Sinodul Quinisext: Diferență între versiuni
m |
m (categorii) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Sinodul Ecumenic Quinisext''' (sau '''al cinci-șaselea''') a avut loc în anul 692 și se consideră că acesta le completa pe [[Sinodul V Ecumenic|cel de-al cincilea]] și [[Sinodul VI Ecumenic|cel de-al șaselea]] [[Sinoade Ecumenice|Sinod Ecumenic]] respectiv din anii 553 și 681. | + | '''Sinodul Ecumenic Quinisext''' (sau '''al cinci-șaselea''') a avut loc în anul 692 și se consideră că acesta le completa pe [[Sinodul V Ecumenic|cel de-al cincilea]] și [[Sinodul VI Ecumenic|cel de-al șaselea]] [[Sinoade Ecumenice|Sinod Ecumenic]], respectiv din anii 553 și 681. Mai este cunoscut și sub numele de '''Sinodul Trulan''' (sau '''in Trullo'''). Acest Sinod a luat, în primul rând, hotărâri de ordin legislativ și administrativ, ratificând 102 [[canon|canoane]] și decizii ale celor două Sinoade Ecumenice precedente. |
==Istoric== | ==Istoric== | ||
| − | Sinodul Quinisext a fost convocat de împăratul [[Iustinian al II-lea]] la Constantinopol. El se mai numește și Sinodul | + | Sinodul Quinisext a fost convocat de împăratul [[Iustinian al II-lea]] la Constantinopol. El se mai numește și Sinodul ''Trulan'', întrucât sesiunile s-au ținut în sala boltită în care s-a desfășurat și [[Sinodul VI Ecumenic|cel de-al șaselea Sinod]]. Ultimele două Sinoade se încheiaseră fără să fi redactat [[canon|canoane]] disciplinare. Sinodul din 692 a fost întrunit în vederea completării lucrărilor Sinoadelor precedente în acest sens. De aceea a și primit numele de Sinodul ''Quinisext'', sau al Cinci-Șaselea (în limba latină: ''Concilium Quinisextum'', în limba greacă ''koine'': ''Penthekte Synodos''). |
| − | Au participat la acest [[Sinod]] 211 [[episcop]]i, toți din Imperiul Roman de Răsărit. [[Vasile de Gortina]], din Iliria/Creta ținea însă de [[Biserica Romei]] și a afirmat că era reprezentantul Romei, dar nu există dovezi că pretenția sa era justificată. În fapt, Papa [[Serghie al Romei]] a refuzat să semneze canoanele, declarând că acestora le "lipsea autoritatea", atunci când i-au fost trimise spre semnare. Biserica occidentală nu a recunoscut niciodată cele 102 canoane disciplinare ale acestui Sinod; există totuși afirmații mai târzii ale unor episcopi ai Romei, în special ale Papilor Constantin și Adrian I care par să indice un fel de acceptare, care poate fi rezumată în termenii folosiți de Papa Ioan al VIII-lea. Acesta afirma că el "acceptă toate acele canoane care nu contrazic dreapta credință, bunele moravuri și decretele Romei". Bisericile Ortodoxe consideră acest Sinod ca fiind unul ecumenic și adaugă decretele sale la cele ale celui de-al cincilea și la ale celui de-al șaselea Sinod Ecumenic. | + | Au participat la acest [[Sinod]] 211 [[episcop]]i, toți din Imperiul Roman de Răsărit. [[Vasile de Gortina]], din Iliria/Creta, ținea însă de [[Biserica Romei]] și a afirmat că era reprezentantul Romei, dar nu există dovezi că pretenția sa era justificată. În fapt, Papa [[Serghie al Romei]] a refuzat să semneze canoanele, declarând că acestora le "lipsea autoritatea", atunci când i-au fost trimise spre semnare. Biserica occidentală nu a recunoscut niciodată cele 102 canoane disciplinare ale acestui Sinod; există totuși afirmații mai târzii ale unor episcopi ai Romei, în special ale Papilor Constantin și Adrian I care par să indice un fel de acceptare, care poate fi rezumată în termenii folosiți de Papa Ioan al VIII-lea. Acesta afirma că el "acceptă toate acele canoane care nu contrazic dreapta credință, bunele moravuri și decretele Romei". Bisericile Ortodoxe consideră acest Sinod ca fiind unul ecumenic și adaugă decretele sale la cele ale celui de-al cincilea și la ale celui de-al șaselea Sinod Ecumenic. |
