Constantin al V-lea: Diferență între versiuni
(→Surse) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Constantin al V-lea''' ''Copronimul'' (grec. Κωνσταντίνος Ε΄), (718 - 14 septembrie 775) a fost împărat al [[Bizanț]]ului între 741 - 775. Fiind [[Iconoclasm|iconoclast]], i-a persecutat pe creștinii drept-credincioși care se închinau la [[icoană|icoane]]. | + | '''Constantin al V-lea''' ''Copronimul'' (grec. Κωνσταντίνος Ε΄), (718 - [[14 septembrie]] 775) a fost împărat al [[Bizanț]]ului între 741 - 775. Fiind [[Iconoclasm|iconoclast]], i-a persecutat pe creștinii drept-credincioși care se închinau la [[icoană|icoane]]. |
==Viața== | ==Viața== | ||
| − | Constantin era fiul și succesorul împăratului Leon al III-lea | + | Constantin era fiul și succesorul împăratului [[Leon al III-lea Isaurul]]. Porecla sa ''Copronimul'' provine din cuvintele grecești ''kopra'' (fecale) și ''onoma'' (nume). Această poreclă, pe care i-au dat-o ''[[iconodul]]ii'' (cu care a avut multe conflicte religioase), se referă la faptul că atunci când a fost [[botez]]at se zice că ar fi defecat în [[cristelniță]] și în hainele de purpură imperială cu care a fost îmbrăcat după botez. |
S-a născut în anul 718, iar în luna august a anului 720 a fost asociat la tron de către tatăl său. În anul 732 s-a căsătorit cu o prințesă khazară, trecută la creștinism și botezată cu numele Irina (grec. ''Eirēnē'' = "pace"); aceasta nu trebuie confundată cu [[Irina Împărăteasa]], care a fost nora lui Constantin Copronimul. | S-a născut în anul 718, iar în luna august a anului 720 a fost asociat la tron de către tatăl său. În anul 732 s-a căsătorit cu o prințesă khazară, trecută la creștinism și botezată cu numele Irina (grec. ''Eirēnē'' = "pace"); aceasta nu trebuie confundată cu [[Irina Împărăteasa]], care a fost nora lui Constantin Copronimul. | ||
| − | Constantin al V-lea i-a succedat la tron tatălui său pe 19 aprilie 741. La scurt timp după aceasta a trebuit să facă față unui război civil, provocat de către cumnatul său, Artabasdos. Poate și datorită faptului că Artabasdos cerea, printre altele, restabilirea cultului [[icoană|icoanelor]], Constantin a devenit un [[Iconoclasm|iconoclast]] chiar mai hotărât decât tatăl său. | + | Constantin al V-lea i-a succedat la tron tatălui său pe [[19 aprilie]] 741. La scurt timp după aceasta a trebuit să facă față unui război civil, provocat de către cumnatul său, Artabasdos. Poate și datorită faptului că Artabasdos cerea, printre altele, restabilirea cultului [[icoană|icoanelor]], Constantin a devenit un [[Iconoclasm|iconoclast]] chiar mai hotărât decât tatăl său. |
| − | == | + | ==Iconoclasmul în timpul lui Constantin al V-lea== |
În luna februarie a anului 754, Constantin a convocat un [[sinod]] la Hieria, la care au participat numai [[episcop]]i [[Iconoclasm|iconoclaști]]. Acest sinod a aprobat politica religioasă a împăratului și a asigurat alegerea unui nou [[patriarh]] iconoclast. A urmat apoi o campanie dură pentru eliminarea [[icoană|icoanelor]] și frescelor cu tematică religioasă de pe pereții bisericilor. [[Iconodul|Iconodulii]] au fost epurați atât de la curtea imperială cât și din | În luna februarie a anului 754, Constantin a convocat un [[sinod]] la Hieria, la care au participat numai [[episcop]]i [[Iconoclasm|iconoclaști]]. Acest sinod a aprobat politica religioasă a împăratului și a asigurat alegerea unui nou [[patriarh]] iconoclast. A urmat apoi o campanie dură pentru eliminarea [[icoană|icoanelor]] și frescelor cu tematică religioasă de pe pereții bisericilor. [[Iconodul|Iconodulii]] au fost epurați atât de la curtea imperială cât și din | ||
birocrația provinciilor. | birocrația provinciilor. | ||
