Plinirea vremii
Plinirea vremii este o expresie din Noul Testament care desemnează timpul când a hotărât Dumnezeu întruparea Fiului Său, pentru mântuirea neamului omenesc, spre a se împlini promisiunea făcută primitor oameni, la alungarea lor din rai: „Zis-a Domnul Dumnezeu către șarpe: (...) Dușmănie voi pune între tine și între femeie, între sămânța ta și sămânța ei; aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcâiul” (Facere 3, 14-15)[1].
Sintagma „plinirea vremii” se găsește în Epistola către Galateni a sfântului apostol Pavel: „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea (mântuirea — n.n.)“ (Galateni 4, 4 și 5); la plinirea vremii Dumnezeu avea să dea un semn, așa cum spune profetul Isaia: „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele Lui Emanuel“... „înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie“ (Isaia 7, 14; 9,5). Acestea sunt numele cu care Isaia îl numește pe Iisus Hristos, nume ce I s-au pus în viziunea pe care profetul a avut-o de la Dumnezeu. Semnul s-a făcut prin vestirea Fecioarei de către înger, la vremea hotărâtă: „... a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară... iar numele fecioarei era Maria... Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele Lui Iisus... Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și... Îngerul i-a zis: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema... Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!“ (Luca 1, 26-38). Și „s-au împlinit zilele ca ea să nască, și a născut pe Fiul său Cel Unul Născut“ (Luca 2, 6-7), „Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu S-au născut. Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr“ (Ioan 1,13-14).
Note
- ↑ Această promisiune a lui Dumnzeu după căderea omului se numește uneori „protoevanghelia”, prima evanghelie, în sensul de prima veste bună după cădere, prima anunțare a mântuirii.
A se vedea și
Surse
- Noul Testament
- Ene Braniște și Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