Multe din aceste canoane nu făceau altceva decât să reafirme canoane stabilite mai demult. Totuși majoritatea canoanelor noi erau formulate de așa manieră încât exprimau ostilitate față de Bisericile care nu se aflau în acord cu poziția [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]] asupra disciplinei bisericești - era vorba în primul rând de Bisericile occidentale. Obiceiurile acestora erau [[anatema]]tizate și "cele mai mici detalii care indicau o diferență erau amintite și condamnate" (Fortescue). | Multe din aceste canoane nu făceau altceva decât să reafirme canoane stabilite mai demult. Totuși majoritatea canoanelor noi erau formulate de așa manieră încât exprimau ostilitate față de Bisericile care nu se aflau în acord cu poziția [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]] asupra disciplinei bisericești - era vorba în primul rând de Bisericile occidentale. Obiceiurile acestora erau [[anatema]]tizate și "cele mai mici detalii care indicau o diferență erau amintite și condamnate" (Fortescue). | ||
| Linia 28: | Linia 28: | ||
| + | [[Categorie:Drept canonic]] | ||
[[Categorie:Sinoade]] | [[Categorie:Sinoade]] | ||
[[Categorie:Sinoade ecumenice]] | [[Categorie:Sinoade ecumenice]] | ||
[[Categorie:Istoria Bisericii]] | [[Categorie:Istoria Bisericii]] | ||
[[Categorie:Teologie]] | [[Categorie:Teologie]] | ||
| + | |||
[[en:Quinisext Council]] | [[en:Quinisext Council]] | ||
Versiunea de la data 18 februarie 2010 06:54
Sinodul Ecumenic Quinisext (sau al cinci-șaselea) a avut loc în anul 692 și se consideră că acesta le completa pe cel de-al cincilea și cel de-al șaselea Sinod Ecumenic, respectiv din anii 553 și 681. Mai este cunoscut și sub numele de Sinodul Trulan (sau in Trullo). Acest Sinod a luat, în primul rând, hotărâri de ordin legislativ și administrativ, ratificând 102 canoane și decizii ale celor două Sinoade Ecumenice precedente.
Istoric
Sinodul Quinisext a fost convocat de împăratul Iustinian al II-lea la Constantinopol. El se mai numește și Sinodul Trulan, întrucât sesiunile s-au ținut în sala boltită în care s-a desfășurat și cel de-al șaselea Sinod. Ultimele două Sinoade se încheiaseră fără să fi redactat canoane disciplinare. Sinodul din 692 a fost întrunit în vederea completării lucrărilor Sinoadelor precedente în acest sens. De aceea a și primit numele de Sinodul Quinisext, sau al Cinci-Șaselea (în limba latină: Concilium Quinisextum, în limba greacă koine: Penthekte Synodos).
Au participat la acest Sinod 211 episcopi, toți din Imperiul Roman de Răsărit. Vasile de Gortina, din Iliria/Creta, ținea însă de Biserica Romei și a afirmat că era reprezentantul Romei, dar nu există dovezi că pretenția sa era justificată. În fapt, Papa Serghie al Romei a refuzat să semneze canoanele, declarând că acestora le "lipsea autoritatea", atunci când i-au fost trimise spre semnare. Biserica occidentală nu a recunoscut niciodată cele 102 canoane disciplinare ale acestui Sinod; există totuși afirmații mai târzii ale unor episcopi ai Romei, în special ale Papilor Constantin și Adrian I care par să indice un fel de acceptare, care poate fi rezumată în termenii folosiți de Papa Ioan al VIII-lea. Acesta afirma că el "acceptă toate acele canoane care nu contrazic dreapta credință, bunele moravuri și decretele Romei". Bisericile Ortodoxe consideră acest Sinod ca fiind unul ecumenic și adaugă decretele sale la cele ale celui de-al cincilea și la ale celui de-al șaselea Sinod Ecumenic.
Multe din aceste canoane nu făceau altceva decât să reafirme canoane stabilite mai demult. Totuși majoritatea canoanelor noi erau formulate de așa manieră încât exprimau ostilitate față de Bisericile care nu se aflau în acord cu poziția Constantinopolului asupra disciplinei bisericești - era vorba în primul rând de Bisericile occidentale. Obiceiurile acestora erau anatematizate și "cele mai mici detalii care indicau o diferență erau amintite și condamnate" (Fortescue).
Între practicile Bisericii occidentale care au fost condamnate se găseau: celebrarea Liturghiei în zilele săptămânii din Postul Paştilor; instituirea postului în unele sâmbete de peste an; omiterea cântării "Aleluia" în timpul Postului Paștilor; reprezentarea lui Hristos în chipul Mielului; impunerea celibatului atât pentru episcopi, cât și pentru preoți și diaconi. Cu privire la această din urmă practică, merită adăugat că Sinodul nu s-a mulțumit doar să condamne impunerea celibatului pentru preoți și diaconi. Mai mult decât atât, a declarat că oricine încearcă să despartă un preot sau un diacon de soția sa trebuie excomunicat; de asemeni, orice cleric care își părăsește soția din cauza primirii hirotoniei trebuie excomunicat.
Sursa
Articole înrudite
Legături externe
În limba română:
- de completat
În limba engleză:
