Ermil și Stratonic: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(re-redactare viata, note, imnografie, surse, leg interne, externe, ~iconografie)
Linia 1: Linia 1:
−
'''Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic''' au trăit în secolele III – IV în ţinutul Iliricului şi al Dunării de mijloc. Şi pornindu-se persecuţiile împotriva creştinilor,mulţi păgâni pârau pe creştini autoritaţiilor.Printre cei pârâţi la împărat că sunt creştini se afla şi diaconul '''Ermil''',care era acuzat că dispreţuia zeii romani.Auzind aceasta,împăratul a poruncit să fie adus imediat înaintea sa.Auzind aceasta,[[Sfântul]] s-a bucurat că trebuie să dea seamă de credinţa sa,şi a primit bucuros să meargă la împărat.Întrebat fiind de ce nu slujeşte zeilor păgâni,[[Sfântul]] a răspuns că slujeşte numai Dumnezeului nevăzut,nu zeităţilor surde şi neînsufleţite,făcute de mâini omeneşti,din lemn ori din pietre,despre care „mai curând te apucă râsul cât de neputincioase sunt, iar nu să te închini lor”.
+
'''Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic''' au trăit în secolele III – IV în ţinutul Iliricului şi al Dunării de mijloc. Au primit [[mucenic]]ia la Singidunum (Belgradul de azi) în anul 303; [[Biserica Ortodoxă]] îi prăznuieşte la [[13 ianuarie]], ziua trecerii lor la Domnul.
  
−
La aceste vorbe împăratul a poruncit să fie bătut peste faţă cu un bici de metal,după care să fie chinuit şi mai tare,iar mai pe urmă a poruncit să fie întemniţat timp de trei zile,nădăjduind că astfel se va lepăda de credinţa creştină.În temniţă,[[Sfântul]] a primit întărire de la [[Dumnezeu]],că va birui pe tiran şi va lua cununa muceniciei.
 
  
−
După cele trei zile de stat în temniţă,Sfântul a fost adus iarăşi la judecată în faţa împăratului,şi întrebat fiind dacă s-a răzgândit,a răspuns că „eu de Domnul [[Hristos]] nu mă voi despărţi, ci numai Lui îi voi sluji”.Astfel, împăratul s-a înverşunat şi mai tare, şi a poruncit către şase ostaşi să-l ia pe [[Sfânt]] şi să-l întindă la pământ,bătându-l până se va răzgândi.Supus acestor chinuri,Sfântul nu a scos nici măcar un geamăt,ci numai se ruga Domnului să-l întărească până la sfârşit.La un moment dat,din înălţimi s-a auzit un glas care vestea că peste 3 zile va fi izbăvit de chinuri, iar împăratul,auzind acestea,a poruncit ca statornicul diacon să fie dus iarăşi în temniţă.
+
==Viaţa şi mucenicia==
  
−
În faţa celor întâmplate, temnicerul încredinţat cu paza Sfântului,pe nume '''Stratonic''' s-a înduioşat cu inima,căci în taină era şi el creştin, doar că un timp nu s-a arătat pe faţă.Când '''Ermil''' a fost dus a treia oară la judecată, împăratul, văzând că acesta nu se leapădă de credinţa sa,a poruncit ostaşilor să rupă cu unghii de fier pântecele Sfântului,ca să se vadă măruntaiele din el.Văzând acestea,Stratonic a izbucnit în plâns şi a început să îngrijească rănile Sfântului.El a fost văzut însă de unul din ostaşi, care l-a pârât împăratului.Auzind aceasta, împăratul i-a poruncit lui '''Stratonic''' să aducă jertfe idolilor.Stratonic însă a mărturisit că este vechi prieten cu '''Ermil''' şi că şi el este creştin, ca atare refuză să jertfească idolilor.Înfuriat peste măsură, împăratul a poruncit ca Stratonic să fie dezbrăcat de haine şi să fie bătut cu beţe peste tot trupul.În timp ce era bătut,'''Stratonic''' îşi ridica privirea către diaconul '''Ermil''',cerându-i ca să se roage lui [[Dumnezeu]] să poată păzi credinţa sa întreagă,pentru a răbda chinurile până la capăt.
+
Sfinţii Ermil şi Stratonic au trăit în secolele III-IV, în provincia [[w:Illyricum (Roman province)|Illyricum]] (parte a peninsulei Balcanice, plus Dunărea de mijloc). Ermil era [[diacon]], iar Stratonic, prietenul său, creştin şi el, era paznic la o închisoare.
 +
 
