Maxim Mărturisitorul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎Scrieri)
m (Adăugare legătură)
 
(Nu s-au afișat 14 versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
[[Image:Maximus.jpg|right|frame|Sf. Maxim Mărturisitorul]]
+
{{Sfinti
−
'''Sfântul Maxim Mărturisitorul''' (cca. 580-662) a fost un [[teolog]] și [[Sfinţii Părinţi|sfânt părinte]] al Bisericii, cunoscut mai ales pentru scrierile sale de [[mistică]] şi [[ascetică]], precum şi un apărător al Ortodoxiei în faţa ereziei [[monotelism]]ului. Prăznuirea lui se face pe [[21 ianuarie]] şi [[13 august]] (mutarea [[moaşte]]lor)<ref>După indicațiile mineiului pe luna august, slujba sfântului Maxim se cântă în ziua de [[12 august]], pentru că pe 13 august este [[odovania]] praznicului [[Schimbarea la Față|Schimbării la Față]], când se cântă slujba completă a [[praznic]]ului.</ref>.
+
|nume=Sf. Maxim Mărturisitorul
−
__TOC__
+
|Imagine=[[Imagine:Maximus.jpg|240px|Sf. Maxim Mărturisitorul]]
−
==Viaţa==
+
|nastere= 580 d.Hr.
−
Sf. Maxim s-a născut la [[Constantinopol]] în anul 580, într-o familie nobilă şi a avut parte de o educaţie aleasă. Pe la anul 610 împăratul [[Heraclie]] l-a chemat la curte, încredinţându-i slujba de prim secretar (''protasekretis'' sau ''logotet''). Dar după trei ani, Maxim a părăsit această demnitate şi s-a [[călugăr]]it în [[mănăstire]]a Hrisopolis, care se găsește lângă Constantinopol dar pe țărmul opus. Mai apoi pleacă la Cizic, iar invazia persană de la anul 626 îl împinge să se refugieze la Cartagina (Africa de Nord)<ref>Acestea sunt relatate într-o scriere agiografică din secolul al X-lea, considerată sursa principală pentru viața sfântului. După o scriere siriacă din secolul al VII-lea. atribuită lui Gheorghe/Grigore de Reshaina, Maxim ar fi fost originar din localitatea palestiniană Heshfin și ar fi fost [[călugăr]] la [[Lavra Sf. Sava cel Sfinţit|Mănăstirea Sfântului Sava (Palestina)]]. După unii savanți, această versiune ar putea corespunde mai bine relațiilor pe care sf. Maxim le-a avut cu mai multe personalități pelaestiniene, precum Sofronie al Ierusalimului sau papa Teodor. - cf. Ch. Boudignon, « Maxime était-il constantinopolitain ? », dans: ''Orientalia Lovanensia Analecta'' 137, 2004, p. 1 - 43.</ref>.
+
|adormire= [[13 august]] 662
 +
|localizare= [[Constantinopol]], [[Imperiul Roman de Răsărit]]
 +
|recunoastere= pan-ortodoxă
 +
|etnie= [[Fișier:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Imperiul Bizantin|bizantin]]
 +
|tip= [[mărturisitor]], [[teolog]]
 +
|canonizare=
 +
|calendar= [[21 ianuarie]]<br>[[13 august]]<br>[[20 septembrie]]
 +
|biserici=
 +
|site=
 +
|}}'''Sfântul Maxim Mărturisitorul''' (cca. 580-662) a fost un [[teolog]] și [[Sfinții Părinți|sfânt părinte]] al Bisericii, cunoscut mai ales pentru scrierile sale de [[Spiritualitate|mistică]] și [[Asceza|ascetică]], precum și un apărător al Ortodoxiei în fața ereziei [[monotelism]]ului. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[21 ianuarie]], pe [[13 august]] (mutarea [[moaște]]lor)<ref>După indicațiile mineiului pe luna august, slujba sfântului Maxim se cântă în ziua de [[12 august]], pentru că pe 13 august este [[odovania]] praznicului [[Schimbarea la Față|Schimbării la Față]], când se cântă slujba completă a [[praznic]]ului.</ref> și pe [[20 septembrie]].
  
