Evanghelia după Ioan: Diferență între versiuni
m (→Locul și timpul scrierii) |
Magda (Discuție | contribuții) m (→Simbolistică: +el, en, fr) |
||
Linia 61: | Linia 61: | ||
[[Categorie:Noul Testament]] | [[Categorie:Noul Testament]] | ||
+ | |||
+ | [[el:Κατά Λουκάν Ευαγγέλιον]] | ||
+ | [[en:Gospel of John]] | ||
+ | [[fr:Évangile selon saint Luc]] |
Versiunea de la data 2 octombrie 2010 15:53
Evanghelia după Ioan este a patra și ultima evanghelie din canonul Noului Testament. Ea este scrisă mai târziu decât celelalte evanghelii canonice (numite Evanghelii sinoptice), pe care le cunoaşte, le foloseşte și le completează. Această a patra evanghelie este atribuită apostolului Ioan, fiul lui Zebedeu, dar și ucenicilor și anturajului lui, pentru anumite părţi.
Cuprins
[ascunde]Autenticitatea și autorul
Autenticitatea ei, ca provenind de la Apostolul Ioan este confirmată din surse interne și externe.
Mărturii externe
- Fragmentul Muratori
- mărturia lui Teofil din Antiohia.
- La sfârşitul secolului al II-lea, Irineu de Lyon afirmă ca "Ioan, discipolul lui Iisus, a scris o Evanghelie, care începe cu cuvintele La început era Cuvantul..., îndreptată contra lui Cerint, nicolaiților și altor eretici" (Adv. Haer. III, 1).
- La fel afirmă și Clement Alexandrinul, Origen, Dionisie din Alexandria.
Evanghelia a patra se află pe lista canonică a Sfinţilor Părinţi, precum: Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului și Grigorie de Nazianz.
Limba și stilul
Limba evangheliei a patra este cea greacă, ca și a celorlalţi Evanghelişti. Stilul se caracterizează prin repetiţia sentinţelor, a afirmaţiilor şi negațiilor, paralelismul iudaic cu sentinţe scurte şi fraze ritmate. Stilul pare simplu, dar este foarte şlefuit lucrat. Din el se degaja o impresie de măreţie, care provine din profunzimea ideilor.
Locul și timpul scrierii
Locul unde a fost scrisa Evanghelia este Efesul, unde Apostolul Ioan și-a petrecut ultima parte a vieţii sale, sau poate insula Patmos, unde a fost exilat către Împăratul Domiţian între anii 90-95.
Timpul, fără a putea fi precizat cu exactitate, este presupus a fi anul 96.
Scopul și destinatarii scrierii
Scopurile Evangheliei a patra sunt: completarea evangheliilor sinoptice, combaterea ereziilor și întărirea credinţei în divinitatea Mântuitorului Iisus Hristos.
Destinatarii erau creştinii din provincia Asia.
Planul
Evanghelia cuprinde 21 capitole și se împarte în două părţi, precedate de un prolog.
Prologul (cap. 1, 1-18), este o prefaţă și un rezumat al Evangheliei, unde se arată divinitatea Mântuitorului și ideile importante, temele care se vor dezvolta în cursul scrierii: viaţa, lumina, adevărul, slava divină, precum și adversitatea iudeilor care nu-l vor primi pe Mântuitorul.
Partea I (cap. 1, 19-12) istoriseşte activitatea Mântuitorului în Iudeea și Ierusalim, adică manifestarea Fiului lui Dumnezeu întrupat și dovedirea mesianității Sale.
Partea a II-a (cap. 13-21) expune activitatea Domnului Hristos în Ierusalim, Patimile, Moartea și Învierea Sa sau, cu alte cuvinte, preaslăvirea Sa.
Importanţa Evangheliei Evanghelia a patra este o completare a sinopticilor, descriind activitatea Mântuitorului mai ales în Iudeea şi Ierusalim şi demonstrează divinitatea Sa - care-i și tema principală a scrierii - prin minunile şi cuvântările Sale de înalt nivel dogmatic.
Învăţături
Învăţături dogmatice
- El este Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul preexistent (1, 2; 8, 58);
- toate s-au făcut prin El (1, 2-3);
- egal şi consubstanţial cu Tatăl (10, 30);
- are toate câte are Tatăl (16,15);
- învie morţi ca şi Tatăl (5,28);
- El este singurul care a văzut pe Tatăl (1,18; 6, 46)
- din dragostea Tatălui a fost trimis în lume (3, 16);
- a luat trup omenesc (1, 14), fără păcat (8, 46);
- pogorându-Se din cer (6, 51);
- El aduce în lume adevărata învăţătură despre Dumnezeu (7, 16) şi harul Sau în mod desăvârşit (1, 17; 7, 39), fiind Viaţa şi Lumina lumii (8, 12), Calea (călăuza), Adevărul şi Viaţa (14, 6), pâinea vieţii (veşnice) (6, 48)
- ca Păstor bun (10, 11), S-a jertfit pe Golgota (19,1-42);
- şi pleacă la Tatăl (16, 5; 14, 28), trimiţând pe Duhul Sfânt, Care purcede de la Tatăl (15, 26), amintind toate învăţăturile Mântuitorului (14, 26).
Învăţături morale
- credinţa în Hristos şi învăţătura Sa (3, 15; 3, 18; 5,24; 6, 29) şi ataşamentul strâns faţă de El (15, 1-7);
- raporturile dintre oameni bazate pe dragostea intre semeni (13, 34-35), ridicata până la sacrificiu, după exemplul Domnului Hristos (15, 13);
- pacea între toţi oamenii, după testamentul Mântuitorului (14, 27).
Simbolistică
Simbolul Evangheliei a patra este vulturul, deoarece spiritualitatea şi gândirea ce o caracterizează este înaltă şi sublimă asemenea zborului vulturului care se ridică la mari înălţimi.