Gavriil din Ierusalim: Diferență între versiuni
m |
|||
Linia 2: | Linia 2: | ||
==Viața== | ==Viața== | ||
− | Originar din Capadocia (Asia Mică), | + | Originar din Capadocia (Asia Mică), [[cuvios]]ul Gavriil a primit o educație aleasă în Siria, împreună cu frații săi mai mari [[Cosma de Schitopolis|Cosma]] și Crisip, pe care i-a urmat în [[Palestina]], unde au devenit primii [[ucenic]]i ai sfântului [[Eftimie cel Mare]] (prăznuit la [[20 ianuarie]]), în ciuda vârstei fragede a lui Gavriil (care era și eunuc din naștere). |
După ce a trăit o vreme singur în apropierea lavrei cuviosului Eftimie, Gavriil a devenit preot la [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)]] și [[egumen]] al mănăstirii de maici „Sfântul Ștefan”, întemeiată de [[Evdochia Împărăteasa]] (+460)<ref>Mănăstirea Sfântului Ștefan a fost descoperită de [[Virgilio Canio Corbo]] în anul 1951.</ref>. Cosma a devenit [[episcop]] de [[Schitopolis]] și a jucat un rol important în dezvoltarea [[monahism]]ului în regiune, iar Crisip a devenit „gardian” al [[Crucea cea Adevărată|Sfintei Cruci]] la Biserica Sfântului Mormânt. | După ce a trăit o vreme singur în apropierea lavrei cuviosului Eftimie, Gavriil a devenit preot la [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)]] și [[egumen]] al mănăstirii de maici „Sfântul Ștefan”, întemeiată de [[Evdochia Împărăteasa]] (+460)<ref>Mănăstirea Sfântului Ștefan a fost descoperită de [[Virgilio Canio Corbo]] în anul 1951.</ref>. Cosma a devenit [[episcop]] de [[Schitopolis]] și a jucat un rol important în dezvoltarea [[monahism]]ului în regiune, iar Crisip a devenit „gardian” al [[Crucea cea Adevărată|Sfintei Cruci]] la Biserica Sfântului Mormânt. | ||
− | După ce a împlinit timp de 24 de ani aceste slujiri, cuviosul Gavriil și-a zidit o chilie pe Muntele Măslinilor, unde petrecea Postul Mare în singurătate, după regula monastică a sfântului Eftimie. Aici a trecut la Domnului în isihie în jurul anului 490. | + | După ce a împlinit timp de 24 de ani aceste slujiri, cuviosul Gavriil și-a zidit o chilie pe [[Muntele Măslinilor]], unde petrecea [[Postul Mare]] în singurătate, după regula monastică a sfântului Eftimie. Aici a trecut la Domnului în [[isihie]] în jurul anului 490. |
Cuviosul Gavriil a primit darul de a face [[minuni]] încă din viața sa pământească. La vremea respectivă a fost unul dintre cei care a contribuit cel mai mult la comunicarea între călugării de diferite naționalități din Țara Sfântă, pentru că vorbea și scria atât în greacă, cât și în latină și în siriacă. | Cuviosul Gavriil a primit darul de a face [[minuni]] încă din viața sa pământească. La vremea respectivă a fost unul dintre cei care a contribuit cel mai mult la comunicarea între călugării de diferite naționalități din Țara Sfântă, pentru că vorbea și scria atât în greacă, cât și în latină și în siriacă. |
Versiunea curentă din 26 ianuarie 2023 17:10
Cuviosul Gavriil (Gabriel) este un călugăr care a trăit în a doua jumătate a secolului al V-lea în Țara Sfântă și la Ierusalim. Pomenirea lui în Biserica Ortodoxă se face la data de 26 ianuarie.
Viața
Originar din Capadocia (Asia Mică), cuviosul Gavriil a primit o educație aleasă în Siria, împreună cu frații săi mai mari Cosma și Crisip, pe care i-a urmat în Palestina, unde au devenit primii ucenici ai sfântului Eftimie cel Mare (prăznuit la 20 ianuarie), în ciuda vârstei fragede a lui Gavriil (care era și eunuc din naștere).
După ce a trăit o vreme singur în apropierea lavrei cuviosului Eftimie, Gavriil a devenit preot la Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim) și egumen al mănăstirii de maici „Sfântul Ștefan”, întemeiată de Evdochia Împărăteasa (+460)[1]. Cosma a devenit episcop de Schitopolis și a jucat un rol important în dezvoltarea monahismului în regiune, iar Crisip a devenit „gardian” al Sfintei Cruci la Biserica Sfântului Mormânt.
După ce a împlinit timp de 24 de ani aceste slujiri, cuviosul Gavriil și-a zidit o chilie pe Muntele Măslinilor, unde petrecea Postul Mare în singurătate, după regula monastică a sfântului Eftimie. Aici a trecut la Domnului în isihie în jurul anului 490.
Cuviosul Gavriil a primit darul de a face minuni încă din viața sa pământească. La vremea respectivă a fost unul dintre cei care a contribuit cel mai mult la comunicarea între călugării de diferite naționalități din Țara Sfântă, pentru că vorbea și scria atât în greacă, cât și în latină și în siriacă.
Surse
- OrthodoxWiki
- Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras
Note
- Salt ↑ Mănăstirea Sfântului Ștefan a fost descoperită de Virgilio Canio Corbo în anul 1951.
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți > Cuvioși
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți > Sfinți din Palestina
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni > Monahi
Categorii > Viața Bisericii > Monahism
Categorii > Viața Bisericii > Monahism
Categorii > Viața Bisericii > Monahism