Efrem al Tomisului: Diferență între versiuni
Linia 1: | Linia 1: | ||
− | '''Sfântul Sfinţit Mucenic Efrem''' a trăit în secolele | + | '''Sfântul Sfinţit Mucenic Efrem''' a trăit în secolele III-IV, păstorind [[Eparhia Tomisului]] undeva între anii 300-304, urmându-i în scaunul [[episcop]]al sfântului ierarh [[Evanghelicus al Tomisului]]. Atestarea sa ca păstor al Daciei Pontice se regăseşte în [[sinaxar]]ele greceşti şi romane. |
− | + | Episcopul Efrem s-a născut undeva la sud de [[Dunăre]], din părinţi creştini, crescând de mic cu frică de [[Dumnezeu]]. Ajungând la maturitate, acesta pleacă la [[Locurile Sfinte]] pentru a se închina, iar sosind aici hotărăşte să îmbrace haina [[preoţie]]i, devenind mai apoi [[ucenic]] al patriarhului [[Hermon al Ierusalimului]]. | |
− | + | [[Patriarh]]ul îl trimite, la începutul veacului al IV-lea, în [[Dacia Pontică]], pentru a propovădui [[Evanghelia]] lui [[Hristos]] şi a-i păstori pe credincioşii daco-romani din Eparhia Tomisului. Odată ajuns aici, şi luându-şi atribuţiile sale de [[ierarh]], prin puterea "cuvântului lui Dumnezeu", episcopul Efrem aduce la credinţa în Hristos numeroşi daco-romani dar şi goţi sau sciţi. | |
− | În scurtul timp al păstoririi sale rodnice,numeroşi barbari au primit sfântul botez şi mulţi creştini au primit | + | În scurtul timp al păstoririi sale rodnice, numeroşi barbari au primit sfântul [[botez]] şi mulţi creştini au primit [[martiriu]]l pentru credinţa lor nestrămutată în Hristos. Episcopul Efrem a avut însă grijă să răscumpere sfintele lor [[moaşte]], pe care le îngropa în locuri de taină, ridicând mai apoi, de-asupra lor, numeroase biserici. |
− | Cu voia lui Dumnezeu,în timpul | + | Cu voia lui Dumnezeu, în timpul [[persecuţii]]lor asupra creştinilor duse de împăratul [[Diocleţian]] în anii 300-304, episcopul Efrem este prins şi dus la [[Herson]] în [[Crimeea]]. Aici sfântul părinte este întemniţat şi chinuit cumplit de romani pentru a se lepăda de [[Dumnezeu]]l creştinilor şi a se închina [[idol]]ilor păgâni. |
− | Însă | + | Însă episcopul Efrem nu a hulit pe Dumnezeul său, ci a mărturisit credinţa şi dragostea pentru Hristos, fiind ucis de aceştia prin tăierea capului. Astfel, fericitul episcop Efrem al Tomisului şi-a încredinţat sufletul său în mâinile Mântuitorului lumii, primind cununa [[mucenic]]ească, făcându-i-se zi de pomenire la [[7 martie]]. |
[[Categorie:Sfinţi]] | [[Categorie:Sfinţi]] | ||
[[Categorie:Episcopi]] | [[Categorie:Episcopi]] |
Versiunea de la data 17 mai 2010 18:24
Sfântul Sfinţit Mucenic Efrem a trăit în secolele III-IV, păstorind Eparhia Tomisului undeva între anii 300-304, urmându-i în scaunul episcopal sfântului ierarh Evanghelicus al Tomisului. Atestarea sa ca păstor al Daciei Pontice se regăseşte în sinaxarele greceşti şi romane.
Episcopul Efrem s-a născut undeva la sud de Dunăre, din părinţi creştini, crescând de mic cu frică de Dumnezeu. Ajungând la maturitate, acesta pleacă la Locurile Sfinte pentru a se închina, iar sosind aici hotărăşte să îmbrace haina preoţiei, devenind mai apoi ucenic al patriarhului Hermon al Ierusalimului.
Patriarhul îl trimite, la începutul veacului al IV-lea, în Dacia Pontică, pentru a propovădui Evanghelia lui Hristos şi a-i păstori pe credincioşii daco-romani din Eparhia Tomisului. Odată ajuns aici, şi luându-şi atribuţiile sale de ierarh, prin puterea "cuvântului lui Dumnezeu", episcopul Efrem aduce la credinţa în Hristos numeroşi daco-romani dar şi goţi sau sciţi.
În scurtul timp al păstoririi sale rodnice, numeroşi barbari au primit sfântul botez şi mulţi creştini au primit martiriul pentru credinţa lor nestrămutată în Hristos. Episcopul Efrem a avut însă grijă să răscumpere sfintele lor moaşte, pe care le îngropa în locuri de taină, ridicând mai apoi, de-asupra lor, numeroase biserici.
Cu voia lui Dumnezeu, în timpul persecuţiilor asupra creştinilor duse de împăratul Diocleţian în anii 300-304, episcopul Efrem este prins şi dus la Herson în Crimeea. Aici sfântul părinte este întemniţat şi chinuit cumplit de romani pentru a se lepăda de Dumnezeul creştinilor şi a se închina idolilor păgâni.
Însă episcopul Efrem nu a hulit pe Dumnezeul său, ci a mărturisit credinţa şi dragostea pentru Hristos, fiind ucis de aceştia prin tăierea capului. Astfel, fericitul episcop Efrem al Tomisului şi-a încredinţat sufletul său în mâinile Mântuitorului lumii, primind cununa mucenicească, făcându-i-se zi de pomenire la 7 martie.
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Episcopi > Episcopi după localitate > Episcopi de Tomis
Categorii > OrthodoxWiki > Pagini de serviciu > Pagini cu legături externe nefuncționale
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România