Diaconicon

Diaconiconul (gr. διακονικόν) sau schevofilachion (gr. σκευοφυλάκιον), amândouă cuvinte de origină greacă, este o firidă sau o absidă (azi adesea chiar un dulap) în dreapta altarului, unde se păstrează veșmintele, vasele și obiectele liturgice (hainele preoțești dar și alte elemente ce fac parte din ritualul bisericesc).

În Biserica veche, proscomidiarul și diaconiconul formau un loc unic (numit schevofilachion), și care se putea situa în afara altarului, lipit de altar sau în proximitate.

Se numește diaconicon, pentru că în vechime era în grija diaconului.

La catolici poartă denumirea de sacristie.

Surse

• Ene Braniște și Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2