Adam și Eva

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.

Hristos ridicându-i pe Adam şi Eva din mormânt în această icoană a Învierii.

Adam şi Eva au fost, după Cartea Genezei, primul bărbat şi prima femeie creaţi. În Septuaginta (deşi nu în texte liturgice sau în icoane), soţia lui Adam este prezentată cu numele de Zoe ("viaţă").

Adam şi Eva sunt în principal amintiţi în contextul Căderii. Ei sunt amintiţi prin suferinţa de care au avut parte împreună datorită păcatului lor: au mâncat din Pomul Cunoaşteii Binelui şi Răului. Adam este identificat, în mod tradiţional, ca fiind singurul responsabil de intrarea păcatului în lumea umană, dar în descrierea creaţiei, atât Adam cât şi Eva sunt prezentaţi ca finnd creaţi fără nici un fel de subordonare unul faţă de celălalt. Astfel, locul lui Adam nu este de stăpân peste Eva, ci mai degrabă de reprezentant al familiei. În acest fel, ea este egalul lui, chiar dacă păcatul primordial al omului este pus pe umerii lui.

Cât priveşte locul lor în teologie, Adam şi Eva sunt punctul de plecare pentru antropologie, care este doctrina firii omenirii. Pe lângă acestea, în termeni de soteriologie, Adam şi Eva sunt consideraţi prototipul lui Hristos şi al Maicii Domnului, care sunt Noul Adam şi Noua Evă, astfel.

Cu toate că acest cuplu este reamintit, de obicei, prin păcatul lor, multe icoane ale Învierii îl prezintă pe Hristos ridicându-i pe Adam şi Eva din mormintele lor. În multe reprezentări de tipul Icoana tuturor sfinţilor, ei sunt pictaţi închinându-se tronului lui Dumnezeu, iar nimbul tradiţional (halo), care semnifică sfinţenia, este reprezentat rotund în jurul capetelor lor. De asemenea, există multe referinţe liturgice la izbăvirea prin Hristos a "primilor-creaţi." Astfel, tradiţia bisericii poate fi luată ad literam pentru faptul că ei se numără printre cei mântuiţi. Cu toate acestea, Adam şi Eva sunt prezentaţi destul de des pentru a indica căderea umanităţii ca întreg, în special prin contrast cu Iisus Hristos, noul Adam. Această reprezentare figurată îi face pe mulţi să îi vadă ca unelte literare necesare descrierii unei realităţi pierdute în preistorie dar care este necesară auto-revelării lui Dumnezeu în Hristos.

Alungarea din Rai

Biserica Ortodoxă îi pomeneşte pe Adam şi Eva şi alungarea din Rai în Duminica alungării din Rai, ultima zi din perioada premergătoare Postului Mare. Credincioşii au, astfel, oportunitatea să vadă starea de cădere omului ca fiind inerentă, beneficiile postului pe care primii noştri părinţi l-au ignorat şi faptul că consecinţele acestei nesupuneri sunt moartea spirituală şi distrugerea.

Vezi şi

• Antropologie