Iosif din Arimateea: Diferență între versiuni
(wikizare articol) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
[[image:JosephArimathea.jpg|right|thumb|Sfântul Iosif din Arimateea, cel care l-a îngropat pe Hristos.]] | [[image:JosephArimathea.jpg|right|thumb|Sfântul Iosif din Arimateea, cel care l-a îngropat pe Hristos.]] | ||
| − | + | [[Sfânt]]ul şi [[drept]]ul '''Iosif din Arimatea''', ucenic al lui [[Iisus]], este cel care, împreună cu [[Dreptul Nicodim|Nicodim]], L-a îngropat pe Mântuitor, după răstignirea şi patimile acestuia.<br> | |
| − | + | [[Prăznuire]]a sa se face pe [[31 iulie]]. De asemenea, el este pomenit în [[Duminica Femeilor Mironosiţe]] - a doua duminică după [[Sfintele Paşti]]. | |
| + | |||
| + | ==Viaţa şi faptele sale== | ||
| + | Sfântul şi dreptul Iosif a fost un om bogat din Arimateea, ucenic al lui [[Iisus]]<ref>Mt 27.57</ref>, dar pe ascuns, de frica iudeilor<ref>Ioan.19.38</ref>. Deşi era un sfetnic de vază al [[Sinedriu|Soborului]], el aştepta [[Împărăţia lui Dumnezeu]].<ref>Mc15.43</ref> El s-a dus la [[Pilat]] şi a cerut trupul lui Iisus şi l-a primit în dar.<ref>Mc15.45</ref> Iosif a luat trupul şi, împreună cu [[Dreptul Nicodim|Nicodim]], care adusese o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe<ref>Ioan.19.39</ref>, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in, cumpărată de el, l-a uns cu miresme, după obiceiul evreilor, şi l-a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care -l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului, şi a plecat.<ref>Mt 27.57-60, Mc15.42-47, Ioan.19.38-42</ref> Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosif au fost martorele acestei operaţiuni.<ref>Mc15.47</ref> Trupul lui Iisus a fost pus acolo pentru că mormântul era aproape, fiind ziua Pregătirii iudeilor (adică vineri, ziua dinaintea [[Sabat]]ului ).<ref>Ioan.19.42</ref> Spionii evreii au auzit acestea şi l-au pârât autorităţilor care l-au întemniţat pe Sfântul Iosif. Cu toate acestea, Hristos înviat i-a apărut Sfântului Iosif în închisoare convingându-l de [[Învierea Domnului|Învierea]] sa. După o vreme, evreii l-au eliberat pe Sfântul Iosif din închisoare şi l-au alungat din [[Ierusalim]]. Apoi, el a călătorit în lumea întreagă propovăduind cuvântul [[Evanghelie]]i, în cele din urmă plantând seminţele mântuirii în Britania, de unde a plecat la Domnul în pace. | ||
==Imnografie== | ==Imnografie== | ||
Versiunea de la data 4 noiembrie 2010 06:25
Sfântul şi dreptul Iosif din Arimatea, ucenic al lui Iisus, este cel care, împreună cu Nicodim, L-a îngropat pe Mântuitor, după răstignirea şi patimile acestuia.
Prăznuirea sa se face pe 31 iulie. De asemenea, el este pomenit în Duminica Femeilor Mironosiţe - a doua duminică după Sfintele Paşti.
Viaţa şi faptele sale
Sfântul şi dreptul Iosif a fost un om bogat din Arimateea, ucenic al lui Iisus[1], dar pe ascuns, de frica iudeilor[2]. Deşi era un sfetnic de vază al Soborului, el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu.[3] El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus şi l-a primit în dar.[4] Iosif a luat trupul şi, împreună cu Nicodim, care adusese o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe[5], l-a înfăşurat într-o pânză curată de in, cumpărată de el, l-a uns cu miresme, după obiceiul evreilor, şi l-a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care -l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului, şi a plecat.[6] Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosif au fost martorele acestei operaţiuni.[7] Trupul lui Iisus a fost pus acolo pentru că mormântul era aproape, fiind ziua Pregătirii iudeilor (adică vineri, ziua dinaintea Sabatului ).[8] Spionii evreii au auzit acestea şi l-au pârât autorităţilor care l-au întemniţat pe Sfântul Iosif. Cu toate acestea, Hristos înviat i-a apărut Sfântului Iosif în închisoare convingându-l de Învierea sa. După o vreme, evreii l-au eliberat pe Sfântul Iosif din închisoare şi l-au alungat din Ierusalim. Apoi, el a călătorit în lumea întreagă propovăduind cuvântul Evangheliei, în cele din urmă plantând seminţele mântuirii în Britania, de unde a plecat la Domnul în pace.
Imnografie
- Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-L şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus. Dar a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.
Note
Surse
- Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
- Sfântul Nicolae (Velimirovici), Proloagele de la Ohrida
