Grigorie al Nissei: Diferență între versiuni
m |
RappY (Discuție | contribuții) m (Adăugare categorie „Educație”) |
||
(Nu s-au afișat 4 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori) | |||
Linia 24: | Linia 24: | ||
==Învățătura despre îndumnezeire și epectază== | ==Învățătura despre îndumnezeire și epectază== | ||
− | Dacă [[monahism]]ul răsăritean își datorează organizarea Sfântului Vasile, orientarea duhovnicească i-o datorează Sfântului Grigorie, prin scrierile despre [[îndumnezeire]] (gr. ''theosis'') și despre epectază (gr. ''epektasis'' = întindere, urcuș) – învățături esențiale ale [[Mistică|misticii]] și asceticii ortodoxe, potrivit cărora sufletul, atras fiind de Dumnezeu, este într-o continuă și fără oprire mișcare ascendentă pe scara virtuților către treptele superioare ale plenitudinii harului și până la îndumnezeire. Acest urcuș (gr. ''anábasis'') este elanul către Dumnezeu pe care erosul dumnezeiesc îl imprimă ca un element dinamic în ființa omului. El presupune o continuă eliberare de patimi (gr. ''katharsis''), o creștere spirituală spre „măsura vârstei deplinătății lui Hristos” (Ef. 4, 13). Simbolul epectazei este [[Moise]], care „nu se oprește deloc din urcușul său, nici nu-și fixează limite la mișcarea sa către înălțimi, ci, odată ce a pus piciorul pe scară, el nu încetează de a urca pe treptele acesteia și continuă mereu să se ridice, deoarece orice treaptă pe care o urcă dă întotdeauna, înaintând, spre una superioară” (Grigorie al Nissei – ''Viața lui | + | {{Main|Epectază}} |
+ | [[Fișier:Gregory of Nyssa Menologion.jpg|thumb|left|330px|Imagine din ''Menologhionul'' împăratului Vasile al II-lea]] | ||
+ | Dacă [[monahism]]ul răsăritean își datorează organizarea Sfântului Vasile, orientarea duhovnicească i-o datorează Sfântului Grigorie, prin scrierile despre [[îndumnezeire]] (gr. ''theosis'') și despre epectază (gr. ''epektasis'' = întindere, urcuș) – învățături esențiale ale [[Mistică|misticii]] și asceticii ortodoxe, potrivit cărora sufletul, atras fiind de Dumnezeu, este într-o continuă și fără oprire mișcare ascendentă pe scara virtuților către treptele superioare ale plenitudinii harului și până la îndumnezeire. Acest urcuș (gr. ''anábasis'') este elanul către Dumnezeu pe care erosul dumnezeiesc îl imprimă ca un element dinamic în ființa omului. El presupune o continuă eliberare de patimi (gr. ''katharsis''), o creștere spirituală spre „măsura vârstei deplinătății lui Hristos” (Ef. 4, 13). Simbolul epectazei este [[Proorocul Moise|Moise]], care „nu se oprește deloc din urcușul său, nici nu-și fixează limite la mișcarea sa către înălțimi, ci, odată ce a pus piciorul pe scară, el nu încetează de a urca pe treptele acesteia și continuă mereu să se ridice, deoarece orice treaptă pe care o urcă dă întotdeauna, înaintând, spre una superioară” (Grigorie al Nissei – ''Viața lui Moise. Tratat de desăvârșire în virtute'', Theorie II, 227). | ||
==Moaștele Sf. Grigorie al Nissei== | ==Moaștele Sf. Grigorie al Nissei== | ||
Linia 103: | Linia 105: | ||
[[Categorie:Sfinți Părinți]] | [[Categorie:Sfinți Părinți]] | ||
[[Categorie:Episcopi]] | [[Categorie:Episcopi]] | ||
+ | [[Categorie:Educație]] | ||
[[ar:غريغوريوس النصصي]] | [[ar:غريغوريوس النصصي]] | ||
[[en:Gregory of Nyssa]] | [[en:Gregory of Nyssa]] | ||
[[fr:Grégoire de Nysse]] | [[fr:Grégoire de Nysse]] | ||
+ | [[pt:Gregório de Nissa]] |
Versiunea curentă din 9 august 2024 19:55
Sfântul Grigorie al Nissei | |
Date personale | |
Naștere | 335 |