 +
Împăratului roman de Apus Liciniu (308-324), după ce, alături de Sf. [[Constantin cel Mare]], fusese unul dintre semnatarii [[Edictul de la Milan|Edictului de toleranţă]] de la Milano din anul 313, lansează un nou val de [[persecuţii împotriva creştinilor]].
 +
 
 +
Diaconul Ermil a fost denunţat autorităţilor că era creştin, fiind acuzat de dispreţuirea zeilor romani, cultul oficial al Imperiului. Sf. Simeon Metafrastul relatează că Ermil a fost adus înaintea împăratului, la porunca acestuia. Ermil a primit vestea cu bucurie. Adus la acesta şi întrebat de ce nu slujeşte zeilor păgâni, diaconul Ermil a răspuns că slujeşte numai Dumnezeului nevăzut. Invitat să se alăture slujirii zeilor păgâni, acesta declară că vechii zei erau doar idoli făcuţi de om, nevrednici de slujire.
 +
 
 +
Auzind acestea, împăratul porunceşte ca diaconul Ermil să fie bătut peste faţă cu un bici de metal. Cerându-i-se în repetate rânduri să jertfească zeilor romani, acesta, neluând în seamă chinurile la care e supus în mai multe rânduri, refuză, mărturisindu-L pe Dumnezeul cel adevărat. Este închis în temniţă vreme de trei zile, unde primeşte mângâiere şi întărire de la un [[înger]] al Domnului care îi vesteşte că avea să iasă biruitor din această încercare, primind cununa muceniciei.
 +
 
 +
Adus din nou la judecata împăratului şi întrebat dacă se răzgândise, acesta şi-a mărturisit iarăşi credinţa creştină. Atunci a fost bătut şi chinuit şi mai cumplit, însă a răbdat toate fără să scoată măcar un geamăt, rugându-se mereu Domnului. Un glas din cer s-a auzit atunci, auzit şi de soldaţii care-l chinuiau, vestind că peste 3 zile avea să fie izbăvit de chinuri. Ascultând mărturia soldaţilor despre acel glas, împăratul aporuncit ca diaconul să fie dus iarăşi în temniţă.
 +
 
 +
Martor la toate acestea şi văzând statornicia sfântului, temnicerul acestuia, pe nume Stratonic, care era şi el creştin în ascuns şi îl cunoştea de mai demult pe diacon, a fost cuprins de milă.
 +
 
 +
Sfântul Ermil a fost adus pentru a treia oară la judecată şi a refuzat din nou să se lepede de credinţă, împăratul a poruncit ostaşilor să strujească (sfâşie) adânc trupul diaconului cu unghii de fier. Acesta a rămas însă statornic în credinţă.
 +
 
 +
Stratonic, plângând, s-a apucat să îngrijească rănile Sfântului. El a fost văzut de unul din ostaşi, care l-a pârât împăratului. Atunci împăratul i-a poruncit şi lui Stratonic să aducă jertfe idolilor. La rândul lui, Stratonic a mărturisit că era vechi prieten cu Ermil şi că şi el era creştin şi refuză să jertfească idolilor. Atunci împăratul a poruncit ca Stratonic să fie şi el dezbrăcat de haine şi bătut cu beţe. În timp ce era bătut, Stratonic îşi ridică privirile către diaconul Ermil, cerându-i să se roage lui [[Dumnezeu]] ca şi el să-şi păstreze credinţa şi să poată răbda chinurile până la capăt.  
 +
 
