Anafură: Diferență între versiuni
m (→Înţelesul anafurei: pt. o mai bună vizibilitate a secțiunii „Bibliografie”) |
m (diacritice noi (cu virgulă)) |
||
(Nu s-au afișat 5 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori) | |||
Linia 1: | Linia 1: | ||
{{Liturghia}} | {{Liturghia}} | ||
− | '''Anafura''' este pâinea | + | '''Anafura''' este pâinea sfințită la [[Sfânta Liturghie]] care se împarte credincioșilor la sfârșitul slujbei. |
==Termeni== | ==Termeni== | ||
− | ''Anafură'' vine din slavonescul ''(a)nafora'' (grecii folosesc termenul ''antidoron''), | + | ''Anafură'' vine din slavonescul ''(a)nafora'' (grecii folosesc termenul ''antidoron''), și trebuie distins de neologismul liturgic neogrec anaforă (''[[anaforaua]] liturgică'' sau ''anaforaua euharistică''), care desemnează partea centrală a Euharistiei, de la „Sus să avem inimile!” și până la [[ecfonis]]ul „Și ne dă nouă, cu o gură și cu o inimă, a slăvi și a cânta preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”. |
==Pregătirea anafurei== | ==Pregătirea anafurei== | ||
− | + | Bucățile de [[prescură]] ce rămân de la [[proscomidie]] sunt adunate într-un vas anume destinat anafurei și sunt binecuvântate de [[preot]] după prefacerea Darurilor la Sfânta Liturghie. Până nu demult se practica, sau se mai practică încă, rânduiala de atingere a vasului în care erau puse bucățile de pâine rămase de la Proscomidie, sau binecuvântate anume pentru folosirea lor ca anafură, de sfântul [[potir]] și de sfântul [[disc]] cu formula: „Binecuvintează, Doamne, pâinea aceasta, care se va da în locul Sfintelor Tale”. | |
− | Din anul 2012 s-a hotărât de către [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] înlocuirea acestei rânduieli cât | + | Din anul 2012 s-a hotărât de către [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] înlocuirea acestei rânduieli cât și a formulei de binecuvântare: |
− | # rânduiala practicată trebuie să fie aceea a | + | # rânduiala practicată trebuie să fie aceea a înălțării în chipul crucii a pâinii respective înaintea Sfintelor Taine abia sfințite fără atingerea de Sfintele Vase (de altfel un gest neconfirmat de sursele vechi liturgice). |
− | # formula de binecuvântare este: | + | # formula de binecuvântare este: „Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, binecuvintează, Doamne, pâinea aceasta, anafura sfinților tăi”. Se evită astfel discuțiile din jurul formulei: „...în locul Sfintelor Tale Taine...”, care crea impresia că anafura are aceeași valoare cu Sfintele Daruri și „Binecuvântată este anafura sfinților Tăi...”, care nu face referire la Maica Domnului, mai cu seamă că ''anafura în ritul ortodox o reprezintă pe Maica Domnului''<ref>''Liturghier'', Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2012, pp. 603-604.</ref> |
− | == | + | ==Înțelesul anafurei== |
− | [[ | + | [[Imagine:Antidoron.jpg|thumb|left|150px|Anafură]] |
+ | După cum arată și numele ei grecesc (''antidoron'' însemnând „în locul Darurilor”), folosit și de ruși, precum și formula de binecuvântare „în locul Sfintelor Tale”<ref>Eliminată din [[Liturghier]]ul românesc pe 2012 din motivele amintite (loc.cit., v. nota precedentă).</ref>, anafura se distribuie, în mod normal, de către preot la sfârșitul Sfintei Liturghii acelora dintre credincioși care, pentru un motiv sau altul, nu s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului, ca să aibă și ei o participare concretă la sfințenia celor săvârșite. Anafura de altfel se taie din prescurile ce s-au folosit la Proscomidie. | ||
<div style="clear:left;"></div> | <div style="clear:left;"></div> | ||
+ | |||
+ | ==Sfinții Părinți și liturgiști== | ||
