Ioan cel Milostiv: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 1: Linia 1:
 
{{Traducere EN}}
 
{{Traducere EN}}
 
[[Image:StJohntheMerciful.jpg|right|frame|Sf. Ioan cel Milostiv]]
 
[[Image:StJohntheMerciful.jpg|right|frame|Sf. Ioan cel Milostiv]]
−
Our father among the saints '''John the Merciful''' was [[patriarch]] of Alexandria in the early 7th century. He gained his epithet from his unstinting generosity in distributing the vast wealth of the [[patriarchate]] of Alexandria to the poor and afflicted. The main source for his biography is a Life written by Leontius of Neapolis in Cyprus. John is commemorated in the Orthodox Church on [[November 12]].
 
  
−
==Early life and consecration as patriarch==
 
−
John was born in Amathus on Cyprus c. 550 to the patrician Epiphanius, a governor of the island. He married and had children, but was a widower when he was called to become patriarch of Alexandria on the recommendation of his friend, the city's imperial prefect Nicetas. The [[Council of Chalcedon|Chalcedonian]] see of Alexandria had been vacant since the death in 609 of Theodore during the capture of the city by Nicetas. In 611 John assumed the throne, becoming the fifth Chalcedonian bishop of Alexandria to bear that name.
 
  
−
==Almsgiving==
+
Cel întru Sfinți Părintele nostru '''Ioan cel Milostiv''' a fost [[patriarh]] al [[Alexandria|Alexandriei]] la începutul secolului al VII-lea. A fost numit astfel din pricina dărniciei de care a dat dovadă, împărțind marea avere a [[Patriarhia Alexandriei|Patriarhiei Alexandriei]] celor săraci și celor necăjiți. Principala sursă pentru reconstituirea biografiei sale este Viața sa scrisă de Leontie de Nafplio, din Cipru. Biserica Ortodoxă îl pomenește la [[12 noiembrie]].
−
John was remarkable for his almsgiving or mercy (''eleemosyne'' in Greek, hence his title ''Eleemon''). To someone who was astounded at his generosity he recounted a vision he had seen in his youth in which Compassion appeared to him as a beautiful maiden and told him that she was the eldest daughter of God. The patriarchate of Alexandria had at its disposal immense wealth in both money and commercial enterprises, including shipping, and John put it all at the disposal of the poor. He was not only liberal with the resources of his see, but with his own goods. In one incident in his life he felt remorseful for accepting a richly-embroidered blanket as a gift and was unable to sleep until he sold it and gave the proceeds to the poor. He also made himself available to anyone who had a petition, grievance, or request. His generosity did draw censure at times. In one case one of his aides noticed that someone was abusing the distribution of goods in John's very presence, returning several times in different guises, but when he mentioned this John replied that it might be Christ in disguise. In another case he came to loggerheads with his friend Nicetas when the latter, concerned to contribute to Emperor Heraclius' war effort against the Persians, tried to appropriate some of the church's wealth to that end, an attempt which John firmly resisted and which ended in Nicetas' apology.
 
  
−
His care was not limited to his own flock in Alexandria, but extended to the people of Palestine in their sufferings during the Persian invasion and sack of Jerusalem. John sent convoys of essential supplies to Palestine and welcomed many refugees to Alexandria.
+
==Tinerețea și hirotonia întru patriarh==
  
−
==Spiritual activity and relations to Non-Chalcedonians==
+
Sfântul Ioan s-a născut în jurul anului 550 la Amathos, în Cipru, ca fiu al patricianului Epifanie, guvernatorul insulei. S-a căsătorit și a avut copii, dar, rămânând văduv, a fost chemat să devină patriarh al Alexandriei la propunerea prietenului său Nichita, prefect imperial al orașului. Scaunul Sinodul de la Calcedon|calcedonian al Alexandriei era vacant din anul 609, de la moartea Patriarhului Teodor în timpul cuceririi orașului de către Nichita. Ioan a fost înscăunat în anul 611, fiind al cincilea episcop calcedonian al Alexandriei cu acest nume. 
−
John took care of spiritual as well as bodily nourishment and in meals and other gatherings in the patriarchal palace would only converse on the Scriptures or other spiritual topics. He also patronized the learned wanderers St. [[Sophronius of Jerusalem|Sophronius]], future patriarch of Jerusalem, and [[John Moschus]], author of the ''[[Leimonarion]]'' (Spiritual Meadow).
+
 
