Alexis Toth

Sf. Alexis Toth

Preacuviosul nostru părinte Alexis Toth (cunoscut și ca Alexis de Wilkes-Barre), apărătorul credinței ortodoxe și lucrător neobosit în via Domnului, s-a născut la Eperjes, în Austro-Ungaria, pe 14 martie 1853 și a murit pe 7 mai 1909 la Wilkes-Barre, Pennsylvania, Statele Unite ale Americii.

Emigrând din regiunea ruso-carpatică a imperiului austro-ungar în Statele Unite, pentru a servi și proteja turma sa într-un mediu catolic ostil, a recunoscut necesitatea de a se întoarce la moștenirea creștină ortodoxă, împreună cu enoriașii săi.
Prăznuirea lui este celebrată pe 7 mai.

Viața

Alexis Georgievici Toth s-a născut pe 14 martie 1853 la Eperjes (acum Presov, în Slovacia) în regiunea Zepes, pe atunci parte componentă a imperiului austro-ungar. Părinții săi erau George și Cecilia Toth. Ca mulți alții din imperiul austro-ungar, cei din familia Toth era de rit catolic răsăritean. Tatăl și fratele lui Alexis erau preoți iar unchiul său a fost episcop al Bisericii Unite Greco-Catolice. Alexis a primit o excelentă educație, învățând mai multe limbi străine, printre care rusa din regiunea carpatică, maghiara, rusă, germană, latină și citea în limba greacă. El s-a căsătorit cu Rosalia Mihaliuk, fata unui preot și a fost hirotonit preot în 18 aprilie 1878, slujind ca al doilea preot al Bisericii Unite. La scurt timp soția să a murit, după care a urmat și unicul lor fiu să-l părăsească, pierderi pe care sfântul le-a răbdat cu blândețea pe care o presupune starea de preot.

În mai 1879, Părintele Alexis a fost numit secretarul episcopului din Presov și administrator la Dioceză. Tot lui i s-a încredințat și conducerea unui orfelinat. La Seminarul din Presov, Părintele Toth a predat Istoria Bisericii și Legile canonice, ceea ce l-a ajutat mult în viața pe care urma s-o trăiască în America.

Sf. Alexis nu a rămas mult profesor și administrator deoarece Domnul avea alte planuri cu el. Un fost coleg de seminar, care emigrase în Statele Unite ale Americii, i-a trimis o scrisoare episcopului din Presov cerându-i acestuia să-l trimită pe Părintele Alexis ca misionar în America. Episcopul a consimțit și astfel Alexis Toth, ca un alt Avraam, și-a părăsit țara și familia pentru a împlini voia Domnului (Gen 12:1).
El a sosit în Statele Unite pe 15 noiembrie 1889, iar pe 15 noiembrie a ținut prima slujbă în calitate de preot la biserica Sf. Maria a greco-catolicilor din Minneapolis (statul Minnesota).

La sosirea în America, părintele s-a prezentat autorității locale romano-catolice, arhiepiscopul John Ireland, deoarece nu exista episcop al Bisericii Unite în America în acea vreme. Arhiepiscopul Ireland aparținea partidului catolicilor americani care erau adepții "americanizării" tuturor catolicilor români. Viziunea lui de viitor s-a fondat pe credința obișnuită, obiceiuri și utilizarea limbii engleze în biserică (în afară de slujbele liturgice)). Normal că parohiile etnice și clerul de rit non-latin nu intrau în această viziune. Astfel, când părintele Toth și-a prezentat referințele arhiepiscopul l-a întâmpinat cu ostilitate, refuzând să-l recunoască pe Alexis ca preot catolic și nelăsându-l să slujească în dioceza sa.

Ca istoric și profesor de lege canonică Părintele Toth își cunoștea drepturile în cadrul Bisericii Unite și nu a acceptat deciziile nefondate ale arhiepiscopului. În luna octombrie a anului 1890, a avut loc o ședință cu 8 din cei 10 preoți ai Bisericii Unite din America la Wilkes-Barre, Pennsylvania sub prezidarea Părintelui Toth. Deja episcopii americani sesizau Roma cu privire la chemarea în Europa a tuturor episcopilor Bisericii Unite din America, de teamă că preoții și parohiile Bisericii Unite vor îngreuna asimilarea imigranților în cultura Americană. Episcopii Bisericii Unite din Europa au refuzat să răspundă apelului de ajutor al preoților.