| − | Deoarece [[mănăstire|mănăstirile]] erau principalele redute ale ''iconofililor'', ura lui Constantin a avut ca țintă în mod special pe [[călugăr]]i, interzicând asocierea acestora, dându-i afară din mănăstiri și expropriind proprietățile monahale în beneficiul statului sau a armatei. Represiunile împotriva călugărilor (care au culminat în anul 766) au fost, în mare măsură, conduse de generalul imperial Mihail Lachanodrakon, care îi amenința pe călugări cu orbirea și exilul. Astfel, un stareț pe nume Ştefan Neos a fost pur și simplu linșat de o gloată întărâtată de către oamenii împăratului. | + | Deoarece [[mănăstire|mănăstirile]] erau principalele redute ale ''iconofililor'', ura lui Constantin a avut ca țintă în mod special pe [[călugăr]]i, interzicând asocierea acestora, dându-i afară din [[Mănăstire|mănăstiri]] și expropriind proprietățile monahale în beneficiul statului sau a armatei. Represiunile împotriva călugărilor (care au culminat în anul 766) au fost, în mare măsură, conduse de generalul imperial Mihail Lachanodrakon, care îi amenința pe călugări cu orbirea și exilul. Astfel, un [[stareț]] pe nume Ştefan Neos a fost pur și simplu linșat de o gloată întărâtată de către oamenii împăratului. |
Ca urmare a acestor atrocități, mulți călugări s-au refugiat în sudul Italiei și în Sicilia. | Ca urmare a acestor atrocități, mulți călugări s-au refugiat în sudul Italiei și în Sicilia. | ||
| + | |||
Până la sfârșitul domniei lui Constantin, [[iconoclasm]]ul a mers atât de departe, încât până și cinstirea [[moaște]]lor sfinților și rugăciunile către [[sfinți]] au fost declarate ca fiind [[eretic]]e. | Până la sfârșitul domniei lui Constantin, [[iconoclasm]]ul a mers atât de departe, încât până și cinstirea [[moaște]]lor sfinților și rugăciunile către [[sfinți]] au fost declarate ca fiind [[eretic]]e. | ||
==Sfârșitul domniei lui Constantin al V-lea== | ==Sfârșitul domniei lui Constantin al V-lea== | ||
| − | Ultimii ani ai domniei lui Constantin al V-lea au fost marcați de încercarea Imperiului Bizantin de a relua ofensiva împotriva califatului arab al ''Umayyazilor''. De asemenea, Constantin a dus o politică de stabilire a creștinilor refugiați din Siria și Anatolia în peninsula balcanică, unde la acea dată existau teritorii depopulate în urma năvălirii bulgarilor. | + | Ultimii ani ai domniei lui Constantin al V-lea au fost marcați de încercarea [[Imperiul Bizantin|Imperiului Bizantin]] de a relua ofensiva împotriva califatului arab al ''Umayyazilor''. De asemenea, Constantin a dus o politică de stabilire a creștinilor refugiați din Siria și Anatolia în peninsula balcanică, unde la acea dată existau teritorii depopulate în urma năvălirii bulgarilor. |
În anul 775 Constantin a hotărât să reînceapă războiul cu bulgarii, dar a murit în timpul pregătirilor pentru expediția militară ([[14 septembrie]] 775). L-a urmat pe tron fiul său din prima căsătorie (cu Irina de Khazaria), Leon al IV-lea. | În anul 775 Constantin a hotărât să reînceapă războiul cu bulgarii, dar a murit în timpul pregătirilor pentru expediția militară ([[14 septembrie]] 775). L-a urmat pe tron fiul său din prima căsătorie (cu Irina de Khazaria), Leon al IV-lea. | ||
| Linia 36: | Linia 37: | ||
{{start box}} | {{start box}} | ||
{{succesiune| | {{succesiune| | ||
| − | înainte=[[Leon al III-lea]]| | + | înainte=[[Leon al III-lea Isaurul|Leon al III-lea]]| |
titlu=[[Listă a Împăraților Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]| | titlu=[[Listă a Împăraților Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]| | ||
ani=741—775| | ani=741—775| | ||
| Linia 45: | Linia 46: | ||
[[Categorie:Împărați romani]] | [[Categorie:Împărați romani]] | ||
[[Categorie:Eretici]] | [[Categorie:Eretici]] | ||
| + | |||
| + | [[en:Constantine V]] | ||
Versiunea curentă din 22 decembrie 2022 10:28
Constantin al V-lea Copronimul (grec. Κωνσταντίνος Ε΄), (718 - 14 septembrie 775) a fost împărat al Bizanțului între 741 - 775. Fiind iconoclast, i-a persecutat pe creștinii drept-credincioși care se închinau la icoane.