 +
După ce au fost amândoi aruncaţi iarăşi în temniţă, împăratul mai face o ultimă încercare de a-i convinge pe cei doi să se lepede de credinţă, dar şi aceasta eşuează. Văzând că nu-i putea îndupleca pe cei doi mucenici, porunceşte mai întâi ca diaconul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul acestuia să fie ciopârţit şi aruncat în valurile Dunării. Stratonic, rămânând şi el tare în credinţă, avea să împărtăşească soarta prietenului său. Astfel, cei doi au primit moartea [[mucenic|mucenicească]] în ziua de [[13 ianuarie]] 314<ref> Unele surse dau anul 303 ca an al martiriului lor, ceea ce ar fi plasat data muceniciei lor chiar înainte de începutul ''Marii Persecuţii'' din vremea lui [[Diocleţian]] şi a cezarului Galeriu; dar aceasta nu concordă cu afirmaţia că evenimentele s-au petrecut în vremea împăratului Liciniu (307-324), succesor al lui Diocleţian (384-305), trupurile lor fiind aruncate în apele Dunării, undeva în apropiere de Belgradul de azi.</ref>
 +
 
 +
Trei zile mai târziu, aflând la mal trupurile Sfinţilor Mucenici, creştinii din partea locului le-au adunat laolaltă într-un singur sicriu, ca, după cum credinţa în Hristos şi prietenia întru Domnul i-au unit, ei să fie pe vecie pomeniţi împreună. Biserica îi [[prăznuire|pomeneşte pe amândoi în ziua de [[13 ianuarie]]. ''Viaţa şi pătimirea'' lor ni s-a păstrat în forma redactată în sec. al IX-lea de Sf. [[Simeon Metafrastul]]<ref> Editată de ex. în Migne, ''Patrologia greacă'', vol. 114, Paris, 1964, p. 554-566 (apud T. Bodogae).</ref>.
 +
 
 +
==Note==
 +
 
 +
<references/>
 +
 
 +
==Imnografie==
 +
 
 +
[[Tropar]]ul Mucenicilor, glasul al 4-lea:
 +
 
 +
:Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
 +
 
 +
Troparul Cuvioşilor, glasul al 4-lea:
 +
:Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.
 +
 
 +
[[Condac]], glasul al 2-lea:
 +
 
 +
:De zbuciumul cel lumesc aţi fugit şi la limanul cel lin v-aţi mutat, prin sângiurile muceniciei; şi cu ostenelile pustniciei v-aţi încununat. Pentru aceasta v-aţi şi arătat cu mucenicii şi cuvioşii împreună-locuitori.
 +
 
 +
==Iconografie==
 +
 
 +
Cel mai frecvent, Sfântul Ermil este reprezentat ca un om matur sau bătrân, cu barbă nu foarte lungă, mai degrabă rotunjită, îmbrăcat în veşminte diaconeşti, ţinând într-o mână [[orar]]ul diaconesc sau crucea care-i arată mucenicia pentru Hristos. Sfântul Stratonic este reprezentat ca un tânăr fără barbă, purtând în mână crucea, sau, mai rar, ca un bărbat matur, doar puţin mai tânăr decât Sf. Ermil (cu barbă mai închisă la culoare).
 +
 
 +
==Surse==
 +
 
 +
*[http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/27/sfinti_ianuarie.html Sf. Mc. Ermil şi Stratonic]
 +
*Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, "[http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/ianuarie/sfintii_mucenici_ermil_si_strato.htm Sfinţii Mucenici Ermil Diaconul şi Stratonic temnicerul]", in Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, ''Sfinţi Români şi Apărători ai Legii Strămoşeşti'', E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, pp. 201-204.
 +
 