 +
==Milostenia==
 +
 
 +
Sfântul Ioan era cunoscut pentru milostenia sa sau ajutorarea săracilor (''eleemosyne'' în limba greacă, de unde și numele său de ''Eleemon'', "Milostivul"). Unui om care se minuna de marea lui dărnicie i-a povestit o vedenie pe care o avusese, în care Milostenia îi apăruse ca o fecioară frumoasă, spunându-i că ea era cea dintâi fiică a Domnului. Patriarhia Alexandriei avea la dispoziția sa bogății imense, atât în bani cât și din diferite întreprinderi comerciale, precum navigația, iar Ioan a pus toate acestea la dispoziția săracilor. Nu era darnic doar cu bunurile Patriarhiei, ci și cu ale sale. Se spune că o dată, primind on dar o pătură cu cusături scumpe, n-a putut adormi până nu a vândut-o, dând banii săracilor. Se afla mereu la dispoziția oricui avea o rugăminte, o plângere sau o cerere. Uneori dărnicia sa părea excesivă. Într-un rând, unul din ajutoarele sale a băgat de seamă că un om încerca să-l înșele pe Sfântul Ioan, revenind de mai multe ori, deghizat, să ia milostenie și ajutorul i-a zis aceasta Sfântului. Atunci patriarhul a zis că omul acela  care lua de fiecare dată alt chipputea fi chiar Hristos. Altă dată, a ajuns să se certe rău cu prietenul său Nichita când acesta, încercând să contribuie mai mult la eforturile de război împotriva perșilor ale împăratului Heracliem a încercat să-și aproprieze unele din bogățiile Bisericii în acest scop. Ioan a rezistat acestor încercări, iar în sfârșit Nichita și-a cerut iertare.
 +
 
 +
Grija lui nu s-a mărginit doar la turma lui din Alexandria, ci s-a extins și către poporul din Palestina, când acesta suferea din pricina invaziei perșilor și a jefuirii [[Ierusalim|Ierusalimului]]. Ioan a trimis în mai multe rânduri ajutoare în Palestina și a primit în Alexandria pe mulți dintre cei refugiați din calea perșilor.
 +
 
 +
==Activitatea duhovnicească și relațiile cu necalcedonienii==
 +
 
 +
Ioan s-a îngrijit atât de hrana trupească, cât și de hrana duhovnicească, astfel că la întâlnirile de la palatul patriarhal nu vorbea decât din Scriptură sau alte lucruri duhovnicești. I-a ocrotit pe învățații călători Sf. [[Sofronie al Ierusalimului|Sofronie]], viitorul patriarh al Ierusalimului și pe [[Ioan Moschus]], autorul ''[[Limonar|Limonariului]]" (''Livada duhovnicească'')
 +
 
 +
Sfântul Ioan s-a remarcat în acea vreme și pentru blândețea și îngăduința arătate față de [[Biserica Ortodoxă Orientală|necalcedonieni]] și este chiar venerat ca sfânt în [[Biserica Alexandriei (Coptă)|Biserica coptă]] și de [[Biserica Etiopiei|Biserica etiopiană]]. În ciuda faptului că detesta violența, a fost un ferm susținător al doctrinei calcedoniene și s-a folosit de abilitățile teologice ale unor Sofronie si Ioan Moschus pentru a o apăra. și a o răspândi. Ca urmare a blândeții și puterii sale de convingere, numărul calcedonienilor din oraș a crescut înzecit în timpul cât a fost patriarh, după cum ne spune Viața sa.
 +
 
 +
==Plecarea din Alexandria și adormirea întru Domnul==
  
−
John stood out in his time for his meekness and tolerance toward [[Non-Chalcedonians]] and is actually venerated as a saint in the [[Church of Alexandria (Coptic)|Coptic]] and [[Church of Ethiopia|Ethiopian]] churches. Despite his eschewal of violence he was a firm supporter of Chalcedonian doctrine and used the theological ability of men such as Sophronius and John Moschus in defending and promoting it. As a result of his mix of gentleness and persuasion, the number of Chalcedonians in the city increased ten-fold during his reign, according to his Life.
 
