Sfinții 40 de mucenici din Sevastia

Sfinţii 40 de mucenici din Sevastia

Sfinţii 40 de mucenici din Sevastia au fost un grup de patruzeci de ostaşi romani care au pătimit în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor, primind martiriul prin ardere pe rug în anul 320.
Pomenirea celor 40 de Sfinţi Mucenici în Biserica Ortodoxă se face la 9 martie.

Martiriul

Sevastia (în greacă Σεβάστεια, cunoscut și ca Sebaste) era o veche localitate din Armenia antică (astăzi Sivas, în Turcia). Aici se afla în acel timp Legiunea a XII-a Fulminata („Legio duodecima Fulminata”), a cărei garnizoană se afla la Melitene, în Asia Mică.

Cei patruzeci de mucenici din Sevastia Armeniei erau soldați creștini, aflați în slujba împăratului roman păgân Licinius. Trei dintre ei, Chirion, Candid și Domnos erau foarte pricepuți în studiul Scripturilor. Aflând despre credința lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemnițați timp de opt zile, bătuți cu pietre și ademeniți cu daruri. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. Unul din cei patruzeci a cedat și a ieșit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un alt soldat. În aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoși vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor și au fost lăsați să-și dea sufletele. Trupurile lor au fost arse, iar cenușa şi oasele aruncate în lac.

Dupa trei zile, Sfinţii Mucenici s-au arătat episcopului Petre, cerându-i să-i scoată din apă. Creştinii au scos rămăşiţele şi le-au îngropat cu mare cinste.

Numele celor patruzeci de Sfinţi Mucenici, aşa cum s-au păstrat în scrierile creştine timpurii, sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton, Aglaie.

Moaşte

Moaștele celor 40 de mucenici din Sevastia Armeniei sunt răspândite la diverse mănăstiri şi biserici din spațiul ortodox.

Părticele din sfintele moaşte ale celor patruzeci de mucenici se găsesc şi la Mănăstirea Antim din Bucureşti.

Imnografie

Tropar, glasul 1:

Pentru durerile pe care sfinţii le-au pătimit pentru Tine, milostiv fii, Doamne, şi Te rugăm, vindecă toate durerile noastre, Iubitorule de oameni.

Alt tropar, glasul 1:

Purtătorilor de chinuri, cinstiţi patruzeci de ostaşi ai lui Hristos, prin foc şi apă aţi trecut şi v-aţi arătat împreună-locuitori cu îngerii. Cu care rugaţi-vă lui Hristos, pentru cei ce vă laudă pe voi cu credinţă. Slavă Celui ce v-a dat vouă tărie; slavă Celui ce v-a încununat pe voi; slavă Celui ce a dăruit prin voi tuturor tămăduiri.

Condac, glasul al 6-lea:

Toată oştirea lumii părăsind-o, de Stăpânul cel din ceruri v-aţi lipit, purtătorilor de biruinţă ai Domnului, sfinţilor patruzeci. Că prin foc şi apă trecând, fericiţilor, după vrednicie aţi primit mărire din ceruri şi mulţime de cununi.

Tradiţii

Sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de mucenici din Sevastia, suprapunându-se peste începerea anului agricol tradițional, a generat o sărbătoare tradițională românească: Mucenicii sau Măcinicii. În această zi, se trece la curățenia gospodăriei, dându-se foc gunoaielor strânse numai cu foc adus din casă, pentru a aduce căldura din casă și afară. În credința populară în ziua mucenicilor se încheie „zilele babelor”, zilele capricioase ale îngemănării iernii cu primăvara, lăsând loc „zilelor moșilor”, zile calde. De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, rămase din timpurile păgâne, cum ar fi: lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru ca să iasă căldura și să intre gerul, sau jocul copiilor peste foc.

În ziua mucenicilor, în credința populară, se deschid mormintele și porțile Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea Sfinților Mucenici, 40 de colaci numiți „mucenici” sau „sfințişori”. În Moldova, aceștia au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane, și sunt copți din aluat de cozonac, apoi unși cu miere și nucă. În Muntenia şi în Dobrogea, se păstrează aceeași formă antropomorfică a cifrei 8, dar mucenicii sunt mai mici și sunt fierți în apă cu zahăr, cu scorțișoară și nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncați Sfinții Mucenici.

Amintirea Sfinţilo 40 de mucenici mucenici a dat loc la anumite obiceiuri populare, constând în pregătirea unor produse alimentare din: făină de grâu - bobul de grâu zdrobit este simbolul morţii, dulciuri - ele amintesc bucuria biruinţei, şi condimente, mai ales scorţişoară - simbol al suferinţelor. Pregătite sub formă de opturi, sugerând coroanele oferite martirilor, sau de pâinişoare scufundate într-o compoziţie de aspectul apei îngheţate, amintind lacul în care au murit ostaşii credincioşi, ele se consumă în familie şi se împart la vecini. Înţelesul adânc şi mişcător al acestui obicei este uitat de mult, dar rămâne o dovadă a credinţei profunde a strămoşilor noştri şi a puterii lor de creaţie artistică. El este în măsură să exprime legătura strânsă între durerea morţii şi bucuria învierii cu Cristos, între suferinţa trecătoare şi coroana biruinţei ce ne dăruieşte viaţa cea fără de sfârşit.

Mai există şi obiceiul (discutabil) ca bărbaţii să 40 de pahare de vin în cinstea celor 40 de Sfinţi Mucenici.

Surse

• Crestinortodox.ro - Sfintii 40 de Mucenici]
• Wikipedia - Forty Martyrs of Sebaste
• Wikipedia.ro - Mucenici

Legături externe

• Pagini ortodoxe - Pătimirea Sfinţilor patruzeci de mucenici din Sevastia Armeniei
• Profamilia - Cei patruzeci de sfinţi martiri din Armenia