−
Pe la începutul anului 632 se găsea în Africa, împrietenit cu [[monah]]ul [[Sofronie]], viitorul [[patriarh]] al [[Ierusalim]]ului. Acesta începuse deja lupta împotriva noii [[monotelitism|erezii monotelite]] care începuse să facă mulţi prozeliţi.
+
==Viața==
 +
Sf. Maxim s-a născut la [[Constantinopol]] în anul 580, într-o familie nobilă și a avut parte de o educație aleasă. Pe la anul 610 împăratul [[Heraclie]] l-a chemat la curte, încredințându-i slujba de prim secretar (''protasekretis'' sau ''logothet''). Dar după trei ani, Maxim a părăsit această demnitate și s-a [[călugăr]]it în [[Mănăstire]]a Hrisopolis, care se găsește lângă [[Constantinopol]] dar pe țărmul opus al strâmtorii Bosfor. Mai apoi pleacă la Cizic, iar invazia persană de la anul 626 îl împinge să se refugieze la Cartagina (Africa de Nord)<ref>Acestea sunt relatate într-o scriere [[Hagiografie|agiografică]] din secolul al X-lea, considerată sursa principală pentru viața sfântului. După o scriere siriacă din secolul al VII-lea. atribuită lui Gheorghe/Grigore de Reshaina, Maxim ar fi fost originar din localitatea palestiniană Heshfin și ar fi fost [[călugăr]] la [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit|Mănăstirea Sfântului Sava (Palestina)]]. După unii savanți, această versiune ar putea corespunde mai bine relațiilor pe care sf. Maxim le-a avut cu mai multe personalități pelaestiniene, precum Sofronie al Ierusalimului sau papa Teodor. - cf. Ch. Boudignon, « Maxime était-il constantinopolitain ? », dans: ''Orientalia Lovanensia Analecta'' 137, 2004, p. 1 - 43.</ref>.
  
−
Patriarhul [[Serghie I al Constantinopolului]] împreună cu împăratul Heraclie au încercat să se împace cu ereticii monofiziţi pe baza unui compromis care, lăsând pe al doilea plan problema celor două firi din Hristos, obliga cele două grupări - ortodoxă şi monofizită - să admită o singură lucrare în El. La 633 s-a încheiat pactul formal, în acest sens, între ortodocşi şi monofiziţi.
+
Pe la începutul anului 632 se găsea în Africa, împrietenit cu [[monah]]ul [[Sofronie I al Ierusalimului|Sofronie]], viitorul [[patriarh]] al [[Ierusalim]]ului. Acesta începuse deja lupta împotriva noii [[monotelitism|erezii monotelite]] care începuse să facă mulți prozeliți.
  
−
Monahul Sofronie a fost cel dintâi care a sesizat pericolul acestui compromis. Ajuns apoi Patriarh al Ierusalimului, a publicat o Epistolă Sinodală (643), în care face distincţie clară între cele două lucrări în Hristos. În următorii patru ani a domnit o relativă linişte. Frământările au început cu putere abia în 638, când împăratul Heraclie a publicat aşa-numita ''Ecthesis'', Sf. Maxim devenind conducătorul acestei lupte. Între 642 - 645 el desfăşoară în Africa o activitate intensă pentru întărirea episcopilor de acolo împotriva ereziei.
+
Patriarhul [[Serghie I al Constantinopolului]] împreună cu împăratul Heraclie au încercat să se împace cu ereticii monofiziți pe baza unui compromis care, lăsând pe al doilea plan problema celor două firi din Hristos, obliga cele două grupări - ortodoxă și monofizită - să admită o singură lucrare în El. La 633 s-a încheiat pactul formal, în acest sens, între ortodocși și monofiziți.
  
−
În iulie 645 poartă în Cartagina o mare dispută cu Pyrrhus, fostul patriarh monotelit al Constantinopolului, în prezenţa a numeroşi episcopi. Ia parte la mai multe Sinoade în Africa, convocate la îndemnul lui pentru osândirea monotelismului. La sfârşitul anului 646 se află la Roma, unde rămâne până la 649, determinându-l pe arhiepiscopul Martin să convoace Sinodul de la Lateran, prin care de asemenea se condamnă monotelismul.
+
Monahul Sofronie a fost cel dintâi care a sesizat pericolul acestui compromis. Ajuns apoi Patriarh al Ierusalimului, a publicat o Epistolă Sinodală (643), în care face distincție clară între cele două lucrări în Hristos. În următorii patru ani a domnit o relativă liniște. Frământările au început cu putere abia în 638, când împăratul Heraclie a publicat așa-numita ''Ecthesis'', Sf. Maxim devenind conducătorul acestei lupte. Între 642 - 645 el desfășoară în Africa o activitate intensă pentru întărirea episcopilor de acolo împotriva ereziei.
  
−
În anul 648 împăratul [[Constans al II-lea]] ''Pogonatul'' (641 - 668) dăduse un nou decret ([[Typos-ul lui Constans al II-lea]]), prin care oprea sub grea pedeapsă de a se mai discuta dacă în Hristos este una sau sunt două lucrări şi voinţe.
+
În iulie 645 poartă în Cartagina o mare dispută cu Pyrrhus, fostul patriarh monotelit al Constantinopolului, în prezența a numeroși episcopi. Ia parte la mai multe Sinoade în Africa, convocate la îndemnul lui pentru osândirea monotelismului. La sfârșitul anului 646 se află la Roma, unde rămâne până la 649, determinându-l pe arhiepiscopul [[Martin Mărturisitorul|Martin al Romei]] să convoace Sinodul de la Lateran, prin care de asemenea se condamnă monotelismul.
  