+ | În comentariul liturgic al lui Pseudo-[[Gherman I al Constantinopolului|Gherman]]: „Iar prescura, care se numește și pâine și binecuvântare și pârgă, din care se taie Trupul Domnului, se ia intru închipuirea pururea Fecioarei și de Dumnezeu Născătoare, care, după bunăvoința Tatălui și cu voia Fiului Său și a Cuvântului și după sălășluirea dumnezeiescului Duh, primind în sine pe unul din Treime, pe Fiul Lui Dumnezeu și Cuvântul, L-a născut Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit. După cum iarăși Dumnezeu, cel mai presus de fire, întrupându-se din aceasta într-o singură ipostasă... tot astfel și Trupul Domnului se taie... cu un oarecare instrument de fier, care se numește și copie... ca dintr-un pântece oarecare și din carnea unui corp fecioresc, (zic din pâinea întreagă a evloghiei și a prescurii) și se scoate astfel de sine stătător din mijlocul ei”. | ||
+ | |||
+ | Teodor de Andida: „Ce altceva decât închipuirea trupului Fecioarei este partea rămasă, (ce este) împărțirea evloghiei și a prosforei (anafurei)? Căci Sfânta Pâine se frânge și se împarte ca împărtășire de nespusă binecuvântare, celor ce se împărtășesc cu credință; iar prosfora (anafura) se dă înapoi plină de sfințenie de la Sfintele Taine, celor ce am adus-o și astfel, de la participarea la Trupul cel fără prihană și la cinstitul Sânge ale lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce s-a născut din Sfânta Fecioară, sfințirea și binecuvântarea ajunge la credincioși”. | ||
+ | |||
+ | În tâlcuirea [[Pidalion]]ului, în legătură cu oprirea catehumenilor de la anafura prin canonul 8 al lui [[Teofil al Alexandriei]]: „Pentru că acestea s-au adus la sfântul jertfelnic și părticele au ieșit din ele intrând în dumnezeieștile Daruri. Pentru aceasta, și cele rămase din acestea s-au sfințit”. | ||
+ | |||
+ | Sfântul [[Simeon al Tesalonicului|Simeon]], arhiepiscopul Tesalonicului spunea: „Anafura aceasta este pâine sfințită, este prescura produsă la Proscomidie, din care se scoate partea din mijloc (Sfântul Agneț), care se jertfește și se face Trupul Domnului. Deci, în locul acelui Dar mare al înfricoșatei Cuminecături, de vreme ce nu sunt toți vrednici a se împărtăși cu el, li se dă această anafură, care, după cuviință, se numește anti-doron, adică în loc de dar, pentru că dai darul hărăzirii lui Dumnezeu. Aceasta pâine este sfințită fiind însemnată cu copia și primind sfinte cuvinte; nu este însă împărtășirea Trupului lui Hristos, căci acelea sunt Tainele, iar aceasta numai dătătoare de sfințire și dăruitoare de dumnezeiescul Dar, care se dă cu cuvintele cele de la Proscomidie”. | ||
+ | |||
+ | Sfântul [[Nicolae Cabasila]]: „Tăind în multe părticele pâinea proscomidită, din care s-a scos Sfântul Agneț (preotul) o împarte credincioșilor ca pe una ce a devenit sfântă prin aceea că a fost afierosită (rânduită, destinată) și prezentată ca dar de jertfă lui Dumnezeu”. | ||
+ | |||
+ | ==Note== | ||
+ | <references/> | ||
==Bibliografie== | ==Bibliografie== | ||
* Léon Clugnet, ''Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Eglise grecque'', Paris, 1895. | * Léon Clugnet, ''Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Eglise grecque'', Paris, 1895. | ||
* Martine Roty, ''Dictionnaire russe-français des termes en usage dans l'Eglise russe'' (troisième édition revue et augmentée), Institut d'Etudes Slaves, Paris, 1992. | * Martine Roty, ''Dictionnaire russe-français des termes en usage dans l'Eglise russe'' (troisième édition revue et augmentée), Institut d'Etudes Slaves, Paris, 1992. | ||
− | * Preot Prof. Dr. [[Ene | + | * Preot Prof. Dr. [[Ene Braniște]], ''Liturgica generală'' (ediția a II-a revăzută și completată), Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1993. |