Arhiepiscopul Ireland a trimis o scrisoare parohiilor sale, în care dădea ordin membrilor acestora sa nu participe la slujbele părintelui Toth și să accepte serviciile preoțesti ale acestuia. Așteptându-se sa fie deportat in orice moment, părintele Toth a explicat enoriașilor săi situația, sugerând ideea întoarcerii sale în Europa. Aceștia au refuzat categoric: "Nu. Mai bine ne ducem la episcopul rus. De ce sa ne lăsăm călcați tot timpul de străini?". Ivan Mlinar s-a dus la San Francisco pentru a-l întâlni personal pe Episcopul Vladimir, apoi în februarie 1891, părintele Toth și administratorul bisericii, Paul Podany, au mers și ei la întâlnirea cu episcopul. Ca urmare, Episcopul Vladimir a venit la Minneapolis în 25 martie 1891 și l-a primit pe părintele Toth și pe încă 361 de enoriași în Biserica Ortodoxă a înaintașilor lor. Enoriașii au privit acest eveniment ca o noua victorie a ortodoxiei, bucurându-se: "Slavă lui Dumnezeu pentru multa Sa milă față de noi!"

Inițiativa a venit din partea poporului, fără nici-o influență din afară. Biserica Ortodoxă Rusă nu a știut de existența imigranților Bisericii Unite Slave în America, dar a răspuns pozitiv la cererea lor de a fi reuniți cu Biserica Ortodoxă.

Întoarcerea la biserica ortodoxă a Sf. Alexis și a parohiei sale a fost un exemplu încurajator pentru sute de greco-catolici. Exemplul a fost ca lumânarea în sfeșnic care luminează tuturor celor din casă (Matei 5:15), iar turma poate fi asemănată cu aluatul pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit (Matei 13:33). Prin predicile sale hotărâte el a smuls rădăcinile buruienilor care crescuseră în grâul adevăratei doctrinei, demascând falsele învățături care i-au dus poporul în rătăcire. Chiar dacă nu a ezitat să arate cu degetul erorile doctrinelor din alte biserici, părintele Alexis a avut grijă să le trezească enoriașilor săi vigilența împotriva intoleranței. Scrierile sale și predicile sunt pline de admonestări referitoare la respectul față de aproapele și la ideea de a nu judeca credința altora. Dacă a făcut comentarii dure în corespondența sa privată cu administrația bisericii, trebuie să reținem ca acestea s-au făcut pentru apărarea Bisericii Ortodoxe și a Misiunii Americane de acuzații nefondate din partea unora care foloseau un limbaj mult mai dur decât Părintele Toth. Acești opozanți pot fi caracterizați ca intoleranți, nepoliticoși, cu metode non-etice de amenințarea la adresa lui și a enoriașilor săi.

În mijlocul greutăților, acest herald al teologiei Dumnezeiești și a doctrinei fără cusur a dat scrieri ortodoxe inepuizabile pentru noii convertiți, pline de sfaturi practice despre modul de trăire ortodox. De exemplu, articolul său "Cum ar trebui să trăim în America" pune accent pe educație, curățenie, sobrietate și prezența copiilor în biserică duminica și de sărbători.

Deși parohia din Minneapolis a fost primită în Biserica ortodoxă în martie 1891, abia în iulie 1892 Sfântul Sinod al Rusiei a recunoscut și acceptat parohia în Dioceza Alaska și Insulele Aleutine. Rezoluția a ajuns în America numai în octombrie 1892. În acest timp ostilitatea religioasă și etnică împotrivă noilor convertiți s-a făcut bine simțită. Părintele Alexis a fost acuzat că și-a vândut poporul carpato-rus și religia sa "moscoviților" pentru bani. În realitate el nu s-a bucurat de nici un suport financiar pentru o lungă perioadă de timp, parohia sa fiind una din cele mai sărace. Până să-i parvină salariul din Rusia, sfântul a trebuit să lucreze la o brutărie pentru a se întreține. Chiar dacă veniturile sale erau neînsemnate, el nu ezita să facă pomeni celor săraci și cu nevoi. El și-a împărțit banii cu alți clerici mai săraci ca el și a contribuit la ridicarea bisericilor și educația din seminariile din Minneapolis. Nu-i păsa de viață lui, despre ce va mânca și bea. (Matei, 6:25). Lăsând toate cele în grijă lui Dumnezeu, Sf. Alexis a urmat sfatul Mântuitorului nostru care spunea "Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adaugă vouă" (Matei 6:33). Deci el a suportat durerile, necazurile și atacurile fizice cu răbdare și bucurie spirituală, amintindu-ne că "Dumnezeirea este mai puternică decât toate" (Înțeleptul Solomon 10:12).