−
În anul 653, Sfântul Maxim a fost arestat şi adus la Constantinopol, unde, fiind condamnat, la 655 a fost exilat în Bizija, în Tracia. O nouă audiere în acelaşi an la Bizija are ca urmare trimiterea lui în Perberis. În anul 662, Sfântul Maxim a fost adus la Constantinopol pentru încă o audiere. Aici, în faţa mulţimii, i s-a tăiat limba din rădăcină şi mâna dreaptă, ca să nu mai poată comunica adevărul, nici cu graiul nici în scris. Astfel, se adeveri din nou că fiecare părticică din dogmele Bisericii s-a impus prin sângele celor ce au fost gata să-şi dea viaţa pentru mărturisirea ei, fiind o chestiune de viaţă, nu o simplă speculaţie teoretică.
+
În anul 648 împăratul [[Constans al II-lea]] ''Pogonatul'' (641 - 668) dăduse un nou decret ([[Typos-ul lui Constans al II-lea]]), prin care oprea sub grea pedeapsă de a se mai discuta dacă în Hristos este una sau sunt două lucrări și voințe.
  
−
Sfântul Maxim Mărturisitorul a fost trimis apoi în exil în ţara Lazilor, pe coasta răsăriteană a Mării Negre, unde, rămas simplu monah până la sfârşitul vieţii, a trecut în acelaşi an, în ziua de 13 august, la Domnul, în urma chinurilor suferite, la venerabila vârstă de 82 de ani. Pomenirea sa se face în fiecare an la [[13 august]] (mutarea moaştelor) şi la [[21 ianuarie]].
+
În anul 653, Sfântul Maxim a fost arestat și adus la Constantinopol, unde, fiind condamnat, la 655 a fost exilat în Bizija, în Tracia. O nouă audiere în același an la Bizija are ca urmare trimiterea lui în Perberis. În anul 662, Sfântul Maxim a fost adus la Constantinopol pentru încă o audiere. Aici, în fața mulțimii, i s-a tăiat limba din rădăcină și mâna dreaptă, ca să nu mai poată comunica adevărul, nici cu graiul nici în scris. Astfel, se adeveri din nou că fiecare părticică din dogmele Bisericii s-a impus prin sângele celor ce au fost gata să-și dea viața pentru mărturisirea ei, fiind o chestiune de viață, nu o simplă speculație teoretică.
 +
 
 +
Sfântul Maxim Mărturisitorul a fost trimis apoi în exil în țara Lazilor, pe coasta răsăriteană a Mării Negre, unde, rămas simplu monah până la sfârșitul vieții, a trecut în același an, în ziua de 13 august, la Domnul, în urma chinurilor suferite, la venerabila vârstă de 82 de ani. [[Praznic|Pomenirea]] sa se face în fiecare an la [[13 august]] (mutarea moaștelor) și la [[21 ianuarie]]<ref>Părintele Macarie Simonopetritul explică în Sinaxarul său, într-o notă la data de 21 ianuarie, că:  „Sinaxarele comemorează aducerea moaștelor sf. Maxim la 13 august, când de fapt aceasta este data adormirii sale în Domnul. Ca și în cazul sf. Atanasie (18 ianuarie), mutarea prăznuirii sf. Maxim pe 21 ianuarie se explică probabil prin dorința de a propune o serie întreagă de mari teologi și mărturisitori ai credinței în luna ianuarie.</ref>. Sf. Maxim mai este comemorat și pe [[20 septembrie]], împreună cu Sf. [[Martin Mărturisitorul]].
  
 
==Scrieri==
 
==Scrieri==
−
De la Sfântul Maxim ne-au rămas numeroase scieri din care unele au fost incluse în [[Filocalia]], iar altele în colecția ''PSB'' (”Părinți și scriitori bisericești”). O parte din aceste scrieri sun dogmatice, însă cele mai multe sunt dedicate descrierii vieții contemplative, oferind ample îndrumări ascetice. Alte scrieri abordează teme de liturgică și hermeneutică. Ignorate vreme de secole de teologii apuseni, scrierile Sfântului Maxim ocupă un loc special în teologia răsăriteană, Părinți precum [[Simeon Noul Teolog]] sau [[Grigorie Palama]] fiind considerați drept continuatori ale direcțiilor intelectuale și spirituale ale Sfântului Maxim.
+
De la Sfântul Maxim ne-au rămas numeroase scrieri din care unele au fost incluse în [[Filocalia]], iar altele în colecția ''PSB'' (”Părinți și scriitori bisericești”). O parte din aceste scrieri sun dogmatice, însă cele mai multe sunt dedicate descrierii vieții contemplative, oferind ample îndrumări ascetice. Alte scrieri abordează teme de liturgică și hermeneutică. Ignorate vreme de secole de teologii apuseni, scrierile Sfântului Maxim ocupă un loc special în teologia răsăriteană, Părinți precum [[Simeon Noul Teolog]] sau [[Grigorie Palama]] fiind considerați drept continuatori ale direcțiilor intelectuale și spirituale ale Sfântului Maxim.
  