  
−
==Departure from Alexandria and death==
 
 
John voiced opposition to Heraclius' early attempts at promoting [[monoenergism]] as a compromise solution to the schism over Chalcedon, but did not participate in the major controversies that soon developed. He was forced to flee Alexandria by the Persian invasion of Egypt in 619. Returning to Cyprus, he died soon thereafter. A few years later much of John's work of reconciliation with the Non-Chalcedonians of Egypt was undone by the violent persecution instituted by Cyrus, who combined both imperial and ecclesiastical authority as dual prefect and patriarch of Alexandria.
 
John voiced opposition to Heraclius' early attempts at promoting [[monoenergism]] as a compromise solution to the schism over Chalcedon, but did not participate in the major controversies that soon developed. He was forced to flee Alexandria by the Persian invasion of Egypt in 619. Returning to Cyprus, he died soon thereafter. A few years later much of John's work of reconciliation with the Non-Chalcedonians of Egypt was undone by the violent persecution instituted by Cyrus, who combined both imperial and ecclesiastical authority as dual prefect and patriarch of Alexandria.
  
−
==Sources==
+
==Surse==
 
*The Life by Leontius along with several interpolations from other sources can be found in Dawes and Baynes, ''Three Byzantine Saints'' (Crestwood, NY: 1977).
 
*The Life by Leontius along with several interpolations from other sources can be found in Dawes and Baynes, ''Three Byzantine Saints'' (Crestwood, NY: 1977).
 
*A good recent summary can be found in the new Synaxarion written by Hieromonk Macarius of Simonopetra, Christopher Hookway (trans.) ''The Synaxarion: The Lives of the Saints of the Orthodox Church: Volume 2: November, December'' (Ormylia Greece 1999) under the entry for November 12.
 
*A good recent summary can be found in the new Synaxarion written by Hieromonk Macarius of Simonopetra, Christopher Hookway (trans.) ''The Synaxarion: The Lives of the Saints of the Orthodox Church: Volume 2: November, December'' (Ormylia Greece 1999) under the entry for November 12.

Versiunea de la data 17 ianuarie 2007 21:31

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Sf. Ioan cel Milostiv


Cel întru Sfinți Părintele nostru Ioan cel Milostiv a fost patriarh al Alexandriei la începutul secolului al VII-lea. A fost numit astfel din pricina dărniciei de care a dat dovadă, împărțind marea avere a Patriarhiei Alexandriei celor săraci și celor necăjiți. Principala sursă pentru reconstituirea biografiei sale este Viața sa scrisă de Leontie de Nafplio, din Cipru. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 12 noiembrie.

Tinerețea și hirotonia întru patriarh

Sfântul Ioan s-a născut în jurul anului 550 la Amathos, în Cipru, ca fiu al patricianului Epifanie, guvernatorul insulei. S-a căsătorit și a avut copii, dar, rămânând văduv, a fost chemat să devină patriarh al Alexandriei la propunerea prietenului său Nichita, prefect imperial al orașului. Scaunul Sinodul de la Calcedon|calcedonian al Alexandriei era vacant din anul 609, de la moartea Patriarhului Teodor în timpul cuceririi orașului de către Nichita. Ioan a fost înscăunat în anul 611, fiind al cincilea episcop calcedonian al Alexandriei cu acest nume.

