Elisabeta din Constantinopol

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Cuvioasa Elisabeta din Constantinopol sau Elisabeta făcătoarea de minuni a fost o cuvioasă maică care a trăit la Constantinopol în secolul al V-lea. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la data de 24 aprilie, în ziua care urmează prăznuirii sfântului mare mucenic Gheorghe.

Viața

Elisabeta[1] s-a născut în secolul al V-lea[2], într-o familie nobilă și înstărită. Tatăl ei deținea un rang înalt în Imperiul Bizantin, iar familia ei avea o proprietate în Abydenoi, un sat în apropiere de Herakleia, capitala provinciei Tracia. În timpul festivalului Sfintei Glykeria din acel oraș, care ținea o săptămână, părinții ei au avut o vedenie prin care sfânta le promitea un copil. Această promisiune a fost împlinită, iar conform jurământului făcut de tată ca drept mulțumire, fetița a fost botezată Elisabeta de către arhiepiscopul din Herakleia.

După moartea părinților ei, Elisabeta și-a împărțit averea săracilor și a plecat la Constantinopol, unde a intrat în Mănăstirea Sfântul Gheorghe, a cărei stareță era mătușa ei. Acolo, ea s-a distins prin viața ascetică. Când mătușa ei a murit după doi ani, Elisabeta a devenit stareța mănăstirii. Îi sunt atribuite multe minuni, printre care și spintecarea unui dragon care bântuia în zona Hebdomon, vindecarea unui orb din naștere și câteva vindecări ale unor femei suferind de scurgeri de sânge (de fapt, Sfânta Elisabeta este considerată “sfânta protectoare” a femeilor cu sângerări menstruale abundente). În plus, se spune că avea premoniții și vedenii, cum ar fi aceea a focului catastrofal care a mistuit Constantinopolul în 465[3] și a Sfântului Duh coborând în altar în timpul Sfintei Liturghii. Întorcându-se în Herakleia pentru o ultimă vizită, ea a avut o vedenie a Sfintei Glikeria care a avertizat-o despre moartea ei apropiată. Ea s-a reîntors la mănăstire și a fost cuprinsă de febră după sărbătoarea Sfântului Gheorghe, murind în ziua următoare. Alte câteva minuni mai mici îi sunt atribuite ei de către pelerinii care i-au vizitat mormântul.

După adormire, moaștele ei și chiar pământul din jurul mormântului au devenit cunoscute pentru vindecarea bolnavilor și suferinzilor.

Legături externe

Surse

  • "Life of St. Elisabeth the Wonderworker", translated by Valerie A. Karras, in: Holy Women of Byzantium: Ten Saints' Lives in English Translation, edited by Alice-Mary Talbot, 1996 Dumbarton Oaks
  • "The Life and Struggles of Our Holy Mother Among the Saints, Elisabeth of Constantinople, Whose Memory the Holy Church Celebrates on the 24th of April." from The Lives of the Spiritual Mothers, published by Holy Apostles Convent, pp. 136-138.
  • "Ven. Elizabeth the Wonderworker" from Bulgakov's Handbook for Church Servers, translated by Fr. Eugene Tarris (OCA)

Note

  1. ↑ Rezumatul vieții Sf. Elisabeta după: "Viața Sfintei Elisabeta Făcătoarea de minuni", tradusă de Valerie A. Karras, în: Femei sfinte ale Bizanțului: 10 vieți de sfinte - Holy Women of Byzantium: Ten Saints' Lives trdusă în limba engleză, editată de Alice-Mary Talbot, 1996 Dumbarton Oaks
  2. ↑ „Elisabeta a fost contemporană cu Ghenadie I, patriarh al Constantinopolului între ani 458 și 471, Leon I, împărat bizantin între 457 și 474, și Daniel Stâlpnicul, care a venit la Constantinopol către anul 451. Perioada sa de maturitate poate fi plasată în al treilea sfert al secolului al V-lea. Nu există informații precise privind datele ei de naștere și de moarte.” - Valerie Karras, LIFE OF ST. ELISABETH THE WONDERWORKER - Introduction, p.117
  3. ↑ Înainte-știința sfintei a focului din 465 nu doar imita darurile profetice ale contemporanului ei Sfântul Daniel Stâlpnicul, dar o și pune într-o poziție superioară: în conformitate cu viața acestuia, ea i-a revelat faptul că va avea loc acest incendiu. În mod semnificativ, viața Elisabetei nu are nici o asemănare cu viața lui Daniel, vezi și: Dawes and Baynes, Three Byz. Saints, 1–84.
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Elisabeta_din_Constantinopol&oldid=45227”