 
Din scrierile sale fac parte următoarele:
 
Din scrierile sale fac parte următoarele:
  
−
*''Răspunsuri către Talasie'' - O suită de 65 de întrebări şi răspunsuri legate de tot atâtea pasaje dificile din [[Sfânta Scriptură]];
+
*''Răspunsuri către Talasie'' - O suită de 65 de întrebări și răspunsuri legate de tot atâtea pasaje dificile din [[Sfânta Scriptură]];
 
*''Ambigua'' - O explorare a pasajelor dificile întâlnite în scrierile areopagitice și în cele ale Sfântului [[Grigorie de Nazianz]], concentrate pe probleme hristologice;
 
*''Ambigua'' - O explorare a pasajelor dificile întâlnite în scrierile areopagitice și în cele ale Sfântului [[Grigorie de Nazianz]], concentrate pe probleme hristologice;
 
*''Scholia'' - Comentarii la scrierile timpurii ale lui [[Dionisie Areopagitul]];
 
*''Scholia'' - Comentarii la scrierile timpurii ale lui [[Dionisie Areopagitul]];
Linia 35: Linia 47:
 
*''Viața Fecioarei (Biografie)'' - cea mai timpurie biografie completă a Maicii Domnului.
 
*''Viața Fecioarei (Biografie)'' - cea mai timpurie biografie completă a Maicii Domnului.
  
−
Începând cu secolul XX, sfântul Maxim Mărturisitorul a fost din nou considerat un autor de referință pentru teologia și spiritualitatea ortodoxă. În limba română, de traducerea și comentarea scrierilor lui s-a ocupat părintele [[Dumitru Stăniloae]].
+
Începând cu secolul XX, sfântul Maxim Mărturisitorul a fost din nou considerat un autor de referință pentru teologia și spiritualitatea ortodoxă. În [[limba română]], de traducerea și comentarea scrierilor lui s-a ocupat părintele [[Dumitru Stăniloae]].
  
 
Ediții critice ale operei sfântului Maxim Mărturisitorul: ''CPG'' 7688-7721
 
Ediții critice ale operei sfântului Maxim Mărturisitorul: ''CPG'' 7688-7721
Linia 41: Linia 53:
 
==Citate==
 
==Citate==
  
−
* "Vino, Preaslăvite Cuvinte ai lui Dumnezeu, şi ne împărtăşeşte, pe măsura puterilor noastre, descoperirea cuvintelor Tale. Înlăturând grosimea învelişurilor, arată-ne, Hristoase, frumuseţea înţelesurilor spirituale. Ia-ne de mâna dreaptă. adică de puterea minţii noastre, şi «ne călăuzeşte pe calea poruncilor Tale» (Ps. 119, 9-10) Și ne du «la locul cortului Tău cel minunat, până în lăuntrul casei lui Dumnezeu în glas de bucurie şi de mărturisire a zvonului de sărbătoare», ca şi noi. prin mărturisirea faptuirei şi prin bucuria contemplaţiei, să fim învredniciţi a veni la locul negrăit al ospăţului Tău şi să ne ospătăm împreună cu cei care prăznuiesc acolo duhovniceşte. cântând cunoştinţa celor negrăite cu glasurile netăcute ale minţii. Şi mă iartă pe mine, Hristoase. că îndrăznesc, la porunca slujitorilor Tăi celor vrednici, ceea ce este peste puterea mea. Luminează cugetarea mea neluminată, spre înţelegerea locului de faţă. ca să fii şi mai mult slăvit, ca Unul Care dai orbilor vedere şi faci limba bâlbâiţilor să grăiască cu claritate. " (Sf. Maxim Mărturisitorul, ''Răspunsuri către Talasie'', 48, [[Filocalia]], vol. 2, pp. 168-169)
+
* "Vino, Preaslăvite Cuvinte ai lui Dumnezeu, și ne împărtășește, pe măsura puterilor noastre, descoperirea cuvintelor Tale. Înlăturând grosimea învelișurilor, arată-ne, Hristoase, frumusețea înțelesurilor spirituale. Ia-ne de mâna dreaptă. adică de puterea minții noastre, și «ne călăuzește pe calea poruncilor Tale» (Ps. 119, 9-10) Și ne du «la locul cortului Tău cel minunat, până în lăuntrul casei lui Dumnezeu în glas de bucurie și de mărturisire a zvonului de sărbătoare», ca și noi. prin mărturisirea faptuirei și prin bucuria contemplației, să fim învredniciți a veni la locul negrăit al ospățului Tău și să ne ospătăm împreună cu cei care prăznuiesc acolo duhovnicește. cântând cunoștința celor negrăite cu glasurile netăcute ale minții. Şi mă iartă pe mine, Hristoase. că îndrăznesc, la porunca slujitorilor Tăi celor vrednici, ceea ce este peste puterea mea. Luminează cugetarea mea neluminată, spre înțelegerea locului de față. ca să fii și mai mult slăvit, ca Unul Care dai orbilor vedere și faci limba bâlbâiților să grăiască cu claritate. " (Sf. Maxim Mărturisitorul, ''Răspunsuri către Talasie'', 48, [[Filocalia]], vol. 2, pp. 168-169)
  