Cuprins
Viața
Constantin era fiul și succesorul împăratului Leon al III-lea Isaurul. Porecla sa Copronimul provine din cuvintele grecești kopra (fecale) și onoma (nume). Această poreclă, pe care i-au dat-o iconodulii (cu care a avut multe conflicte religioase), se referă la faptul că atunci când a fost botezat se zice că ar fi defecat în cristelniță și în hainele de purpură imperială cu care a fost îmbrăcat după botez.
S-a născut în anul 718, iar în luna august a anului 720 a fost asociat la tron de către tatăl său. În anul 732 s-a căsătorit cu o prințesă khazară, trecută la creștinism și botezată cu numele Irina (grec. Eirēnē = "pace"); aceasta nu trebuie confundată cu Irina Împărăteasa, care a fost nora lui Constantin Copronimul.
Constantin al V-lea i-a succedat la tron tatălui său pe 19 aprilie 741. La scurt timp după aceasta a trebuit să facă față unui război civil, provocat de către cumnatul său, Artabasdos. Poate și datorită faptului că Artabasdos cerea, printre altele, restabilirea cultului icoanelor, Constantin a devenit un iconoclast chiar mai hotărât decât tatăl său.
Iconoclasmul în timpul lui Constantin al V-lea
În luna februarie a anului 754, Constantin a convocat un sinod la Hieria, la care au participat numai episcopi iconoclaști. Acest sinod a aprobat politica religioasă a împăratului și a asigurat alegerea unui nou patriarh iconoclast. A urmat apoi o campanie dură pentru eliminarea icoanelor și frescelor cu tematică religioasă de pe pereții bisericilor. Iconodulii au fost epurați atât de la curtea imperială cât și din birocrația provinciilor.
Deoarece mănăstirile erau principalele redute ale iconofililor, ura lui Constantin a avut ca țintă în mod special pe călugări, interzicând asocierea acestora, dându-i afară din mănăstiri și expropriind proprietățile monahale în beneficiul statului sau a armatei. Represiunile împotriva călugărilor (care au culminat în anul 766) au fost, în mare măsură, conduse de generalul imperial Mihail Lachanodrakon, care îi amenința pe călugări cu orbirea și exilul. Astfel, un stareț pe nume Ştefan Neos a fost pur și simplu linșat de o gloată întărâtată de către oamenii împăratului.
Ca urmare a acestor atrocități, mulți călugări s-au refugiat în sudul Italiei și în Sicilia.
Până la sfârșitul domniei lui Constantin, iconoclasmul a mers atât de departe, încât până și cinstirea moaștelor sfinților și rugăciunile către sfinți au fost declarate ca fiind eretice.
Sfârșitul domniei lui Constantin al V-lea
Ultimii ani ai domniei lui Constantin al V-lea au fost marcați de încercarea Imperiului Bizantin de a relua ofensiva împotriva califatului arab al Umayyazilor. De asemenea, Constantin a dus o politică de stabilire a creștinilor refugiați din Siria și Anatolia în peninsula balcanică, unde la acea dată existau teritorii depopulate în urma năvălirii bulgarilor.
În anul 775 Constantin a hotărât să reînceapă războiul cu bulgarii, dar a murit în timpul pregătirilor pentru expediția militară (14 septembrie 775). L-a urmat pe tron fiul său din prima căsătorie (cu Irina de Khazaria), Leon al IV-lea.
Iconodulii au considerat moartea sa ca pe o pedeapsă divină. Ei au răspândit zvonul că el defecase în cristelniță la botezul său, și au început să se refere la el cu porecla Copronimul. Mai târziu, în secolul al IX-lea, rămășițele sale au fost deshumate și aruncate în apele mării.
A se vedea și
Surse
| Constantin al V-lea | ||
|---|---|---|
| Precedat de: Leon al III-lea |
Împărat Roman (Bizantin) 741—775 |
Urmat de: Leon al IV-lea |