Episcopii Vladimir, Nicolae, Sf. Tihon si Platon au recunoscut harul special al părintelui Toth, trimițându-l de multe ori sa predice și să învețe poporul slav. Sf. Alexis a vizitat multe parohii ale Bisericii Unite, explicându-le diferențele dintre ortodoxie, protestantism, romano-catolicism si uniatism, subliniind că drumul spre mântuire este numai cu Biserica Ortodoxă.

La fel ca Iosua, "el și-a călăuzit drept poporul spre convertire" (Sirah 49:2). El a ajutat formarea și convertirea a 17 parohii, plantând o vie a lui Hristos în America, îmbogățindu-i roadele din ce în ce mai mult. În 1909, anul binecuvântatei lui repauzări, mai multe mii de adepți ai Bisericii Unite Carpato-Ruse și Galiciene s-au întors la ortodoxie. Acesta a fost un eveniment major în istoria Misiunii Nord-Americane care a continuat să contureze viitorul ortodoxiei în această țară de-a lungul multor generații ce aveau să vină.

Cine poate ști lupta duhovnicească a sfântului? Cine poate spune ce rugăciuni a ridicat din sufletul său smerit către Dumnezeu? Sfântul Alexis nu și-a arătat niciodată în public evlavia ci s-a rugat lui Dumnezeu în secret, cu lacrimi, smerenie și zdrobire de inimă. Dumnezeu, Cel ce vede toate câte facem în ascuns, l-a răsplătit pe sfânt (Matei 6:6). Este de neconceput ca Sf. Alexis să-și fi putut duce la bun sfârșit munca sa de apostolat fără ca Dumnezeu să-l fi binecuvântat și întărit pentru aceasta.

Eforturile Părintelui Toth au fost recunoscute și în timpul vieții sale. El a primit în dar o mitră încrustată cu pietre prețioase din partea Sfântului Sinod precum și Ordinul Sfântul Vladimir și al Sfintei Ana de la Ţarul Nicolae al II-lea pentru serviciile deosebite și devotamentul față de Dumnezeu și țară. În 1907 a fost printre candidații la scaunul episcopal, însă nu a acceptat onoarea, motivând cu smerenie că o astfel de demnitate ar trebui să fie responsabilitatea unei persoane mai tinere și mai sănătoase decât el.

Pe la sfârșitul anului 1908, sănătatea Sf. Alexis a început să se șubrezească datorită unor complicații mai vechi. A încercat să se refacă în sudul orașului New Jersey, dar s-a reîntors după puțin timp la Wilkes-Barre, unde a fost nevoit să stea la pat timp de două luni. Vineri, 7 mai 1909 (24 aprilie pe stil vechi, după calendarul iulian) s-a dus la Domnul, zi în care se prăznuiesc sfinții Sava și Alexie Pustnicul Peșterilor din Kiev.

Moaștele

Sf. Alexis a fost cu adevărat omul lui Dumnezeu. care a călăuzit mulți imigranți galicieni și carpato-ruși prin confuzia provocărilor religioase din Lumea Nouă până la unitatea Bisericii Ortodoxe, cu ajutorul cuvintelor pline de har și exemplului său de viață. În testamentul său, Sf. Alexis și-a lăsat sufletul la mila lui Dumnezeu, cerându-și iertare de la toți și iertându-i pe toți.

Sfintele sale moaște se odihnesc acum la Mănăstirea Sfântul Tihon din South Canaan, Pennsylvania, unde credincioșii pot veni să se închine lor și să-i ceară sfântului să mijlocească la Dumnezeu pentru ei.

Dragostea Sf. Alexis și preocuparea pentru copiii săi spirituali nu a dispărut odată cu moartea sa. Ca o concluzie la viața sfântului, ar fi potrivită prezentarea uneia din intervențiile miraculoase ale părintelui, care s-a petrecut în anul 1993: în luna ianuarie a acelui an, un bărbat s-a rugat Sfântului Alexis să-l ajute să obțină informații despre fiul său de care nu mai știa nimic de 28 de ani. Punându-și nădejdea în îndrăzneala sfântului la bunul Dumnezeu, omul a așteptat răspunsul. Chiar a doua zi fiul acestuia l-a sunat pe tatăl său. Se pare că tânărul se afla în biserică atunci când a simțit o pornire de nestăvilit de a-l suna pe tatăl sau. Mama sa îl dusese cu ea în alt stat schimbându-și numele când el era un copil. De aceea tatăl său nu a putut să le dea de urmă. Aflând de la mama sa că tatăl sau era creștin ortodox, a obținut de la un preot ortodox numărul de telefon al tatălui său dintr-un oraș îndepărtat. Astfel tatăl și fiul s-au reîntâlnit, mulțumind lui Dumnezeu și Sfântului Alexis pentru ajutorul primit.

Surse

• http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai07.htm