−
* "Iar credincioși, virtuoși si contemplativi a numit pe începători, înaintați si desăvârșiți, care pot fi numiți si robi, lucrători cu plata si fii, ca cele trei cete ale celor ce se mântuiesc. Robi sau credincioși sunt cei care împlinesc poruncile de frica amenințărilor stăpânului si lucrează cu bunăvoința cele încredințate. Lucrători cu plata sunt cei ce poartă, de dorul bunătăților făgăduite, greutatea si arșița zilei, adică necazul legat de viața aceasta din osânda protopărintelui si ispitele care, din cauza ei, trebuie suportate pentru virtute. Aceștia schimbă înțelepțește, prin hotărâre de bună voie, viață cu viață, cea prezentă pentru cea viitoare. Iar fii sunt cei care nici de teama amenințărilor, nici de dorul celor făgăduite, ci în temeiul unui mai statornic si al unei deprinderi în înclinarea si dispoziția voluntară a sufletului spre bine, nu se despart niciodată de Dumnezeu, ca acel fiu, către care s-a zis: « Fiule, tu totdeauna ești cu mine si ale mele cu ale tale sunt » (Luca 15, 31). Aceștia sunt prin afirmare voluntară si prin îndumnezeire în har, atâta cât le este îngăduit oamenilor, aceea ce este si e crezut Dumnezeu după fire si cauză." (Maxim Mărturisitorul, ''Mistagogia'', XXIV)
+
* "Iar credincioși, virtuoși și contemplativi a numit pe începători, înaintați și desăvârșiți, care pot fi numiți și robi, lucrători cu plata și fii, ca cele trei cete ale celor ce se mântuiesc. Robi sau credincioși sunt cei care împlinesc poruncile de frica amenințărilor stăpânului și lucrează cu bunăvoința cele încredințate. Lucrători cu plata sunt cei ce poartă, de dorul bunătăților făgăduite, greutatea și arșița zilei, adică necazul legat de viața aceasta din osânda protopărintelui și ispitele care, din cauza ei, trebuie suportate pentru virtute. Aceștia schimbă înțelepțește, prin hotărâre de bună voie, viață cu viață, cea prezentă pentru cea viitoare. Iar fii sunt cei care nici de teama amenințărilor, nici de dorul celor făgăduite, ci în temeiul unui mai statornic și al unei deprinderi în înclinarea și dispoziția voluntară a sufletului spre bine, nu se despart niciodată de Dumnezeu, ca acel fiu, către care s-a zis: « Fiule, tu totdeauna ești cu mine și ale mele cu ale tale sunt » (Luca 15, 31). Aceștia sunt prin afirmare voluntară și prin îndumnezeire în har, atâta cât le este îngăduit oamenilor, aceea ce este și e crezut Dumnezeu după fire și cauză." (Maxim Mărturisitorul, ''Mistagogia'', XXIV)
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
−
[[Image:StMaximConfess.jpg|right|thumb|Maxim Mărturisitorul]]
+
[[Imagine:StMaximConfess.jpg|right|thumb|Sf. Maxim Mărturisitorul]]
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 8-lea:
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 8-lea:
−
:Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei, şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Maxime înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.  
+
:Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției, și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Maxime înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.  
  
 
[[Condac]], glasul al 8-lea:
 
[[Condac]], glasul al 8-lea:
−
:Pe marele Maxim, iubitorul Treimii, pe cel ce a propovăduit în chip lămurit dumnezeiasca credinţă şi ne-a învăţat să credem că Hristos este în două firi, şi cu două voinţe şi lucrări, întru cântări credincioşii să-l cinstim, precum se cuvine, strigând: Bucură-te, propovăduitorule al credinţei!
+
:Pe marele Maxim, iubitorul Treimii, pe cel ce a propovăduit în chip lămurit dumnezeiasca credință și ne-a învățat să credem că Hristos este în două firi, și cu două voințe și lucrări, întru cântări credincioșii să-l cinstim, precum se cuvine, strigând: Bucură-te, propovăduitorule al credinței!
  
−
 
+
''Iar pentru prăznuirea din [[13 august]] se cântă slujba Cuviosului Maxim Mărturisitorul pe [[12 august]] (pe 13 făcându-se [[odovanie|odovania]] praznicului [[Schimbarea la Față|Schimbării la Față]]) și se pun, cu troparul de mai sus, condacele:''
−
''Iar pentru prăznuirea din [[13 august]] se cântă slujba Cuviosului Maxim Mărturisitorul pe [[12 august]] (pe 13 făcându-se [[odovanie|odovania]] praznicului [[Schimbarea la Faţă|Schimbării la Faţă]]) şi se pun, cu troparul de mai sus, condacele:''
 
  
 
Condac, glasul al 6-lea:
 
Condac, glasul al 6-lea:
  
−
:Lumina cea întreit strălucitoare sălăşluindu-se în sufletul tău, te-a arătat vas ales pe tine, preafericite, căci lămurit arăţi marginilor cele dumnezeieşti şi arătarea înţelegerilor celor cu anevoie de înţeles, fericite Maxim, luminat propovăduind tuturor Treimea cea mai presus de fiinţă şi fără de început.
+
:Lumina cea întreit strălucitoare sălășluindu-se în sufletul tău, te-a arătat vas ales pe tine, preafericite, căci lămurit arăți marginilor cele dumnezeiești și arătarea înțelegerilor celor cu anevoie de înțeles, fericite Maxim, luminat propovăduind tuturor Treimea cea mai presus de ființă și fără de început.
  