− | * Ierom. Dr. Petru Pruteanu, [http://ierompetru.wordpress.com/2009/09/15/anafura-sau-antidorul/ ''Anafura | + | * Ierom. Dr. Petru Pruteanu, [http://ierompetru.wordpress.com/2009/09/15/anafura-sau-antidorul/ ''Anafura și antidorul''] |
− | * Preot Prof. Petre Vintilescu, ''Anafora sau Antidoron'' din ''Studii Teologice'', Editura Institutului Biblic | + | * Preot Prof. Petre Vintilescu, ''Anafora sau Antidoron'' din ''Studii Teologice'', Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1953. |
− | * ''Liturghier'', Editura Institutului Biblic | + | * ''Liturghier'', Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2012. |
+ | |||
[[Categorie:Liturgică]] | [[Categorie:Liturgică]] | ||
− | |||
[[el:Αντίδωρο]] | [[el:Αντίδωρο]] | ||
[[en:Antidoron]] | [[en:Antidoron]] |
Versiunea curentă din 17 iunie 2015 05:45
Acest articol face parte din seria Sfânta Liturghie | |
Liturghia pregătitoare | |
Proscomidia Obiecte liturgice Veșminte | |
Liturghia cuvântului | |
Ectenia Mare Antifoanele Ieșirea cu Sfânta Evanghelie Troparul sărbătorii Trisaghionul Apostolul Evanghelia Predica Ectenia cererii stăruitoare Ectenia celor chemați | |
Liturghia euharistică | |
Heruvicul Ieșirea cu Cinstitele Daruri Ectenia credincioșilor Crezul Anaforaua Anamneza Epicleza Axionul Rugăciunea „Tatăl nostru” Împărtășirea Încheierea Anafura | |
Liturghia Darurilor Înainte Sfințite | |
Editați această casetă |
Anafura este pâinea sfințită la Sfânta Liturghie care se împarte credincioșilor la sfârșitul slujbei.
Cuprins
Termeni
Anafură vine din slavonescul (a)nafora (grecii folosesc termenul antidoron), și trebuie distins de neologismul liturgic neogrec anaforă (anaforaua liturgică sau anaforaua euharistică), care desemnează partea centrală a Euharistiei, de la „Sus să avem inimile!” și până la ecfonisul „Și ne dă nouă, cu o gură și cu o inimă, a slăvi și a cânta preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”.
Pregătirea anafurei
Bucățile de prescură ce rămân de la proscomidie sunt adunate într-un vas anume destinat anafurei și sunt binecuvântate de preot după prefacerea Darurilor la Sfânta Liturghie. Până nu demult se practica, sau se mai practică încă, rânduiala de atingere a vasului în care erau puse bucățile de pâine rămase de la Proscomidie, sau binecuvântate anume pentru folosirea lor ca anafură, de sfântul potir și de sfântul disc cu formula: „Binecuvintează, Doamne, pâinea aceasta, care se va da în locul Sfintelor Tale”.
Din anul 2012 s-a hotărât de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române înlocuirea acestei rânduieli cât și a formulei de binecuvântare:
- rânduiala practicată trebuie să fie aceea a înălțării în chipul crucii a pâinii respective înaintea Sfintelor Taine abia sfințite fără atingerea de Sfintele Vase (de altfel un gest neconfirmat de sursele vechi liturgice).
- formula de binecuvântare este: „Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, binecuvintează, Doamne, pâinea aceasta, anafura sfinților tăi”. Se evită astfel discuțiile din jurul formulei: „...în locul Sfintelor Tale Taine...”, care crea impresia că anafura are aceeași valoare cu Sfintele Daruri și „Binecuvântată este anafura sfinților Tăi...”, care nu face referire la Maica Domnului, mai cu seamă că anafura în ritul ortodox o reprezintă pe Maica Domnului[1]
Înțelesul anafurei
După cum arată și numele ei grecesc (antidoron însemnând „în locul Darurilor”), folosit și de ruși, precum și formula de binecuvântare „în locul Sfintelor Tale”[2], anafura se distribuie, în mod normal, de către preot la sfârșitul Sfintei Liturghii acelora dintre credincioși care, pentru un motiv sau altul, nu s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului, ca să aibă și ei o participare concretă la sfințenia celor săvârșite. Anafura de altfel se taie din prescurile ce s-au folosit la Proscomidie.