Mutare la Domnul (†) | 384 |
Localizare | Nissa, Cappadocia (Imperiul Roman) |
Naționalitate | |
Date cult | |
Tip | ierarh, teolog |
Data canonizării | |
Prăznuire la data de | 10 ianuarie |
Proclamare | pan-ortodoxă |
Biserici patronate |
Sfântul Grigorie al Nissei (335-384) nu a fost nici un mare administrator al Bisericii și un legislator al vieții monastice ca fratele său, Sfântul Vasile cel Mare († 1 ianuarie), nici un predicator prestigios și un poet ca Sfântul Grigorie de Nazianz († 25 ianuarie). El a luat-o totuși înaintea tuturor Părinților și scriitorilor bisericești din secolul al IV-lea ca fiind cel mai erudit teolog speculativ al timpului, ca mistic și chiar „Părinte al misticii”.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 10 ianuarie.
Cuprins
Grigorie, episcop al Nissei
În anul 371, la vârsta de 35 de ani, Grigorie este ales episcop al Nissei, un târgușor din pustia Cappadociei ce depindea de scaunul mitropolitan al Cezareei, unde era arhiepiscop fratele său, Vasile. Nepriceput în politica și administrația bisericească – ca orice mistic autentic – sfântul devine repede victima mașinațiunilor ereticilor arieni din părțile locului. Aceștia, profitând de naivitatea și nevinovăția lui, îi încurcă gestiunea financiară a episcopiei, apoi îi înscenează un proces de deturnare de fonduri și obțin depunerea lui din scaunul episcopal în anul 376. Dar doi ani mai târziu, în 378, la moartea împăratului arian Valens, dreptatea este restabilită și Sfântul Grigorie se reîntoarce la Nissa, unde poporul îi face o primire triumfală.
„Stâlp al Ortodoxiei”
Totuși, acești ani zbuciumați și mai apoi moartea Sfântului Vasile († 379) au avut darul să-i schimbe viziunea asupra lumii și să facă din el un luptător fervent pentru ideile reformatoare ale fratelui său, al cărui moștenitor spiritual și continuator s-a făcut.
Sf. Grigorie al Nissei s-a opus ereziei ariene și a susținut doctrina identității de substanță a Sf. Treimi la Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol din anul 381. Astfel, participanții la acest sfânt sinod l-au recomandat ca „stâlp al Ortodoxiei”, iar împăratul Teodosie cel Mare (379-395) l-a impus ca normă de credință adevărată pentru toată lumea creștină.
Învățătura despre îndumnezeire și epectază
- Articol principal: Epectază.
Dacă monahismul răsăritean își datorează organizarea Sfântului Vasile, orientarea duhovnicească i-o datorează Sfântului Grigorie, prin scrierile despre îndumnezeire (gr. theosis) și despre epectază (gr. epektasis = întindere, urcuș) – învățături esențiale ale misticii și asceticii ortodoxe, potrivit cărora sufletul, atras fiind de Dumnezeu, este într-o continuă și fără oprire mișcare ascendentă pe scara virtuților către treptele superioare ale plenitudinii harului și până la îndumnezeire. Acest urcuș (gr. anábasis) este elanul către Dumnezeu pe care erosul dumnezeiesc îl imprimă ca un element dinamic în ființa omului. El presupune o continuă eliberare de patimi (gr. katharsis), o creștere spirituală spre „măsura vârstei deplinătății lui Hristos” (Ef. 4, 13). Simbolul epectazei este Moise, care „nu se oprește deloc din urcușul său, nici nu-și fixează limite la mișcarea sa către înălțimi, ci, odată ce a pus piciorul pe scară, el nu încetează de a urca pe treptele acesteia și continuă mereu să se ridice, deoarece orice treaptă pe care o urcă dă întotdeauna, înaintând, spre una superioară” (Grigorie al Nissei – Viața lui Moise. Tratat de desăvârșire în virtute, Theorie II, 227).
