Ioan Popasu: Diferență între versiuni
RappY (Discuție | contribuții) (Creare pagină aproape integral luată din cartea citată la surse) |
RappY (Discuție | contribuții) m (Adăugare categorie „Educație”) |
||
(Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de același utilizator) | |||
Linia 1: | Linia 1: | ||
[[Imagine:Ioan Popazu.jpg|right|250px|thumb|<center>Protopopul Ioan Popazu, portret realizat de pictorul Mișu Popp.</center>]] | [[Imagine:Ioan Popazu.jpg|right|250px|thumb|<center>Protopopul Ioan Popazu, portret realizat de pictorul Mișu Popp.</center>]] | ||
− | '''Ioan Popasu''' (1808-1889) a fost primul cârmuitor al [[episcopia | + | '''Ioan Popasu''' (1808-1889) a fost primul cârmuitor al [[episcopia Caransebeșului|eparhiei Caransebeș]] după ce a fost reînființată în 1865. La fel ca urmașul său în [[scaun]], [[Nicolae Popea]], Ioan Popasu a fost un [[ucenic]] devotat al lui [[Andrei Șaguna]], muncind înspre educarea neamului român. |
== Înainte de perioada arhierească == | == Înainte de perioada arhierească == | ||
Linia 7: | Linia 7: | ||
Ioan Popasu s-a născut în Brașov, dintr-o familie venită din Vălenii de Munte (după unii de origine aromână), a studiat la Brașov, Sibiu și Cluj, apoi teologia la Viena. După terminarea studiilor, a funcționat un an ca secretar al episcopului [[Vasile Moga]], apoi a fost ales [[preot]] și [[protopop]] în Brașov (1837). | Ioan Popasu s-a născut în Brașov, dintr-o familie venită din Vălenii de Munte (după unii de origine aromână), a studiat la Brașov, Sibiu și Cluj, apoi teologia la Viena. După terminarea studiilor, a funcționat un an ca secretar al episcopului [[Vasile Moga]], apoi a fost ales [[preot]] și [[protopop]] în Brașov (1837). | ||
− | În 1848, a participat activ la lucrările marii adunări naționale românești de pe Câmpia Libertății de la Blaj, fiind unul din cei zece secretari. A făcut parte din delegația, condusă de [[Andrei Șaguna]], care a prezentat împăratului doleanțele națiunii române. A lucrat mult pentru înființarea liceului românesc din Brașov (1850), fiind unul dintre cei mai devotați colaboratori ai mitropolitului Andrei Șaguna. | + | În 1848, a participat activ la lucrările [[Preoții ortodocși români și revoluția din 1848|marii adunări naționale românești]] de pe Câmpia Libertății de la Blaj, fiind unul din cei zece secretari. A făcut parte din delegația, condusă de [[Andrei Șaguna]], care a prezentat împăratului doleanțele națiunii române. A lucrat mult pentru înființarea liceului românesc din Brașov (1850), fiind unul dintre cei mai devotați colaboratori ai mitropolitului Andrei Șaguna. |
== Episcop de Caransebeș == | == Episcop de Caransebeș == | ||
Linia 37: | Linia 37: | ||
[[Categorie:Istoria Bisericii]] | [[Categorie:Istoria Bisericii]] | ||
[[Categorie:Ortodoxia în România]] | [[Categorie:Ortodoxia în România]] | ||
+ | [[Categorie:Educație]] |
Versiunea curentă din 14 august 2024 09:13
Ioan Popasu (1808-1889) a fost primul cârmuitor al eparhiei Caransebeș după ce a fost reînființată în 1865. La fel ca urmașul său în scaun, Nicolae Popea, Ioan Popasu a fost un ucenic devotat al lui Andrei Șaguna, muncind înspre educarea neamului român.
Cuprins
Înainte de perioada arhierească
Primul cârmuitor al reînființatei eparhii a Caransebeșului a fost Ioan Popasu (1808—1889).
Ioan Popasu s-a născut în Brașov, dintr-o familie venită din Vălenii de Munte (după unii de origine aromână), a studiat la Brașov, Sibiu și Cluj, apoi teologia la Viena. După terminarea studiilor, a funcționat un an ca secretar al episcopului Vasile Moga, apoi a fost ales preot și protopop în Brașov (1837).
În 1848, a participat activ la lucrările marii adunări naționale românești de pe Câmpia Libertății de la Blaj, fiind unul din cei zece secretari. A făcut parte din delegația, condusă de Andrei Șaguna, care a prezentat împăratului doleanțele națiunii române. A lucrat mult pentru înființarea liceului românesc din Brașov (1850), fiind unul dintre cei mai devotați colaboratori ai mitropolitului Andrei Șaguna.
Episcop de Caransebeș
Hirotonirea
În 1865 Șaguna l-a propus împăratului pentru a fi numit episcop la Caransebeș. A fost hirotonit în biserica mare din Rășinari, la 15 august 1865, iar peste câteva zile și-a început activitatea la Caransebeș.
În noua sa slujire, s-a remarcat, înainte de toate, ca bun organizator și gospodar.
Activitatea culturală
Îndată după instalare s-a îngrijit de mutarea secției românești a Institutului teologic din Vârșeț la Caransebeș (noiembrie 1865), având pentru început doar doi profesori: preoții George Peștean și Mihail Velceanu. Cursurile durau trei ani. În 1874, a luat ființă o secție de pedagogie, cu doi ani de studii, deci s-a creat un Institut teologic-pedagogic, după modelul celor din Sibiu și Arad, sub aceeași conducere.
Pentru formarea de profesori, a trimis câțiva tineri la studii în diferite centre universitare din Germania și Austro-Ungaria: Iuliu (Iosif) Olariu, Gheorghe Popovici (mai târziu protopop în Lugoj), autor de lucrări istorice și alții. Sub el s-au înființat în eparhie numeroase școli poporale (elementare) confesionale.
Nerescunoașterea alegerii ca mitropolit
În 1874, congresul național bisericesc electoral, convocat pentru alegerea unui nou mitropolit al Ardealului, a ales pe episcopul Ioan Popasu de la Caransebeș (cu 64 de voturi, față de 40 date vicarului Popea). Dar împăratul Francisc Iosif (1848—1916) — la propunerea guvernului maghiar — n-a recunoscut pe noul ales. Drept aceea, la 21 noiembrie/3 decembrie 1874, s-a făcut a doua alegere, când, prin felurite aranjamente de culise, a fost ales episcopul Miron Romanul de la Arad (care la prima alegere dobândise numai un vot).
Activitatea gospodărească
Sub aspect gospodăresc, este notabil cumpărarea unei case care a servit ca reședință, a înființat o tipografie, cu librărie (1885). La 5/17 ianuarie 1886, a apărut primul număr din „Foaia Diecezană”, organ bisericesc, școlar, economic și literar al eparhiei Caransebeșului, care a apărut fără întrerupere până în 1948.
Adormire
Episcopul Ioan a murit în 1889, fiind îngropat în biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Caransebeș.
Surse
- Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 3, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981.
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Viața Bisericii > Educație
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România > Ierarhi români