 +
==Legături externe==
 +
 
 +
*[http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/27/sfinti_ianuarie.html Sf. Mc. Ermil şi Stratonic] - Viaţa, nevoinţele, slujba, icoane - pe ''sfintiromani.ro''
 +
*Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, "[http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/ianuarie/sfintii_mucenici_ermil_si_strato.htm Sfinţii Mucenici Ermil Diaconul şi Stratonic temnicerul]"
 +
*[http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-13-sf_ermil_si_stratonic.html Pătimirea Sf. Mc. Ermil şi Stratonic] (după Sf. Simeon Metafrastul)
 +
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie13.htm Sinaxar 13 ianuarie]
  
−
Văzând împăratul că nu-i poate îndupleca în nici un fel pe cei doi mucenici,a poruncit ca diaconul '''Ermil''' să fie spânzurat de un copac, iar trupul să-i fie ciopârţit cu cuţitele,după care să fie aruncat în valurile Dunării.Astfel,cei doi au primit moartea mucenicească, în ziua de 13 ianuarie 303.La trei zile după aceasta, trupurile [[Sfinţi]]lor [[Mucenic]]i au fost adunate laolaltă într-un sicriu,ca să rămână veşnica pomenire a lor,în acelaşi chip în care şi dragostea lui [[Hristos]] i-a unit pe amândoi,având zi de pomenire [[13 ianuarie]].
 
  
 
[[Categorie:Mucenici]]
 
[[Categorie:Mucenici]]
 +
[[Categorie:Sfinţi români]]

Versiunea de la data 14 ianuarie 2011 15:39

Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic au trăit în secolele III – IV în ţinutul Iliricului şi al Dunării de mijloc. Au primit mucenicia la Singidunum (Belgradul de azi) în anul 303; Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte la 13 ianuarie, ziua trecerii lor la Domnul.


Viaţa şi mucenicia

Sfinţii Ermil şi Stratonic au trăit în secolele III-IV, în provincia Illyricum (parte a peninsulei Balcanice, plus Dunărea de mijloc). Ermil era diacon, iar Stratonic, prietenul său, creştin şi el, era paznic la o închisoare.

Împăratului roman de Apus Liciniu (308-324), după ce, alături de Sf. Constantin cel Mare, fusese unul dintre semnatarii Edictului de toleranţă de la Milano din anul 313, lansează un nou val de persecuţii împotriva creştinilor.

Diaconul Ermil a fost denunţat autorităţilor că era creştin, fiind acuzat de dispreţuirea zeilor romani, cultul oficial al Imperiului. Sf. Simeon Metafrastul relatează că Ermil a fost adus înaintea împăratului, la porunca acestuia. Ermil a primit vestea cu bucurie. Adus la acesta şi întrebat de ce nu slujeşte zeilor păgâni, diaconul Ermil a răspuns că slujeşte numai Dumnezeului nevăzut. Invitat să se alăture slujirii zeilor păgâni, acesta declară că vechii zei erau doar idoli făcuţi de om, nevrednici de slujire.

Auzind acestea, împăratul porunceşte ca diaconul Ermil să fie bătut peste faţă cu un bici de metal. Cerându-i-se în repetate rânduri să jertfească zeilor romani, acesta, neluând în seamă chinurile la care e supus în mai multe rânduri, refuză, mărturisindu-L pe Dumnezeul cel adevărat. Este închis în temniţă vreme de trei zile, unde primeşte mângâiere şi întărire de la un înger al Domnului care îi vesteşte că avea să iasă biruitor din această încercare, primind cununa muceniciei.

Adus din nou la judecata împăratului şi întrebat dacă se răzgândise, acesta şi-a mărturisit iarăşi credinţa creştină. Atunci a fost bătut şi chinuit şi mai cumplit, însă a răbdat toate fără să scoată măcar un geamăt, rugându-se mereu Domnului. Un glas din cer s-a auzit atunci, auzit şi de soldaţii care-l chinuiau, vestind că peste 3 zile avea să fie izbăvit de chinuri. Ascultând mărturia soldaţilor despre acel glas, împăratul aporuncit ca diaconul să fie dus iarăşi în temniţă.

