'''Acrivia''' (gr. ''akriveia '' = exactitate; de la gr. ακριβής — ''acrivis'' = exact) este aplicarea strictă a legiuirilor bisericești și a [[canoane]]lor în cazuri în care doctrina şi și [[tradiţia tradiția Bisericii]] trebuie să fie respectate cu rigoare. Încă din primele secole s-au ivit situaţii situații în care autoritatea bisericească a fost nevoită să practice un rigorism dogmatic care a dus la excluderea membrilor căzuţi căzuți în [[erezie]] ([[Anatema|anatematizare]], [[excomunicare]]). În practica bisericească acrivia se referă la validitatea şi și aplicarea canoanelor, ca parte a tradiţiei tradiției permanente. De asemenea, în cursul istoriei, austeritatea aceasta canonică exagerată — care ar pune în pericol însăşi însăși mântuirea în cazuri personale, sau deschiderea misionară şi și ospitalitatea pastorală a Bisericii — a alternat cu [[iconomie|iconomia]]. Acrivia şi și iconomia sînt sunt două modalităţi modalități principale de care Biserica dispune în exercitarea autorităţii autorității sale canonice. În [[dialogul ecumenic]], acrivia şi și iconomia au fost menţionate menționate ca două atitudini posibile faţă față de validitatea [[Sfintele Taine| Sfintelor Taine]], în special a [[hirotonie]]i, în afară de limitele canonice ale Bisericii.

Canonul 7 al [[Sinodul II Ecumenic|Sinodului II Ecumenic]] (Constantinopol, 381) reluat şi și completat de canonul 95 al [[Sinodul VI Ecumenic|Sinodului VI Ecumenic]] (Constantinopol, 680—681), menţionează menționează două categorii de [[eretic]]i şi și [[schismatic]]i, faţă față de care Biserica procedează diferit când este vorba de primirea lor la [[Ortodoxie]] : unii sunt acceptaţi acceptați ca botezaţi botezați valid, prin repudierea în scris (libelli) a ereziei lor şi și prin săvârşirea săvârșirea [[Mirungere|Tainei mirungerii]] ([[Arie|arieni]], [[macedoneni]], [[sabatieni]], [[novaţieninovațieni]], [[tetradiţitetradiți]], [[apolinarieni]], [[Eutihie|eutihieni]], [[dioscoriţidioscoriți]], [[severieni]]) ; alţii alții sînt primiţi primiți ca nebotezaţinebotezați, urmând să fie apoi [[catehizaţicatehizați]], [[exorcizaţiexorcizați]] şi și în fine «iluminaţi» «iluminați» ([[eunomieni]], [[montaniştimontaniști]], [[sabelieni]], [[manihei]], [[valentinieni]], [[marcioniţimarcioniți]]). Criteriul acestei analize a fost regula de credinţă credință apostolică sau Ortodoxia, de la care nu există dispensă.