Constantin al V-lea

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Constantin al V-lea Copronimul (grec. Κωνσταντίνος Ε΄), (718 - 14 septembrie 775) a fost împărat al Bizanțului între 741 - 775. Fiind iconoclast, i-a persecutat pe creștinii drept-credincioși care se închinau la icoane.

Viața

Constantin era fiul și succesorul împăratului Leon al III-lea Isaurul. Porecla sa Copronimul provine din cuvintele grecești kopra (fecale) și onoma (nume). Această poreclă, pe care i-au dat-o iconodulii (cu care a avut multe conflicte religioase), se referă la faptul că atunci când a fost botezat se zice că ar fi defecat în cristelniță și în hainele de purpură imperială cu care a fost îmbrăcat după botez.

S-a născut în anul 718, iar în luna august a anului 720 a fost asociat la tron de către tatăl său. În anul 732 s-a căsătorit cu o prințesă khazară, trecută la creștinism și botezată cu numele Irina (grec. Eirēnē = "pace"); aceasta nu trebuie confundată cu Irina Împărăteasa, care a fost nora lui Constantin Copronimul.

Constantin al V-lea i-a succedat la tron tatălui său pe 19 aprilie 741. La scurt timp după aceasta a trebuit să facă față unui război civil, provocat de către cumnatul său, Artabasdos. Poate și datorită faptului că Artabasdos cerea, printre altele, restabilirea cultului icoanelor, Constantin a devenit un iconoclast chiar mai hotărât decât tatăl său.

Iconoclasmul

În luna februarie a anului 754, Constantin a convocat un sinod la Hieria, la care au participat numai episcopi iconoclaști. Acest sinod a aprobat politica religioasă a împăratului și a asigurat alegerea unui nou patriarh iconoclast. A urmat apoi o campanie dură pentru eliminarea icoanelor și frescelor cu tematică religioasă de pe pereții bisericilor. Iconodulii au fost epurați atât de la curtea imperială cât și din birocrația provinciilor.

Deoarece mănăstirile erau principalele redute ale iconofililor, ura lui Constantin a avut ca țintă în mod special pe călugări, interzicând asocierea acestora, dându-i afară din mănăstiri și expropriind proprietățile monahale în beneficiul statului sau a armatei. Represiunile împotriva călugărilor (care au culminat în anul 766) au fost, în mare măsură, conduse de generalul imperial Mihail Lachanodrakon, care îi amenința pe călugări cu orbirea și exilul. Astfel, un stareț pe nume Ştefan Neos a fost pur și simplu linșat de o gloată întărâtată de către oamenii împăratului.

Ca urmare a acestor atrocități, mulți călugări s-au refugiat în sudul Italiei și în Sicilia. Până la sfârșitul domniei lui Constantin, iconoclasmul a mers atât de departe, încât până și cinstirea moaștelor sfinților și rugăciunile către sfinți au fost declarate ca fiind eretice.

Sfârșitul domniei lui Constantin al V-lea

Ultimii ani ai domniei lui Constantin al V-lea au fost marcați de încercarea Imperiului Bizantin de a relua ofensiva împotriva califatului arab al Umayyazilor. De asemenea, Constantin a dus o politică de stabilire a creștinilor refugiați din Siria și Anatolia în peninsula balcanică, unde la acea dată existau teritorii depopulate în urma năvălirii bulgarilor.

În anul 775 Constantin a hotărât să reînceapă războiul cu bulgarii, dar a murit în timpul pregătirilor pentru expediția militară (14 septembrie 775). L-a urmat pe tron fiul său din prima căsătorie (cu Irina de Khazaria), Leon al IV-lea.

Iconodulii au considerat moartea sa ca pe o pedeapsă divină. Ei au răspândit zvonul că el defecase în cristelniță la botezul său, și au început să se refere la el cu porecla Copronimul. Mai târziu, în secolul al IX-lea, rămășițele sale au fost deshumate și aruncate în apele mării.

A se vedea și

Surse


Casetă de succesiune:
Constantin al V-lea
Precedat de:
Leon al III-lea
Împărat Roman (Bizantin)
741—775
Urmat de:
Leon al IV-lea