Constantin al V-lea

Constantin al V-lea Copronimul (grec. Κωνσταντίνος Ε΄), (718 - 14 septembrie 775) a fost împărat al Bizanţului între 741 - 775. Fiind iconoclast, i-a persecutat pe creştinii drept-credincioşi care se închinau la icoane.

Viaţa

Constantin era fiul şi succesorul împăratului Leon al III-lea Isaurul. Porecla sa Copronimul provine din cuvintele greceşti kopra (fecale) şi onoma (nume). Această poreclă, pe care i-au dat-o iconodulii (cu care a avut multe conflicte religioase), se referă la faptul că atunci când a fost botezat se zice că ar fi defecat în cristelniţă şi în hainele de purpură imperială cu care a fost îmbrăcat după botez.

S-a născut în anul 718, iar în luna august a anului 720 a fost asociat la tron de către tatăl său. În anul 732 s-a căsătorit cu o prinţesă khazară, trecută la creştinism şi botezată cu numele Irina (grec. Eirēnē = "pace"); aceasta nu trebuie confundată cu Irina Împărăteasa, care a fost nora lui Constantin Copronimul.

Constantin al V-lea i-a succeedat la tron tatălui său pe 19 aprilie 741. La scurt timp după aceasta a trebuit să facă faţă unui război civil, provocat de către cumnatul său, Artabasdos. Poate şi datorită faptului că Artabasdos cerea, printre altele, restabilirea cultului icoanelor, Constantin a devenit un iconoclast chiar mai hotărât decât tatăl său.

Iconoclasmul

În luna februarie a anului 754, Constantin a convocat un sinod la Hieria, la care au participat numai episcopi iconoclaşti. Acest sinod a aprobat politica religioasă a împăratului şi a asigurat alegerea unui nou patriarh iconoclast. A urmat apoi o campanie dură pentru eliminarea icoanelor şi frescelor cu tematică religioasă de pe pereţii bisericilor. Iconodulii au fost epuraţi atât de la curtea imperială cât şi din birocraţia provinciilor.

Deoarece mănăstirile erau principalele redute ale iconofililor, ura lui Constantin a avut ca ţintă în mod special pe călugări, interzicând asocierea acestora, dându-i afară din mănăstiri şi expropriind proprietăţile monahale în beneficiul statului sau a armatei. Represiunile împotriva călugărilor (care au culminat în anul 766) au fost, în mare măsură, conduse de generalul imperial Mihail Lachanodrakon, care îi ameninţa pe călugări cu orbirea şi exilul. Astfel, un stareţ pe nume Ştefan Neos a fost pur şi simplu linşat de o gloată Întărâtată de către oamenii împăratului.

Ca urmare a acestor atrocităţi, mulţi călugări s-au refugiat în sudul Italiei şi în Sicilia. Până la sfârşitul domniei lui Constantin, iconoclasmul a mers atât de departe, încât până şi cinstirea moaştelor sfinţilor şi rugăciunile către sfinţi au fost declarate ca fiind eretice.

Sfârşitul domniei lui Constantin al V-lea

Ultimii ani ai domniei lui Constantin al V-lea au fost marcaţi de încercarea Imperiului Bizantin de a relua ofensiva împotriva califatului arab al Umayyazilor. De asemenea, Constantin a dus o politică de stabilire a creştinilor refugiaţi din Siria şi Anatolia în peninsula balcanică, unde la acea dată existau teritorii depopulate în urma năvălirii bulgarilor.

În anul 775 Constantin a hotărât să reînceapă războiul cu bulgarii, dar a murit în timpul pregătirilor pentru expediţia militară (14 septembrie 775). L-a urmat pe tron fiul său din prima căsătorie (cu Irina de Khazaria), Leon al IV-lea.

Iconodulii au considerat moartea sa ca pe o pedeapsă divină. Ei au răspândit zvonul că el defecase în cristelniţă la botezul său, şi au început să se refere la el cu porecla Copronimul. Mai târziu, în secolul al IX-lea, rămăşiţele sale au fost deshumate şi aruncate în apele mării.

A se vedea și

• Icoană
• Iconoclasm
• Sinodul VII Ecumenic

Surse

• Constantin al V-lea
• Constantine V

Casetă de succesiune: Constantin al V-lea
Precedat de: Leon al III-lea	Împărat Roman (Bizantin) 741—775	Urmat de: Leon al IV-lea