Mănăstirea Humor

La acest articol se lucrează chiar în acest moment! Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Mănăstirea Humor
Jurisdicție	Mitropolia Moldovei și Bucovinei
Tip	călugărițe
Înființată	1530
Ctitori	Marele logofăt Toader Bubuiog
Stareț
Mărime aprox.	30 călugărițe
Localizare	Comuna Mănăstirea Humorului, județul Suceava
Limba liturgică	română
Cântarea	bizantină
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri	Adormirea Maicii Domnului (15 august) Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie)
Site web oficial

Mănăstirea Humor, cu hramurile Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Mănăstirea Humorului, județul Suceava, la circa 5 km nord-vest de orașul Gura Humorului. A fost ctitorită în anul 1530 de către marele logofăt Toader Bubuiog.
Biserica pictată a acestei mănăstiri este înscrisă pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial.. De asemenea, Mănăstirea Humor, în ansamblul ei, este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare SV-II-a-A-05570.

Istoric

Conform tradiției, pe la începutul secolului al XV-lea, în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), un boier moldovean, Ivan vornicul, a ridicat o biserică de piatră pe malul unui pârâiaș, în apropiere de confluența acestuia cu Râul Humor. Acolo exista deja un schit de călugări care avea o biserică de lemn. În decursul secolului al XV-lea, în jurul bisericii noi s-a dezvoltat un așezământ monahal cunoscut ca Mănăstirea Humor.

Printr-un act datat în 13 aprilie 1415, voievodul Alexandru cel Bun a dăruit „mănăstirii panului Ivan vornic (...) care este la Humor” moșia Pârteștenilor, care cuprindea Solonețul și „seliștea Dioniș” (situate în actuala comună Cacica, județul Suceava). La începutul secolului al XVI-lea, biserica zidită de vornicul Ivan s-a prăbușit, din cauze necunoscute, ruinele sale putându-se vedea și în prezent, la circa 500 m de actuala biserică.

În anul 1530, marele logofăt Toader Bubuiog a început construirea unei noi biserici de piatră la Humor. Ctitorul acestei biserici era un vestit boier modovean, care fusese pârcălab de Roman (1516-1523) înainte de a deveni mare logofăt al Moldovei (1525-1537). În perioada domniei lui Petru Rareș, el a fost un dregător de încredere al voievodului, îndeplinind misiuni diplomatice în Transilvania (1527), Turcia (1528) și Polonia (1532). Soția sa, Anastasia, era fiica lui Ioan Tăutu, logofăt în timpul domniei lui Ștefan cel Mare și a lui Bogdan al III-lea. S-a păstrat încă pisania de pe peretele exterior sudic al pronaosului, scrisă în limba slavonă:

Pisania bisericii

„Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, la porunca și cu ajutorul evlaviosului domn Petru Voievod, fiul voievodului Ștefan cel Bătrân, s-a început acest hram în numele cinstitei Adormiri a Preacuratei și Preabinecuvântatei noastre Stăpâne Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, cu cheltuiala și prin osteneala robului lui Dumnezeu Jupan Toader, mare logofăt, și a soției sale Anastasia, în anul 7038 august 15 și când era egumen Chir Paisie”.

Marele logofăt Toader Bubuiog - tabloul votiv

În 1535 logofătul Toader Bubuiog a adus mai mulți meșteri care să zugrăvească noua biserică. Printre aceștia era și Toma din Suceava, cel care se autointitula „zugrav de biserici și curtean al Măriei sale Petru, voievodul Moldovei”. Acești meștari zugravi au realizat unul din cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii.

Un veac mai târziu, voievodul Vasile Lupu (1634-1653) a ridicat ziduri înalte de piatră în jurul mănăstirii și a construit, la intrarea în incintă, un turn masiv cu parter și trei etaje (în 1641). Aceste ziduri nu i-au împiedicat însă pe cazacii lui Timuș Hmielnițki să jefuiască și să incendieze parțial sfântul lăcaș în 1653.

După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în 1775, autoritățile au desființat Mănăstirea Humor în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea, trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților „sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri”. După desființarea mănăstirii, biserica sa a fost transformată în biserică parohială, în timp ce chiliile s-au ruinat aproape complet. În clădirile fostului ansamblu monahal a funcționat o școală pentru copiii localnicilor, iar din 1850 acestea au fost folosite ca depozit pentru materialele autorităților austriece.

După Unirea Bucovinei cu România (1918), biserica fostei Mănăstiri Humor a continuat să funcționeze ca biserică de parohie. În a doua jumătate a secolului XX s-au efectuat importante lucrări de restaurare a ansamblului mănăstiresc. Astfel, în anii 1971-1972 a fost restaurată pictura interioară din pronaos și gropniță, cu sprijin financiar și de specialitate de la UNESCO. Tot atunci a fost refăcut acoperișul bisericii și au fost lărgite streșinilor pentru a apăra cât mai bine picturile exterioare împotriva intemperiilor. De asemenea, a fost restaurat turnul construit de Vasile Lupu.

Arhitectură

Biserica mănăstirii

Arhitectura bisericii Mănăstirii Humor, cu hramul Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ridicată la 1530 (monument istoric de arhitectură având codul de clasificare SV-II-m-A-05570.01) prezintă o serie de trăsături distinctive care o deosebesc de alte edificii religioase construite în aceeași perioadă în Moldova. Ea este construită în plan triconc (treflat), cu abside laterale, dar fără turlă deasupra naosului. Un alt element particular este prezența, pentru prima dată în arhitectura moldovenească, a unui pridvor deschis (în locul obișnuitului pridvor închis). O altă noutate care apare aici este „tainița”, încăpere suprapusă peste „gropniță” (încăperea destinată mormintelor).

