Serapion

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Serapion (gr. Σαραπίων) este un nume de origine greacă (probabil derivat de la numele zeului greco-egiptean Serapis - gr. Σέραπις -, introdus de Ptolemeu I al Egiptului în secolul al III-lea î.Hr., cu scopul de a unifica cultura greacă cu cea egipteană în regatul său[1]). Numele de Serapion a fost purtat de numeroși sfinți și personalități creștine de-a lungul istoriei.

Sfinți

Alte personalități

  • Yuhanna ibn Sarabiyun sau Ioan Serapion - medic arab creștin și autor al unor tratate de medicină (secolul al IX-lea)
  • Serapion cel Tânăr - medic arab creștin, au unei Cărți a medicamentelor simple (secolul al XII-lea).
  • Serapion din Alger (1179-1240). De origine dintr-o familie irlandeză militară, Serapion se înrolează în armata regelui Richard Inimă de Leu și participă la Cruciada a III-a (1189-1192). Participă la Reconquista, în armata lui Alfons VIII de Castillia, în expediția care se va încheia în 1212 cu victoria asupra Almohades. În Spania îl cunoaște pe Pedro Nolasco, fondatorul ordinului Beatæ Mariæ Virginis de Redemptione Captivorum, care avea ca vocație răscumpărarea prizonierilor creștini ținuți sclavi de musulmani. Intră în ordin în 1222, și începe să ducă o viață monastică, la care se adăuga specificul ordinului, și anume acela de a-i răscunpăra pe prizonierii creștini, sau chiar de a se pune pe sine în locul celor pe care încearcă să-i răscumpere. Este trimis în mule astfel de misiuni în lumea musulmană. În ultima dintre ele, în anul 1240, Serapion se pune pe sine gaj în Alger, pentru răscumpărarea unui grup de creștini. Ordinul său nu reușește să trimită suma cerută de musulmani la timp, drept pentru care Serapion este crucificat (pe o cruce a Sf. Andrei) și înjunghiat pe 14 noiembrie 1240. Biserica Catolică face pomenirea lui la 14 noiembrie.

Note

  1. A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Serapis
  2. A făcut parte din generația de călugări din perioada de aur de la Schetia, de maximă înflorire a centrului monahal, până la marea devastare din 407, împreună cu: Ahile, Alonie, Apolo, Ilie, Ioan Colov, Moise, Pahon, Ptolemeu, Simeon, Teodor al Fermii.
  3. Părintele Macarie de la Simonos Petras, Sinaxar - notă la Sf. Serapion Sidonitul, 21 martie.