Martor la toate acestea şi văzând statornicia sfântului, temnicerul acestuia, pe nume Stratonic, care era şi el creştin în ascuns şi îl cunoştea de mai demult pe diacon, a fost cuprins de milă.

Sfântul Ermil a fost adus pentru a treia oară la judecată şi a refuzat din nou să se lepede de credinţă, împăratul a poruncit ostaşilor să strujească (sfâşie) adânc trupul diaconului cu unghii de fier. Acesta a rămas însă statornic în credinţă.

Stratonic, plângând, s-a apucat să îngrijească rănile Sfântului. El a fost văzut de unul din ostaşi, care l-a pârât împăratului. Atunci împăratul i-a poruncit şi lui Stratonic să aducă jertfe idolilor. La rândul lui, Stratonic a mărturisit că era vechi prieten cu Ermil şi că şi el era creştin şi refuză să jertfească idolilor. Atunci împăratul a poruncit ca Stratonic să fie şi el dezbrăcat de haine şi bătut cu beţe. În timp ce era bătut, Stratonic îşi ridică privirile către diaconul Ermil, cerându-i să se roage lui Dumnezeu ca şi el să-şi păstreze credinţa şi să poată răbda chinurile până la capăt.

După ce au fost amândoi aruncaţi iarăşi în temniţă, împăratul mai face o ultimă încercare de a-i convinge pe cei doi să se lepede de credinţă, dar şi aceasta eşuează. Văzând că nu-i putea îndupleca pe cei doi mucenici, porunceşte mai întâi ca diaconul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul acestuia să fie ciopârţit şi aruncat în valurile Dunării. Stratonic, rămânând şi el tare în credinţă, avea să împărtăşească soarta prietenului său. Astfel, cei doi au primit moartea mucenicească în ziua de 13 ianuarie 314[1]

Trei zile mai târziu, aflând la mal trupurile Sfinţilor Mucenici, creştinii din partea locului le-au adunat laolaltă într-un singur sicriu, ca, după cum credinţa în Hristos şi prietenia întru Domnul i-au unit, ei să fie pe vecie pomeniţi împreună. Biserica îi [[prăznuire|pomeneşte pe amândoi în ziua de 13 ianuarie. Viaţa şi pătimirea lor ni s-a păstrat în forma redactată în sec. al IX-lea de Sf. Simeon Metafrastul[2].

Note

  1. ↑ Unele surse dau anul 303 ca an al martiriului lor, ceea ce ar fi plasat data muceniciei lor chiar înainte de începutul Marii Persecuţii din vremea lui Diocleţian şi a cezarului Galeriu; dar aceasta nu concordă cu afirmaţia că evenimentele s-au petrecut în vremea împăratului Liciniu (307-324), succesor al lui Diocleţian (384-305), trupurile lor fiind aruncate în apele Dunării, undeva în apropiere de Belgradul de azi.
  2. ↑ Editată de ex. în Migne, Patrologia greacă, vol. 114, Paris, 1964, p. 554-566 (apud T. Bodogae).

Imnografie

Troparul Mucenicilor, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Troparul Cuvioşilor, glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

Condac, glasul al 2-lea:

De zbuciumul cel lumesc aţi fugit şi la limanul cel lin v-aţi mutat, prin sângiurile muceniciei; şi cu ostenelile pustniciei v-aţi încununat. Pentru aceasta v-aţi şi arătat cu mucenicii şi cuvioşii împreună-locuitori.

Iconografie

Cel mai frecvent, Sfântul Ermil este reprezentat ca un om matur sau bătrân, cu barbă nu foarte lungă, mai degrabă rotunjită, îmbrăcat în veşminte diaconeşti, ţinând într-o mână orarul diaconesc sau crucea care-i arată mucenicia pentru Hristos. Sfântul Stratonic este reprezentat ca un tânăr fără barbă, purtând în mână crucea, sau, mai rar, ca un bărbat matur, doar puţin mai tânăr decât Sf. Ermil (cu barbă mai închisă la culoare).

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ermil_și_Stratonic&oldid=21538”