 
Alt condac, glasul al 8-lea:
 
Alt condac, glasul al 8-lea:
  
−
:Al Bisericii apărătorule, de Dumnezeu grăitorule, întărirea bunei credinţe şi luminarea, alăuta şi organul bunei credinţe, a călugărilor dumnezeiască şi sfinţită podoabă, nu înceta rugându-te pentru noi toţi.
+
:Al Bisericii apărătorule, de Dumnezeu grăitorule, întărirea bunei credințe și luminarea, alăuta și organul bunei credințe, a călugărilor dumnezeiască și sfințită podoabă, nu înceta rugându-te pentru noi toți.
 +
 
 +
==Note==
 +
<small>{{reflist}}</small>
  
 
==Surse==
 
==Surse==
−
*''Din învăţătura sfinţilor părinţi'', Editura Bizantină
+
*''Din învățătura sfinților părinți'', Editura Bizantină
 
*http://orthodoxwiki.org/Maximus_the_Confessor
 
*http://orthodoxwiki.org/Maximus_the_Confessor
  
Linia 73: Linia 87:
 
*http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie21.htm
 
*http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie21.htm
  
−
==Note==
 
−
<references />
 
  
−
[[Categorie:Sfinţi Părinţi|Maxim Mărturisitorul]]
+
[[Categorie:Sfinți Părinți]]
−
[[Categorie:Sfinţi|Maxim Mărturisitorul]]
+
[[Categorie:Mărturisitori]]
 +
[[Categorie:Teologi]]
 +
[[Categorie:Sfinți bizantini]]
  
 
[[ar:مكسيموس المعترف]]
 
[[ar:مكسيموس المعترف]]
 +
[[el:Μάξιμος ο Ομολογητής]]
 
[[en:Maximus the Confessor]]
 
[[en:Maximus the Confessor]]
 
[[fr:Maxime le Confesseur]]
 
[[fr:Maxime le Confesseur]]
 
[[mk:Преподобен Максим Исповедник]]
 
[[mk:Преподобен Максим Исповедник]]
 +
[[pt:Máximo, o Confessor]]

Versiunea curentă din 6 februarie 2024 00:07

Sf. Maxim Mărturisitorul
Sf. Maxim Mărturisitorul
Date personale
Naștere 580 d.Hr.
Mutare la Domnul (†) 13 august 662
Localizare Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit
Naționalitate Flag of the Byzantine Empire.png bizantin
Date cult
Tip mărturisitor, teolog
Data canonizării
Prăznuire la data de 21 ianuarie
13 august
20 septembrie
Proclamare pan-ortodoxă
Biserici patronate

Sfântul Maxim Mărturisitorul (cca. 580-662) a fost un teolog și sfânt părinte al Bisericii, cunoscut mai ales pentru scrierile sale de mistică și ascetică, precum și un apărător al Ortodoxiei în fața ereziei monotelismului. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 21 ianuarie, pe 13 august (mutarea moaștelor)[1] și pe 20 septembrie.

Viața

Sf. Maxim s-a născut la Constantinopol în anul 580, într-o familie nobilă și a avut parte de o educație aleasă. Pe la anul 610 împăratul Heraclie l-a chemat la curte, încredințându-i slujba de prim secretar (protasekretis sau logothet). Dar după trei ani, Maxim a părăsit această demnitate și s-a călugărit în Mănăstirea Hrisopolis, care se găsește lângă Constantinopol dar pe țărmul opus al strâmtorii Bosfor. Mai apoi pleacă la Cizic, iar invazia persană de la anul 626 îl împinge să se refugieze la Cartagina (Africa de Nord)[2].

Pe la începutul anului 632 se găsea în Africa, împrietenit cu monahul Sofronie, viitorul patriarh al Ierusalimului. Acesta începuse deja lupta împotriva noii erezii monotelite care începuse să facă mulți prozeliți.

Patriarhul Serghie I al Constantinopolului împreună cu împăratul Heraclie au încercat să se împace cu ereticii monofiziți pe baza unui compromis care, lăsând pe al doilea plan problema celor două firi din Hristos, obliga cele două grupări - ortodoxă și monofizită - să admită o singură lucrare în El. La 633 s-a încheiat pactul formal, în acest sens, între ortodocși și monofiziți.

Monahul Sofronie a fost cel dintâi care a sesizat pericolul acestui compromis. Ajuns apoi Patriarh al Ierusalimului, a publicat o Epistolă Sinodală (643), în care face distincție clară între cele două lucrări în Hristos. În următorii patru ani a domnit o relativă liniște. Frământările au început cu putere abia în 638, când împăratul Heraclie a publicat așa-numita Ecthesis, Sf. Maxim devenind conducătorul acestei lupte. Între 642 - 645 el desfășoară în Africa o activitate intensă pentru întărirea episcopilor de acolo împotriva ereziei.