Sfinții Părinți și liturgiști
În comentariul liturgic al lui Pseudo-Gherman: „Iar prescura, care se numește și pâine și binecuvântare și pârgă, din care se taie Trupul Domnului, se ia intru închipuirea pururea Fecioarei și de Dumnezeu Născătoare, care, după bunăvoința Tatălui și cu voia Fiului Său și a Cuvântului și după sălășluirea dumnezeiescului Duh, primind în sine pe unul din Treime, pe Fiul Lui Dumnezeu și Cuvântul, L-a născut Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit. După cum iarăși Dumnezeu, cel mai presus de fire, întrupându-se din aceasta într-o singură ipostasă... tot astfel și Trupul Domnului se taie... cu un oarecare instrument de fier, care se numește și copie... ca dintr-un pântece oarecare și din carnea unui corp fecioresc, (zic din pâinea întreagă a evloghiei și a prescurii) și se scoate astfel de sine stătător din mijlocul ei”.
Teodor de Andida: „Ce altceva decât închipuirea trupului Fecioarei este partea rămasă, (ce este) împărțirea evloghiei și a prosforei (anafurei)? Căci Sfânta Pâine se frânge și se împarte ca împărtășire de nespusă binecuvântare, celor ce se împărtășesc cu credință; iar prosfora (anafura) se dă înapoi plină de sfințenie de la Sfintele Taine, celor ce am adus-o și astfel, de la participarea la Trupul cel fără prihană și la cinstitul Sânge ale lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce s-a născut din Sfânta Fecioară, sfințirea și binecuvântarea ajunge la credincioși”.
În tâlcuirea Pidalionului, în legătură cu oprirea catehumenilor de la anafura prin canonul 8 al lui Teofil al Alexandriei: „Pentru că acestea s-au adus la sfântul jertfelnic și părticele au ieșit din ele intrând în dumnezeieștile Daruri. Pentru aceasta, și cele rămase din acestea s-au sfințit”.
Sfântul Simeon, arhiepiscopul Tesalonicului spunea: „Anafura aceasta este pâine sfințită, este prescura produsă la Proscomidie, din care se scoate partea din mijloc (Sfântul Agneț), care se jertfește și se face Trupul Domnului. Deci, în locul acelui Dar mare al înfricoșatei Cuminecături, de vreme ce nu sunt toți vrednici a se împărtăși cu el, li se dă această anafură, care, după cuviință, se numește anti-doron, adică în loc de dar, pentru că dai darul hărăzirii lui Dumnezeu. Aceasta pâine este sfințită fiind însemnată cu copia și primind sfinte cuvinte; nu este însă împărtășirea Trupului lui Hristos, căci acelea sunt Tainele, iar aceasta numai dătătoare de sfințire și dăruitoare de dumnezeiescul Dar, care se dă cu cuvintele cele de la Proscomidie”.
Sfântul Nicolae Cabasila: „Tăind în multe părticele pâinea proscomidită, din care s-a scos Sfântul Agneț (preotul) o împarte credincioșilor ca pe una ce a devenit sfântă prin aceea că a fost afierosită (rânduită, destinată) și prezentată ca dar de jertfă lui Dumnezeu”.
Note
- ↑ Liturghier, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2012, pp. 603-604.
- ↑ Eliminată din Liturghierul românesc pe 2012 din motivele amintite (loc.cit., v. nota precedentă).
Bibliografie
- Léon Clugnet, Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Eglise grecque, Paris, 1895.
- Martine Roty, Dictionnaire russe-français des termes en usage dans l'Eglise russe (troisième édition revue et augmentée), Institut d'Etudes Slaves, Paris, 1992.
- Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica generală (ediția a II-a revăzută și completată), Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1993.
- Ierom. Dr. Petru Pruteanu, Anafura și antidorul
- Preot Prof. Petre Vintilescu, Anafora sau Antidoron din Studii Teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1953.
- Liturghier, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2012.