:'''Şimei''', fiul lui Ghera, aparţinând familiei şi casei lui Saul, îl blesteamă aruncând cu pietre după David şi după toţi slujitorii împăratului. El îl acuză pe David că este un om al sângelui şi un om rău, adăugând că Dumnezeu face să cadă asupra lui pedeapsa pentru tot sângele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ar fi luat, prin darea împărăţiei în mâna lui Absalom. Abişai, slujitorul lui David îi cere permisiunea împăratului să aplice legea şi să-l omoare pe Şimei. David refuză, spunând că până şi fiul său, Absalom, s-a răzvrătit împotriva lui şi vrea să-i ia viaţa şi amână pedepsirea lui Simei.(16.5-14). Când însă David urma să se întoarcă în Israel ca împărat, Şimei iese înaintea lui şi îl roagă să nu ţină seama şi să uite nelegiuirea lui, care în mod obişnuit se pedepsea cu moartea. David spune: Astăzi să se omoare oare vreun om în Israel? Nu ştiu eu că împărăţesc azi peste Israel?``(2Sam 19.16-23). David îi va lăsa lui Solomon sarcina de a aplica legea şi de a-l ucide pe Simei.(1Imparati 2.36-46):Văzându-l pe David cum, încins cu efodul de in subţire, juca din răsputeri, la aducerea chivotului la Ierusalim, '''Mical''', una din soţiile sale, l-a dispreţuit în inima ei şi ieşindu-i înainte, i-a spus ironic: ,, ,,Cu cîtă cinste s'a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor supuşilor lui, cum s'ar descoperi un om... de nimic!``David îi răspunde că în faţa Domnului s-a descoperit , adăugând că s-ar înjosi chiar şi mai mult în faţa Lui şi că va fi în cinste la slujnicele de care vorbeşte ea. Şi [[Mical]], fata lui Saul, n-a avut copii până în ziua morţii ei(6.12-23). Mical, soţia lui David, pe care o obţinuse de la Saul după o victorie asupra filistenilor (1Sam18.25-28), este cerută de David înapoi. Între timp, ea se căsătorise cu Paltiel, fiul lui Lais, care renunţă cu greu la ea, acesta mergând plângând după ea până la Bahurim şi plecând doar la ordinul lui Abner.(3.13-16)

Din pricina faptului că [[Iş-Boşet]], împăratul Israelului, fiul lui Saul, îi reproşează lui [[Abner]], conducătorul oştirii, că a intrat la ţiitoarea lui Saul, Riţpa, acesta îşi oferă sprijinul lui David. Împăratul Iudei acceptă sprijinul (cu condiţia aducerii nevestei sale, Mical), dar Ioab se arată nemulţumit şi îi spune că acesta a venit să-l înşele, să-i pândească paşii şi să ştie ce face. [[Ioab]] şi [[Abişai]] îl ucid in timp de pace pe Abner(3.26-27) pentru că, în timpul războiului, acesta ucisese pe fratele său, [[Asael]].(2.19-23). David se declară nevinovat în faţa Domnului de sângele lui Abner şi se roagă la Dumnezeu că ,,Sîngele acesta să cadă asupra lui Ioab şi asupra întregei case a tatălui său! Totdeauna să fie în casa lui Ioab cineva, atins de o scurgere de sămînţă sau de lepră, sau care să se razime în cîrjă, sau să cadă ucis de sabie, sau să ducă lipsă de pîne!``(3.29). El mărturiseşte în faţa slujitorilor săi că el este slab în raport cu fiii Ţeruiei (Abişai şi Ioab) care sunt prea puternici pentru el. David se roagă ca ,,Domnul să răsplătească după răutatea lui celui ce a făcut răul!`` .(3.39), ceea ce va face Solomon(1Regi 2.5,6, 28-35).

Ioab îl ucide şi pe Amasa, căruia David îi propusese preluarea conducerii oştirii(19.13, 8-13), care fusese şeful oştirii lui Absalom(17.25)

[[Absalom]], fiul lui David şi al Maachei(3.3), a căpătat ură pe [[Amnon]], fratele său vitreg (fiul lui David şi al lui Ahinoam) care o necinstise (violase) şi o izgonise apoi pe frumoasa lui soră, [[Tamar]] (13.20,21) şi îl ucide pe acesta(13. 28-29-39) iar apoi fuge la Talmai, împăratul Ghesurului, fiind conştient că fapta sa poate fi pedepsită cu moartea(14.32).Ioab îl convinge pe David să-l cheme înapoi pe tânărul Absalom(14.1-20); totuşi acestuia nu i se permite la început să vadă faţa împăratului dar David acceptă după un timp, dându-i o sărutare ca semn de iertare(14.33) Totuşi, Absalom despre care ştim că ,,nu era om în tot Israelul aşa de vestit ca Absalom în privinţa frumuseţei lui; din talpa piciorului pînă în creştetul capului, n'avea niciun cusur’’ şi că avea un păr care, tăiat la un an, cântarea ,,două sute de sicli, după greutatea împăratului’’, se răzvrăteşte împotriva împăratului. Astfel, el câştiga inima oamenilor lui Israel în felul următor: stătea la poarta casei împărăteşti şi când cineva se prezenta la curte pentru judecată cu vreo neînţelegere, acesta îi spunea că ,,pricina lui este bună şi dreaptă, dar că ,,nimeni din partea împăratului nu îl va asculta’’, adăugând că dacă el ar fi [[judecător]] în ţară, ar face [[dreptate]], iar ,, când se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca, şi -l săruta’’(15.5). După ce îl izgoneşte pe David, Absalom ascultă de sfatul lui Ahitofel care îl sfătuieşte să intre(să se culce cu) la ţiitoarele pe care le-a lăsat tatăl său pentru paza casei, astfel, tot Israelul va şti că s-a făcut urît tatălui său, şi mînile tuturor... celor ce sînt cu tine se vor întări.``(16.20-23), împlinind astfel pedeapsa anunţată de Domnul lui David că nevestele sale vor fi luate de altul care le va necinsti în văzul tuturor(16.20-23). David îl învinge mai târziu pe Absalom care, rămas cu capul prins în crengile unui stejar, este ucis de Ioab(18.14-15).