În iulie 645 poartă în Cartagina o mare dispută cu Pyrrhus, fostul patriarh monotelit al Constantinopolului, în prezența a numeroși episcopi. Ia parte la mai multe Sinoade în Africa, convocate la îndemnul lui pentru osândirea monotelismului. La sfârșitul anului 646 se află la Roma, unde rămâne până la 649, determinându-l pe arhiepiscopul Martin al Romei să convoace Sinodul de la Lateran, prin care de asemenea se condamnă monotelismul.

În anul 648 împăratul Constans al II-lea Pogonatul (641 - 668) dăduse un nou decret (Typos-ul lui Constans al II-lea), prin care oprea sub grea pedeapsă de a se mai discuta dacă în Hristos este una sau sunt două lucrări și voințe.

În anul 653, Sfântul Maxim a fost arestat și adus la Constantinopol, unde, fiind condamnat, la 655 a fost exilat în Bizija, în Tracia. O nouă audiere în același an la Bizija are ca urmare trimiterea lui în Perberis. În anul 662, Sfântul Maxim a fost adus la Constantinopol pentru încă o audiere. Aici, în fața mulțimii, i s-a tăiat limba din rădăcină și mâna dreaptă, ca să nu mai poată comunica adevărul, nici cu graiul nici în scris. Astfel, se adeveri din nou că fiecare părticică din dogmele Bisericii s-a impus prin sângele celor ce au fost gata să-și dea viața pentru mărturisirea ei, fiind o chestiune de viață, nu o simplă speculație teoretică.

Sfântul Maxim Mărturisitorul a fost trimis apoi în exil în țara Lazilor, pe coasta răsăriteană a Mării Negre, unde, rămas simplu monah până la sfârșitul vieții, a trecut în același an, în ziua de 13 august, la Domnul, în urma chinurilor suferite, la venerabila vârstă de 82 de ani. Pomenirea sa se face în fiecare an la 13 august (mutarea moaștelor) și la 21 ianuarie[3]. Sf. Maxim mai este comemorat și pe 20 septembrie, împreună cu Sf. Martin Mărturisitorul.

Scrieri

De la Sfântul Maxim ne-au rămas numeroase scrieri din care unele au fost incluse în Filocalia, iar altele în colecția PSB (”Părinți și scriitori bisericești”). O parte din aceste scrieri sun dogmatice, însă cele mai multe sunt dedicate descrierii vieții contemplative, oferind ample îndrumări ascetice. Alte scrieri abordează teme de liturgică și hermeneutică. Ignorate vreme de secole de teologii apuseni, scrierile Sfântului Maxim ocupă un loc special în teologia răsăriteană, Părinți precum Simeon Noul Teolog sau Grigorie Palama fiind considerați drept continuatori ale direcțiilor intelectuale și spirituale ale Sfântului Maxim.

Din scrierile sale fac parte următoarele:

  • Răspunsuri către Talasie - O suită de 65 de întrebări și răspunsuri legate de tot atâtea pasaje dificile din Sfânta Scriptură;
  • Ambigua - O explorare a pasajelor dificile întâlnite în scrierile areopagitice și în cele ale Sfântului Grigorie de Nazianz, concentrate pe probleme hristologice;
  • Scholia - Comentarii la scrierile timpurii ale lui Dionisie Areopagitul;
  • Mistagogia – Comentariu și meditație cu privire la Sfânta Liturghie;
  • Comentariu la Psalmul 59;
  • Tâlcuire la Tatăl nostru;
  • Capete despre dragoste - Maxime cu privire la viața duhovnicească grupate în colecții de câte-o sută;
  • Capete teologice;
  • Cuvânt ascetic – Dialog cu privire la viața monastică;
  • Viața Fecioarei (Biografie) - cea mai timpurie biografie completă a Maicii Domnului.

Începând cu secolul XX, sfântul Maxim Mărturisitorul a fost din nou considerat un autor de referință pentru teologia și spiritualitatea ortodoxă. În limba română, de traducerea și comentarea scrierilor lui s-a ocupat părintele Dumitru Stăniloae.

