuși Sf. Împărat Constantin cel Mare, cel care convocase acest sinod pentru a tranșa ampla dispută asupra ereziei arianismului, a ținut să-l întâlnească personal pe Pafnutie și l-a onorat sărutând orbita ochiului pierdut de acesta în timpul persecuțiilor la care fusese supus.
Sf. Pafnutie a avut un rol important, poate chiar decisiv, în dezbaterea de la Primul Sinod Ecumenic pe tema celibatului clericilor. Cei mai mulți dintre episcopii prezenți la sinod erau dispuși să urmeze precedentul creat la Sinodul de la Elvira (305-306), care interzicea relațiile conjugale pentru episcopii, preoții și diaconii care se căsătoriseră înainte de hirotonire. Pafnutie i-a rugat cu seriozitate și stăruință pe colegii săi episcopi să nu impună această obligație membrilor clerului care erau deja căsătoriți înainte de hirotonire. El a mai propus, în conformitate cu „vechile tradiții ale Bisericii”, ca numai cei care au fost celibatari la momentul hirotonirii să continue să respecte abstinența. Marele respect de care se bucura Pafnutie și faptul bine cunoscut că el însuși respectase cu strictețe castitatea în tot timpul vieții sale, au cântărit mult în judecarea propunerilor sale, care, în final, au fost adoptate în unanimitate. Sinodul a lăsat la latitudinea clericilor căsătoriți să continue sau să întrerupă relațiile lor conjugale. La același Prim Sinod Ecumenic de la Niceea, Pafnutie s-a numărat printre cei care au apărat cu stăruință Ortodoxia în fața arianismului, contribuind astfel la condamnarea acestei erezii de către sinod.
Zece ani mai târziu, Sf. Pafnutie l-a însoțit pe Sf. Atanasie cel Mare la Primul Sinod de la Tir (335 d.Hr.).
Nu se cunosc amănunte despre moartea acestui sfânt ierarh.
Note
- Salt ↑ Pătimirea lui a avut loc pe 15 aprilie după Sinaxarul din Alexandria. Calendarul pelestino-georgian din Sinai (Garitte, pp. 204, 340) îl comemorează la 20 aprilie și la 25 septembrie, dând mărturie despre identificarea lui progresivă cu tatăl sfintei Eufrosinia. (Cf. Sinaxarului P. Macarie de la Simonos Petras)
- Salt ↑ Bartelink (SC 400, p. 291) sugerează că monahul Pafnutie Chefala, ucenicul Sf. Antonie cel Mare, ar fi acelasi cu ierarhul despre care Istoria lui Ghelasie din Kyzic (2:9) spune că a fost torturat sub Maximian si i s-a zdrobit genunchiul sting si i s-a scos ochiul drept, care a participat la primul Sinod Ecumenic, de la Niceea, din anul 325; era mare facător de minuni, alungind dracii cu cuvântul si tămăduind felurite boli doar cu rugăciunea (nota P. Filotheu Bălan, în Pateric egyptean, p. 233)
Surse
- Wikipedia:Paphnutius of Thebes
- Catholic Encyclopedia (1913): "Paphnutius"
- Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras
- Pateric Egyptean, ed. Sofia, București, 2011 (diortosit, completat și adnotat de monahul Filotheu Bălan).