Milostenia

Sfântul Ioan era cunoscut pentru milostenia sa sau ajutorarea săracilor (eleemosyne în limba greacă, de unde și numele său de Eleemon, "Milostivul"). Unui om care se minuna de marea lui dărnicie i-a povestit o vedenie pe care o avusese, în care Milostenia îi apăruse ca o fecioară frumoasă, spunându-i că ea era cea dintâi fiică a Domnului. Patriarhia Alexandriei avea la dispoziția sa bogății imense, atât în bani cât și din diferite întreprinderi comerciale, precum navigația, iar Ioan a pus toate acestea la dispoziția săracilor. Nu era darnic doar cu bunurile Patriarhiei, ci și cu ale sale. Se spune că o dată, primind on dar o pătură cu cusături scumpe, n-a putut adormi până nu a vândut-o, dând banii săracilor. Se afla mereu la dispoziția oricui avea o rugăminte, o plângere sau o cerere. Uneori dărnicia sa părea excesivă. Într-un rând, unul din ajutoarele sale a băgat de seamă că un om încerca să-l înșele pe Sfântul Ioan, revenind de mai multe ori, deghizat, să ia milostenie și ajutorul i-a zis aceasta Sfântului. Atunci patriarhul a zis că omul acela care lua de fiecare dată alt chipputea fi chiar Hristos. Altă dată, a ajuns să se certe rău cu prietenul său Nichita când acesta, încercând să contribuie mai mult la eforturile de război împotriva perșilor ale împăratului Heracliem a încercat să-și aproprieze unele din bogățiile Bisericii în acest scop. Ioan a rezistat acestor încercări, iar în sfârșit Nichita și-a cerut iertare.

Grija lui nu s-a mărginit doar la turma lui din Alexandria, ci s-a extins și către poporul din Palestina, când acesta suferea din pricina invaziei perșilor și a jefuirii Ierusalimului. Ioan a trimis în mai multe rânduri ajutoare în Palestina și a primit în Alexandria pe mulți dintre cei refugiați din calea perșilor.

Activitatea duhovnicească și relațiile cu necalcedonienii

Ioan s-a îngrijit atât de hrana trupească, cât și de hrana duhovnicească, astfel că la întâlnirile de la palatul patriarhal nu vorbea decât din Scriptură sau alte lucruri duhovnicești. I-a ocrotit pe învățații călători Sf. Sofronie, viitorul patriarh al Ierusalimului și pe Ioan Moschus, autorul Limonariului" (Livada duhovnicească)

Sfântul Ioan s-a remarcat în acea vreme și pentru blândețea și îngăduința arătate față de necalcedonieni și este chiar venerat ca sfânt în Biserica coptă și de Biserica etiopiană. În ciuda faptului că detesta violența, a fost un ferm susținător al doctrinei calcedoniene și s-a folosit de abilitățile teologice ale unor Sofronie si Ioan Moschus pentru a o apăra. și a o răspândi. Ca urmare a blândeții și puterii sale de convingere, numărul calcedonienilor din oraș a crescut înzecit în timpul cât a fost patriarh, după cum ne spune Viața sa.

Plecarea din Alexandria și adormirea întru Domnul

John voiced opposition to Heraclius' early attempts at promoting monoenergism as a compromise solution to the schism over Chalcedon, but did not participate in the major controversies that soon developed. He was forced to flee Alexandria by the Persian invasion of Egypt in 619. Returning to Cyprus, he died soon thereafter. A few years later much of John's work of reconciliation with the Non-Chalcedonians of Egypt was undone by the violent persecution instituted by Cyrus, who combined both imperial and ecclesiastical authority as dual prefect and patriarch of Alexandria.

Surse

  • The Life by Leontius along with several interpolations from other sources can be found in Dawes and Baynes, Three Byzantine Saints (Crestwood, NY: 1977).
  • A good recent summary can be found in the new Synaxarion written by Hieromonk Macarius of Simonopetra, Christopher Hookway (trans.) The Synaxarion: The Lives of the Saints of the Orthodox Church: Volume 2: November, December (Ormylia Greece 1999) under the entry for November 12.
  • John's relations with non-Chalcedonians are treated briefly in John Meyendorff Imperial Unity and Christian Divisions: The Church 450-680 A.D. (Crestwood NY 1989).
  • Online, entries can be found on Wikipedia at St. John the Merciful and on the Catholic Encyclopedia under St. John the Almsgiver.
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ioan_cel_Milostiv&oldid=3515”