Ediții critice ale operei sfântului Maxim Mărturisitorul: CPG 7688-7721

Citate

  • "Vino, Preaslăvite Cuvinte ai lui Dumnezeu, și ne împărtășește, pe măsura puterilor noastre, descoperirea cuvintelor Tale. Înlăturând grosimea învelișurilor, arată-ne, Hristoase, frumusețea înțelesurilor spirituale. Ia-ne de mâna dreaptă. adică de puterea minții noastre, și «ne călăuzește pe calea poruncilor Tale» (Ps. 119, 9-10) Și ne du «la locul cortului Tău cel minunat, până în lăuntrul casei lui Dumnezeu în glas de bucurie și de mărturisire a zvonului de sărbătoare», ca și noi. prin mărturisirea faptuirei și prin bucuria contemplației, să fim învredniciți a veni la locul negrăit al ospățului Tău și să ne ospătăm împreună cu cei care prăznuiesc acolo duhovnicește. cântând cunoștința celor negrăite cu glasurile netăcute ale minții. Şi mă iartă pe mine, Hristoase. că îndrăznesc, la porunca slujitorilor Tăi celor vrednici, ceea ce este peste puterea mea. Luminează cugetarea mea neluminată, spre înțelegerea locului de față. ca să fii și mai mult slăvit, ca Unul Care dai orbilor vedere și faci limba bâlbâiților să grăiască cu claritate. " (Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 48, Filocalia, vol. 2, pp. 168-169)
  • "Iar credincioși, virtuoși și contemplativi a numit pe începători, înaintați și desăvârșiți, care pot fi numiți și robi, lucrători cu plata și fii, ca cele trei cete ale celor ce se mântuiesc. Robi sau credincioși sunt cei care împlinesc poruncile de frica amenințărilor stăpânului și lucrează cu bunăvoința cele încredințate. Lucrători cu plata sunt cei ce poartă, de dorul bunătăților făgăduite, greutatea și arșița zilei, adică necazul legat de viața aceasta din osânda protopărintelui și ispitele care, din cauza ei, trebuie suportate pentru virtute. Aceștia schimbă înțelepțește, prin hotărâre de bună voie, viață cu viață, cea prezentă pentru cea viitoare. Iar fii sunt cei care nici de teama amenințărilor, nici de dorul celor făgăduite, ci în temeiul unui mai statornic și al unei deprinderi în înclinarea și dispoziția voluntară a sufletului spre bine, nu se despart niciodată de Dumnezeu, ca acel fiu, către care s-a zis: « Fiule, tu totdeauna ești cu mine și ale mele cu ale tale sunt » (Luca 15, 31). Aceștia sunt prin afirmare voluntară și prin îndumnezeire în har, atâta cât le este îngăduit oamenilor, aceea ce este și e crezut Dumnezeu după fire și cauză." (Maxim Mărturisitorul, Mistagogia, XXIV)

Imnografie

Sf. Maxim Mărturisitorul

Tropar, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției, și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Maxime înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 8-lea:

Pe marele Maxim, iubitorul Treimii, pe cel ce a propovăduit în chip lămurit dumnezeiasca credință și ne-a învățat să credem că Hristos este în două firi, și cu două voințe și lucrări, întru cântări credincioșii să-l cinstim, precum se cuvine, strigând: Bucură-te, propovăduitorule al credinței!

Iar pentru prăznuirea din 13 august se cântă slujba Cuviosului Maxim Mărturisitorul pe 12 august (pe 13 făcându-se odovania praznicului Schimbării la Față) și se pun, cu troparul de mai sus, condacele:

Condac, glasul al 6-lea:

Lumina cea întreit strălucitoare sălășluindu-se în sufletul tău, te-a arătat vas ales pe tine, preafericite, căci lămurit arăți marginilor cele dumnezeiești și arătarea înțelegerilor celor cu anevoie de înțeles, fericite Maxim, luminat propovăduind tuturor Treimea cea mai presus de ființă și fără de început.

Alt condac, glasul al 8-lea:

Al Bisericii apărătorule, de Dumnezeu grăitorule, întărirea bunei credințe și luminarea, alăuta și organul bunei credințe, a călugărilor dumnezeiască și sfințită podoabă, nu înceta rugându-te pentru noi toți.

Note

  1. ↑ După indicațiile mineiului pe luna august, slujba sfântului Maxim se cântă în ziua de 12 august, pentru că pe 13 august este odovania praznicului Schimbării la Față, când se cântă slujba completă a praznicului.
  2. ↑ Acestea sunt relatate într-o scriere agiografică din secolul al X-lea, considerată sursa principală pentru viața sfântului. După o scriere siriacă din secolul al VII-lea. atribuită lui Gheorghe/Grigore de Reshaina, Maxim ar fi fost originar din localitatea palestiniană Heshfin și ar fi fost călugăr la Mănăstirea Sfântului Sava (Palestina). După unii savanți, această versiune ar putea corespunde mai bine relațiilor pe care sf. Maxim le-a avut cu mai multe personalități pelaestiniene, precum Sofronie al Ierusalimului sau papa Teodor. - cf. Ch. Boudignon, « Maxime était-il constantinopolitain ? », dans: Orientalia Lovanensia Analecta 137, 2004, p. 1 - 43.
  3. ↑ Părintele Macarie Simonopetritul explică în Sinaxarul său, într-o notă la data de 21 ianuarie, că: „Sinaxarele comemorează aducerea moaștelor sf. Maxim la 13 august, când de fapt aceasta este data adormirii sale în Domnul. Ca și în cazul sf. Atanasie (18 ianuarie), mutarea prăznuirii sf. Maxim pe 21 ianuarie se explică probabil prin dorința de a propune o serie întreagă de mari teologi și mărturisitori ai credinței în luna ianuarie.

Surse

Legături externe

Sinaxare:

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Maxim_Mărturisitorul&oldid=56686”