[[Preacuvios]]ul părintele nostru '''Benedict al Nursiei''' (n. 480 d.Hr. - d. 543) este unul dintre întemeitorii întemeietorii [[monahism]]ului în Europa Apuseană. A scris o [[rânduială monahală]] care este respectată până astăzi de ordinul călugărilor benedictini din Apus şi a fost sursă de inspiraţie pentru alte rânduieli monahale apusene. Este [[Prăznuire|prăznuit]] la [[14 martie]].

Cuviosul părintele nostru Benedict, al cărui nume pe latineşte înseamnă „binecuvântatul”, era de fel din ţinutul romanilor, din provincia Nursia şi se trăgea din părinţi credincioşi şi bogaţi. Părăsindu-şi casa, pe părinţii săi şi toată averea părintească, încă de pe când era tânăr şi bărbat nedesăvârşit, a plecat împreună cu aceea pe care o avusese dădacă într-un loc pustiu, unde, prin virtute şi înfrânare apropiindu-se de Dumnezeu, a primit de sus puterea de a face minuni şi tămăduiri. Cele mai multe dintre faptele lui minunate s-au păstrat pe larg în istoria vieţii lui. De aici aflăm că el a săvârşit tot felul de minuni: a înviat morţi, a vestit de mai înainte cele viitoare şi a vorbit despre cei ce erau departe ca şi cum ar fi fost de faţă. Trebuie însă să nu uităm un lucru de mare însemnătate, şi anume că, mai înainte de a se muta la Domnul, a grăit în chip profetic celor care se găseau împreună cu el şi a adus şi la cunoştiinţa cunoştinţa celor ce se găseau departe, că se va întâmpla şi un semn oarecare, prin care vor cunoaşte cu toţii că s-a despărţit de trup.