Soclul bisericii este făcut din bucăți mari de piatră cioplită. Cele trei abside au decorate cu firide alungite, iar sub cornișă se află un rând de ocnițe mici. Acoperișul înalt, cu rupere în pantă, se prelungește deasupra absidelor și formează o streașină largă, specifică zonelor montane și este învelit cu șiță de brad.

Interiorul bisericii este compartimentat în cinci încăperi (de la vest spre est: pridvorul deschis, pronaosul, încăperea mormintelor (gropnița), naosul și altarul. Pridvorul deschis are patru arcade mari, care se înalță până sub șirul de ocnițe. Dintre cele patru arcade, două se află pe fațada vestică și au parapete înalte de zidărie și câte una se află pe fațadele laterale. Aceste arcade sunt separate de stâlpi de secțiune pătrată și groși cât zidul bisericii.

Interiorul bisericii este luminat prin șase ferestre: câte una pe fațadele laterale ale pronaosului, una pe peretele sudic al încăperii mormintelor, câte una în axul absidelor laterale ale naosului și încă una în axul absidei altarului. Din pridvor se intră în pronaos printr-un portal cu ancadrament cu muluri în stil gotic, care se termină în arc frânt. Între pronaos și încăperea mormintelor („gropnița”), precum și între încăperea mormintelor și naos, se află câte un perete de zidărie străpuns de o deschidere încadrată de baghete încrucișate. Încăperea mormintelor are o boltă semicilindrică, iar deasupra naosului se află o calotă sferică sprijinită pe un sistem de arcuri în stil moldovenesc. În peretele nord-vestic al încăperii mormintelor se află o ușă către o scară care duce într-o încăpere secretă, numită „tainiță”, unde era ascuns tezaurul bisericii în caz de primejdie.

Ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt de factură gotică. În partea estică, biserica se termină prin absida de formă semicirculară a altarului, despărțit de naos printr-un iconostas foarte vechi, o excepțională sculptură în lemn. În părțile laterale ale altarului sunt încadrate în grosimea zidului cele două nișe tradiționale: proscomidiarul și diaconiconul.

Turnul lui Vasile Lupu

Turnul lui Vasile Lupu

În anul 1641, voievodul Vasile Lupu a împrejmuit mănăstirea cu ziduri înalte de piatră și a construit la intrarea în incintă un turn masiv. Pe clădirea turnului se afla încastrată următoarea pisanie:

„Acest turn l-a zidit și împodobit evlaviosul și de Hristos iubitorul domn Io Vasile Voievod, din mila lui Dumnezeu stăpân și domn al întregii țări în anul 7149”.

Turnul se află la nord-est de clădirea bisericii și inițial făcea parte zidul de incintă (în prezent ruinat) al mănăstirii, fiind sprijinit pe laturile de nord și de vest de două contraforturi înalte. El are un plan pătrat, cu latura de 8 m, un parter și trei etaje. Încăperile sale au bolți semicilindrice așezate alternativ pe direcții opuse (nord-sud, vest-est, nord-sud și vest-est). În încăperea de la parter se intră pe o ușă dispusă pe latura de sud. La primul etaj se ajunge de pe o scară exterioară cu trepte de lemn, susținute de console încadrate în zidărie, scară ce se află pe latura de est și duce către o intrare aflată tot pe latura sudică. De la primul etaj se urcă la etajele superioare pe scări cu trepte de piatră înguste, cuprinse în grosimea zidăriei. Încăperile de la etaj sunt luminate prin ferestre mici cu cadre de piatră. La ultimul etaj se află un balcon de lemn așezat pe grinzi puternice care se sprijină pe console de lemn. Acoperișul turnului este înalt și în patru ape, cu o rupere în pantă foarte pronunțată. Este învelit cu șiță din brad și se prelungește peste galeriile balconului.

Turnul lui Vasile Lupu avea un rol defensiv, în încăperile de la etaj putându-se refugia apărătorii mănăstirii, împreună cu odoarele de preț. Scara care ducea la etaj putea fi distrusă pentru a-i împiedica pe invadatori să pătrundă în încăperile respective.

În prezent, acest turn este inclus în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, având codul de clasificare SV-II-a-A-05570.04.

Turnul clopotniță

Mai târziu, în secolul al XIX-lea, pe latura estică a complexului mănăstiresc a fost ridicat un turn-clopotniță. Este construit din lemn și are un etaj. La parter se află intrarea în ansamblul mănăstirii, iar la etaj este camera clopotelor. Și acest turn este inclus în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, având codul de clasificare SV-II-a-A-05570.03.

Sursă

• Wikipedia: Mănăstirea Humor

Legături externe

• Mănăstirea Humor pe DescoperaRomania.eu
• Mănăstirea Humor la travelworld
• Mănăstirea Humor în cuvinte și imagini
• Manastirea Humor, 13 iunie 2012, CrestinOrtodox.ro
• Memoria Bisericii în imagini: Mănăstirea gropniță de la Humor, 25 martie 2010, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina
• Institutul Naţional al Patrimoniului: Biserica „Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Humor - album foto