Moaștele Sf. Grigorie al Nissei
În România, biserica „Domnița Bălașa” din București (paraclis patriarhal) păstrează fragmente din moaștele Sf. Grigorie al Nissei. Ele au fost aduse aici în secolul al XIX-lea de către Emanoil Hagi-Moscu, împreună cu Constantin Sturdza și Grigore Brâncoveanu.[1]
Scrieri
Scrieri dogmatice
- Contra lui Eunomie
- Răspunsuri la a doua carte a lui Eunomie
- Despre Duhul Sfânt
- Despre Sfânta Treime, și despre dumnezeirea Duhului Sfânt
- Despre „Nu trei Dumnezei”
- Despre credință
Scrieri ascetice și morale
- Despre feciorie
- Despre moartea prematură a copiilor
- Despre pelerinaje
Scrieri filosofice
- Despre facerea omului
- Despre suflet și înviere
- Viața lui Moise
Scrieri apologetice
- Catehismul cel mare
Scrieri oratorice
- Cuvântare funebră despre Meletie
- Despre botezul lui Hristos
Scrisori
- Către Eusebiu
- Cetății Sebastia
- Către Ablabius
- Către Cynegius
- O mărturie
- Către Stagirius
- Unui prieten
- Unui învățăcel în cele clasice
- O invitație
- Către Libanius
- A doua scrisoare către Libanius
- Despre scrierea contra Eunomius
- Bisericii din Nicomidia
- Episcopului din Melitene
- Către avocatul Adelphius
- Către Amfilohie
- Către Eustathia, Ambrosia și Basilissa
- Către Flavian
- Către Olimpiada: Comentariu la Cântarea cântărilor
Imnografie
Tropar, glasul al 4-lea:
- Dumnezeul Părinților noștri, care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuiește viața noastră.
Condac, glasul al 8-lea:
- Insuflatul de Dumnezeu ierarh al Bisericii și cinstitul scriitor de cântări al înțelepciunii, mintea cea priveghetoare a Nisei, Grigorie, dănțuind și desfătându-se cu îngerii întru dumnezeiasca lumină se roagă neîncetat pentru noi toți.
Condac, glasul 1:
- Cu ochiul sufletului priveghind, ierarhe, te-ai arătat lumii ca un păstor priveghetor și cu toiagul înțelepciunii tale, preafericite cuvioase, ai alungat pe toți rău-voitorii credinței ca pe niște lupi, păzindu-ți turma nevătămată, preaînțelepte Grigorie.
Iconografie
- Erminia lui Dionisie din Furna (ed. Sofia, București, 2000, pp. 152, 195) precizează că Sf. Grigorie al Nissei trebuie zugrăvit ca episcop bătrân, cu barba ascuțită, zugrăvit ca și Sf. Vasile cel Mare, fratele său, doar că mai vesel la figură și mai bătrân, spunând: "Mulțumim Ție, Împărate nevăzute, Carele cu puterea Ta cea nemăsurată toate le-ai făcut..."
Note
- ↑ CrestinOrtodox.ro - Hram la biserica Domnita Balasa, accesat 10 ianuarie 2013
Surse
- Macaire, hieromoine de Simonos-Petras, Le Synaxaire. Vies des Saints de l'Église Orthodoxe, Thessalonique: ΤΟ ΠΕΡΙΒΟΛΙ ΤΗΣ ΠΑΝΑΓΙΑΣ
- en:Gregory of Nyssa